Cum recunoaştem peştele proaspăt şi sănătos în supermarketuri. Reguli simple, uşor de respectat în orice situaţie

Peştele este considerat unul din cele mai valoroase produse alimentare datorită potenţialului său nutritiv şi a calităţilor gustative deosebite.

Un grup de experţi a efectuat pentru Agenţia pentru Protecţia Consumatorului(APC), un studiu privind peştele vândut în supermarketurile din România.

În urma studiului, APC face o serie de recomandări celor care consumă peşte din comerţ. Principalele reguli se referă la prospeţimea produselor.

La controlul vizual pielea/sau solzii/ sunt fără defecte (uscăciune, culoare schimbată), iar ochii sunt limpezi şi nesecaţi. La pipăit, ţesutul este ferm şi elastic. Branhiile sunt de culoare roşu viu şi miros plăcut. Solzii trebuie să se ţină ferm în piele, peştele proaspăt miroase bine, plăcut.

La pestele congelat, calitatea se verifică organoleptic, astfel :corpul peştelui trebuie să fie întreg, netraumatizat; ochii trebuie să fie plini, nesecaţi;       

Mirosul peştelui trebuie să fie plăcut, fără iz de rânced; stratul gros de gheaţă este semn al excesului de glasare;

La pestele sărat ori afumat, verificarea calităţii constă în a analiza: dacă există pete ori zone de culoare suspectă; dacă mirosul este specific, fără iz străin şi de alterat; dacă gustul este specific speciei de peşte; dacă există pe eticheta menţiunea afumat natural/fum natural; conţinutul de sare per 100 grame produs.

“Din păcate, asistăm la un proces de denaturare legală a unor produse alimentare tradiţionale cu pondere mare în consumul populaţiei, în care ingredientul principal, de cele mai multe ori carnea de peşte, a fost diminuată considerabil. În cele mai multe situaţii, aceasta se regăseşte în produsul finit în cantităţi mai mici de 50%, iar locul condimentelor a fost preluat de către aromele artificiale şi potenţiatorii de gust. De exemplu, surimi care este un produs alimentar tradiţional japonez şi la care pentru obţinerea unui kg de produs se foloseşte 4 kg de carne de peşte, varianta industrială a acestui produs conţine un sfert carne de peşte şi trei sferturi chimicale şi materii prime de origine vegetală. La alegerea unei conserve de peşte trebuie să se aibă în vedere conţinutul de peşte din conservă, precum şi compoziţia sosului de tomate, evitându-se acele conserve care au în compoziţie aditivi alimentari, cum ar fi glutamatul monosodic, îndulcitorii artificiali, acidul citric etc. Totodată, trebuie evitate şi conservele de peşte cu adaos de zahăr, ulei vegetal şi amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a peştelui din conservă. Consumatorii nu trebuie să achiziţioneze conservele de peşte care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat pericol pentru sănătatea lor. Salata de icre realizată în sistem industrial este un produs cu un conţinut scăzut de icre de calitate superioară, cu o încărcătură chimică mare, constituită din conservanţi, agenţi de îngroşare, coloranţi şi acidifianţi. Din păcate, multe produse au denumiri care induc în eroare consumatorul, îi creează acestuia impresia că produsul respectiv conţine icre de calitate superioară, dar de fapt în compoziţia acestora există şi icre de calitate inferioară în cantităţi semnificative, sub denumirea generică de icre tarama, care nu sunt altceva decât icre cu valoare nutriţionala scăzută ale unor specii de peşti. Totodată, la produsele congelate comercializate în ambalaje din diverse tipuri de materiale, consumatorii trebuie să verifice starea ambalajului, adică acesta să fie etanş, să nu fie murdar, deci să asigure salubritatea produsului. În privinţa datei durabilităţii minimale, adică a termenului de valabilitate, este de preferat să se achiziţioneze produsele cu termen de valabilitate cât mai aproape de momentul congelării, deoarece valoarea nutritivă a acestora scade pe masură ce produsul se apropie de expirarea termenului de valabilitate. Nu în ultimul rând, consumatorii trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile de păstrare ale produselor congelate care apar pe ambalajul acestora, peştele fiind un produs perisabil şi în care se dezvoltă foarte repede anumite bacterii, ştiut fiind faptul că în peştele păstrat la temperaturi mai mari de 10 grade Celsius se dezvoltă Vibrioparahaemolyticus, generatoare de gastroenterite.”, spune conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

Întregul studiu, dar şi opiniile specialiştilor care au lucrat la acesta le găsiţi aici.