FOTO VIDEO Silviu Lăzărescu are o pasiune pentru zimbrii...motorizaţi

Automobilele de acest tip au şi un club special, dedicat eclusiv, Club „Aro M461“ şi reuneşte posesorii de acest tip de vehicule istorice

La cei 40 de ani ai săi Silviu Lăzărescu spune că are o pasiune pentru automobilele istorice. Acest ARO a aparţinut Armatei Române, lucrând la transmisiuni şi a fost scos în rezervă în anul 1980. Silviu l-a cumpărat în urmă cu cinci ani cu 2.300 de euro de la vicepreşedintele Club M 461 Ro, de lângă Buftea, pe când maşina avea la bord numai 9.000 km. A mai investit undeva la 1.500 de euro respectiv 18 luni în restaurarea lui şi acum se mândreşte cu bijuteria sa pe patru roţi. 

„Am copilărit printre astfel de maşini şi mi-am dorit mult să am o maşină istorică, să restaurez astfel de maşini. L-am restaurat de la şurubul din faţă la cel din spate. Când l-am cumpărat nu apucase să facă mai mult de 9.000 de km“ spune Silviu Lăzărescu.

Zimbrul Carpaţilor
Supranumit „Zimbrul Carpaţilor“ această serie a autoturismelor ARO, M 461, are şi propriul club în România, cel care se ocupă şi de atestarea ca vehicul istoric. Club „Aro M 461“ organizează anual şi un raid montan, denumit „Cu zimbrul prin Carpaţi“. Nu numai românii sunt pasionaţi de acest tip de vehicul istoric, ci Clubul a consemnat colecţionari şi în ţări precum Germania, Italia, Austria, Franţa, Anglia, Polonia, Cehia şi Slovacia, ba chiar în Egipt sau S.U.A. Din păcate, valoarea acestor maşini a crescut foarte mult după Revoluţia din 1989, când fabrica Aro a intrat în faliment. O piesă unică, singura maşină Aro care a efectuat raidul trans african a fost vândută chiar din muzeul fabricii, unui localnic care, ani buni, căra piatră cu ea!

Club special pentru M461

Foto

Înfiinţat ca secţie a Retromobil România, ARO M 461 România şi-a propus cultivarea pasiunii pentru colecţionarea, conservarea în stare originală sau după caz restaurarea automobilelor IMS 57, M59, M461, ARO M461 C. O primă victorie în acest sens a fost impunerea automobilelor de teren ARO M461 C precum şi a modelelor anterioare în rândul automobilelor recunoscute şi cotate pe plan naţional şi internaţional ca vehicul istoric.   
Obiectivele secţiei sunt organizarea de întâlniri monomarcă şi colectarea de documente scrise sau filmate legate de acestea, cărţi tehnice, cataloage de piese, manuale de utilizare, broşuri, materiale din presa vremii, fotografii de arhivă precum şi mărturii ale celor implicaţi în proiectarea, fabricarea, testarea, întreţinerea şi distribuţia acestor tipuri de vehicule, devenite acum istorice.
Pentru o mai bună reprezentare internaţională denumirea clubului înglobează numele firme producătoare ARO precum şi a modelului M461, singurul care a fost exportat şi deci bine cunoscut chiar şi peste hotare. Este exact tipul de maşină pe care Silviu Lăzărescu a reuşit să o restaureze.
Tot acest club are şi autoritatea certificării că un vehicul de acest tip, este vehicul istoric dar, se ţine cont şi de faptul că, în timp, multe repere vor deveni imposibil de procurat, ar fi absurd ca cineva să reclame ca o maşină să fie 100% originală, ideea de bază este păstrarea autenticităţii acestor automobile prin adoptarea unor soluţii în spiritul epocii. Victoria în această luptă o reprezintă fiecare exemplar ajuns în stare de epavă sau modificat radical care a fost readus la forma originală.
Ca şi maşina lui Silviu, multe din exemplarele istorice deţinute de membrii Clubului au fost achiziţionate din loturile de automobile vândute prin licitaţie de la Ministerul Apărării Naţionale aşa încât au rulaje mici şi au fost păstrate într-o stare originală. În anul 2009, când Silviu Lăzărescu a cumpărat IMS-ul M461 acesta avea numai 9.000 de km la bord!
Vehiculele istorice sunt certificate în funcţie de vechime, gradul de originalitate şi starea de conservare aşa încât fiecare exemplar e certificat în conformitate cu starea sa actuală.
În cazul neacordării atestării unui exemplar acesta poate reveni la o nouă sesiune imediat după ce problemele semnalate au fost remediate. Fiecare posesor este informat in cadrul sesiunilor de atestare sau după caz de certificare asupra problemelor pe care trebuie sa le rezolve la exemplarul pe care-l poseda, pentru creşterea gradului de originalitate sau atingerea nivelului la care acesta poate fi atestat ca vehicul istoric. Aceste sesiuni de doresc a fi un instrument util în munca de restaurare.
Nu multe state din lume se pot mândri că au un vehicul istoric de producţie proprie, România poate fac acest lucru, acum reuşindu-se şi atestarea lui ARO M461 C şi a variantelor sale precedente să se înscrie în patrimoniul tehnic universal.

Ce are special Aro M461
Lansat în 1959, M 59 reprezenta un pas înainte ca proiect şi calitatea asamblării, însa studiile şi testele efectuate de uzina musceleană nu s-au oprit aici. Continuau să existe probleme de fiabilitate, în special la sistemele de direcţie şi frânare. Un nou prototip este testat începând cu iarna anului 1961 exclusiv pe timp de noapte, fapt ce i-a adus denumirea codificată de "plimbăreţul nocturn". În paralel sunt studiate şi testate modele 4X4 produse de firme renumite, o atenţie speciala fiind acordată Land Rover-ului. Rezultatele excelente obţinute la teste fac ca în 1964 să fie realizat un al doilea prototip care în scurt timp este lansat în producţia de serie. Noul model, botezat M461, beneficia de o platformă tehnică complet reproiectată. În denumirea sa « M » este abrevirea cuvântului Muscel, « 4 » – al patrulea prototip realizat şi « 61 » anul începerii proiectării modelului, 1961. M461 va îngloba în primii doi ani de producţie 81 de îmbunătăţiri constructive faţă de modelul M59. Noul motor M-207 (70 CP) reprezenta cheia succesului, asigura performanţe superioare, un consum mult redus de carburant şi a fost factorul decisiv în începerea exportului din anul 1965.

Din ce în ce mai multe exemplare M461 reuşeau să parcurgă peste 100.000 km fără reparaţie capitală. Prima ţara în care au poposit automobilele romaneşti de teren a fost China, urmată de alte 32 de state din 4 continente. Exportul a crescut de la 502 unităţi în 1965 la aproximativ 10.000 în 1973. Capacităţile de producţie au devenit insuficiente aşa încât s-a trecut la extinderea uzinei. Producţia totala M461 (1964-1969) a fost de 80.233, cifra care include şi ultima serie ARO M461 C (1969-1975), dintre care 46.548 au fost exportate (58%). Columbia a importat peste 2000 de exemplare. La Cairo s-au asamblat 2000 de automobile M461 sosite sub forma de CKD din România, acestea intrând în dotarea armatei egiptene sub numele de RAMSES, acestea fiind folosite şi astăzi şi constituind o legendă locală în privinţa rezistentei şi performanţelor. Forţele armate din Grecia şi Cehoslovacia achiziţionează la rândul lor automobile M461
Modelul deţinut de Silviu Lăzărescu, adică modelele militare, au o finisare şi dotări specifice, în funcţie de sectoarele pe care le deserveau (transmisiuni, arma chimică, comandament) : culoare kaki, cocardă tricoloră pe portiere, sisteme de camuflare la faruri şi stopuri, perdele în spatele scaunelor din faţă şi la geamurile prelatei, instalaţii de radiocomunicaţii, cazma, târnăcop, antene, două canistre de 20 l de combustibil. Există şi o serie de modificări constructive cum sunt rezervorul de combustibil cu o capacitate sporită (de la 70 la 90 de litri), sistemul de deparazitare a întregii instalaţii electrice, dinam suplimentar, delco montat intr-o carcasă specială din aluminiu cu rol de ecranare şi protecţie împotriva apei, etc.
Probarea performantelor date în broşura de prezentare, urcarea rampelor de 32 de grade şi traversarea vadurilor de 50 cm, este o chestiune ce ţine doar de priceperea conducătorului, M461 având o excelenta capabilitate de depăşire a oricăror obstacole, chiar superioară prescripţiilor fabricantului. Modelele destinate exportului au beneficiat şi de o motorizare diesel, fiind disponibile două propulsoare: Indenor (2112 cmc / 62 CP) şi Perkins (2523 cmc / 71 CP). Muncitorii musceleni l-au botezat "floare de stâncă" iar presa străina "Zimbrul Carpaţilor". În ţară M461 a fost comercializat aproape exclusiv către instituţiile de stat având preţul de 80.000 lei, iar la export preţurile au fost de 3.600 USD sau 10.500 DM, preţul crescând pentru modelele echipate cu motoare diesel importate. Un amânunt foarte interesant este acela că în Notiţa Tehnică automobilul M461 (ediţia a II-a publicată în 1965) are precizată drept marcă U.M.M., abreviere a numelui uzinei producătoare, Uzina Mecanica Muscel.

CASETA TEHNICĂ

Aro M 461 Perioada de fabricatie : 1964-1969 Unitati produse : 80.233 (impreuna cu ARO M461 C) Motor : patru cilindri in linie, patru timpi, benzina, supape in chiulasa Capacitate cilindrica : 2512 cmc Ordinea de aprindere : 1-2-4-3 Diametrul x Cursa (mm) : 97x85 Putere : 70 CP la 3800 rpm Raport de compresie : 6,72 :1 Dimensiuni (lungime/latime/inaltime) : 3854/1710/2050 mm Cutie de viteze : manuala, cu patru trepte din care sincronizate III si IV Masa totala : 1550 kg Sarcina utila : 650 kg Consum mediu : 14,5 l / 100 km Panta maxima admisibila : 32 grade Anvelope : 6,50X16 Numar de locuri : 8 Viteza maxima : 100 km/h sursa: http://www.arom461.ro/