Minunile din Caraş-Severin: pinul negru, peste 100 de specii de fluturi, orhidee şi cai sălbatici

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă aţi auzit până acum de judeţul Caraş-Severin şi ştiţi doar că e una dintre zonele sărace ale ţării, ei bine, aflaţi că lucrurile nu stau chiar aşa. Am putea spune chiar că această zonă a ţării ar putea foarte uşor să devină una din cele mai bogate, dacă şi-ar exploata cu inteligenţă comoara naturală pe care stă

Judeţul Caraş-Severin este un adevărat colţ de rai, cu un potenţial turistic fantastic, de la turismul balnear până la cel montan, industrial, cultural etc. Practic, în orice perioadă a anului, turiştii ar avea ce să facă în această parte a ţării. Imaginaţi-vă că aproximativ jumătate din acest judeţ este acoperit de păduri, însumând peste 340.000 de hectare. În cele ce urmează vă prezentăm doar câteva dintre atracţiile naturale, mai puţin sau deloc cunoscute din această zonă a ţării.

Herculane, altfel decât ruina care se vede la televizor

E puţin probabil ca un român adevărat să nu fi auzit sau să nu ştie amănunte despre Herculane. Staţiunea milenară a strălucit pe vremea romanilor, a înflorit pe vremea austro-ungarilor şi s-a ruinat în vremurile noastre.

Dar Herculane are şi altceva, în afară de clădiri lăsate în paragină. Este o comoară din punct de vedere natural. Pe lângă apele binefăcătoare, zona este înţesată de trasee turistice, pe care orice călător poate să facă drumeţii, chiar dacă nu are o pregătire specială. Dacă sunteţi iubitori de natură, un weekend la Herculane vă poate face cu siguranţă fericiţi. Cazare în Herculane găsiţi pentru toate buzunare, de la camerele şi apartamentele puse la dispoziţie de către localnici, la tarife modice, până la hotelurile de lux, cu preţuri ca în Occident. După ce vă cazaţi şi aţi lăsat bagajul, puteţi să porniţi într-un maraton al sănătăţii pe unul dintre trasele din zonă.

Prima minune de care o să vă bucuraţi este aerul puternic ionizat, ca în Alpii Elveţiei – între 2.000 şi 6.400 de ioni negativi pe centimetru pătrat. Dacă nu cunoaşteţi trasele, orice localnic vă poate ajuta sau le puteţi găsi cu o simplă căutare pe Google. Majoritate sunt cu plecare din Herculane.

Copacul prieten cu focul

Unul dintre cele mai populare trasee pe care le puteţi încerca dacă sunteţi în zonă este Băile Herculane - Crucea Albă -Peştera lui Şerban - Vf. Domogledul Mic - Vf. Domogledul Mare - Culmea Soronişte - Cheile Feregari - Fabrica de var. Are o lungime de aproximativ 6 kilometri, este de categorie mijlocie ca nivel de dificultate şi vă duce la o altitudine maximă de 1.105 metri. Se vizitează o perioadă destul de lungă din an – din martie până în octombrie – şi este considerat cel mai interesant şi spectaculos de pe Valea Cernei. 

Practic, traseul începe din spatele celebrului hotel Cerna, de unde poteca cu marcajul galben, pe care există chiar şi bănci pentru odihnă, vă conduce până în Masivul Domogled. Pe acest traseu, o să găsiţi un copac-fenomen, unic în România: pinul negru de Banat. Gheorghe Lungu, specialist în educaţie ecologică la Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, este omul care vă poate spune povestea pinului negru de Banat.

„Ca specie îl întâlnim în sudul Europei, dar în România găsim doar aici această subspecie pe care noi o numim pinul negru de Banat. Este un copac spectaculos, datorită lui, peisajele din zonă sunt incredibile şi în afară de Valea Cernei, mai există câteva pâlcuri de pini negri pe clisură, în zona satului Sviniţa. În primul rând, este o specie strict protejată, în al doilea rând este o specie destul de curioasă din punct de vedere ştiinţific. A suscitat curiozităţi încă din 1938, când Alexandru Borza şi Emil Racoviţă au insistat pentru constituirea unei rezervaţii în această zonă. Pinul negru de Banat creşte foarte, foarte greu. Îşi măreşte diametrul trunchiului cu câteva zecimi de milimetri în fiecare an, iar lemnul său este foarte dens. Avea şi utilizări medicale pe vremuri, dar se folosea inclusiv la cuiele pentru pantofi. Cel mai curios lucru despre pinul negru de Banat este faptul că acolo unde este foarte des, în pădurea de pe Domogled, avem de-a face cu incendii frecvente. Muntele Domogled are o istorie întreagă de incendii, pădurea de pe Domogled ia foc destul de des şi, ceea ce este şi mai ciudat este faptul că exact zona respectivă este una de protecţie strictă, adică acolo unde oamenii nu mai au acces şi lăsăm natura să se desfăşoare. Din cauza aceasta chiar avem o mică problemă între legislaţie şi realitate, pentru că nu am avea voie să călcăm acolo, dar incendiile trebuie stinse. În 2013, la iniţiativa domnului Marcel Torok, Petru Urdea, profesor la Facultatea de Geografie a Universităţii de Vest, a condus un studiu, cu foarte mulţi senzori, camere video, prin pădurea aceea care  ia mereu foc. Am aflat un lucru interesant: că din 11 incendii, aproape jumătate sunt fără cauze umane. Adică  sunt cert provocate de cauze naturale. Ulterior, oamenii de ştiinţă au constatat că pinul negru de Banat produce nişte conuri care nu se deschid decât la temeperaturi foarte mari, ca să lase seminţele afară. S-a observat că aerul de la incendii este cel care ridică seminţele şi le plantează de sus în jos pe vârful stâncilor. Ştiam din trecut că răşina coniferelor emană gaze inflamabile. Toate aceste argumente ne duc cu gândul că pinul negru de Banat este prieten cu focul. Este un fel de pasăre Phoenix a plantelor. Nu putem spune că îşi dă foc singur, aşa cum se întâmplă prin Spania sau Grecia, din cauza căldurilor extreme, dar putem spune că prin incendii, pinul nostru o duce foarte bine“, ne-a declarat Georghe Lungu, specialist în educaţie
ecologică.

Pe Poteca Pisicii, spre Domogledul Mic

Dacă vom continua drumeţia pe traseul propus, vom ajunge la Crucea Albă, a cărei legendă circulă prin zonă în multe variante. Cea mai populară este cea conform căreia un tânăr care dorea să-şi arate dragostea faţă de iubita lui a hotârăt să cucerească muntele Domogled şi, fiind uimit de frumuseţea peisajelor, a alunecat şi a căzut în gol.

De la Crucea Albă, traseul continuă pe Poteca Pisicii, pe care o să observaţi Peştera lui Şerban, unde ar fi locuit un haiduc al vremurilor trecute. Ajungeţi la Vf. Domogledul Mic, de la care mai aveţi foarte puţin până la Domogledul Mare (1.105 m). De aici începe coborârea. Dacă ţineţi poteca marcată cu galben, o să treceţi prin Cheile Feregari, de unde o să observaţi peştera Tătarului. Până la punctul final al rutei mai aveţi vreo 30 de minute de drumeţie uşoară.

Raiul fluturilor din România

Biologul Teodora Şinculeţ ne-a semnalat o altă minune a naturii pe care, în perioada de primăvară-vară, e imposibil să nu o observaţi dacă mergeţi pe acest traseu sau pe oricare altul din zonă. Este vorba de peste 100 de specii de fluturi. „În toate poienile care sunt de-a lungul culoarului Cerna pot fi admiraţi. Este mediul lor prielnic de dezvoltare, în aceste poieniţe. Profesorul Rakoczi, de la Cluj, a studiat populaţia de fluturi din Parcul Naţional Domogled. Practic aici se consideră că este raiul fluturilor din România. Din primăvară până începe toamna, pot fi văzuţi aceşti fluturi“, spune Teodora Şinculeţ. ;

Orhideele nu pot fi culese, doar admirate

Dacă o zi din weekendul petrecut în judeţul Caraş-Severin aţi dedicat-o traseului de la Herculane, în celelalte două zile (presupunând că aveţi la dispoziţie un weekend prelungit), puteţi face alte descoperiri. La distanţă de doar o oră sau două de mers cu maşina din Herculane puteţi să mai descoperiţi şi alte minunăţii. Biologul Teodora Şinculeţ vorbeşte de bogăţii naturale mai puţin cunoscute pe care le găzduiesc Munţii Banatului. Fără să precizeze exact zona, de teamă să nu fie distrusă, biologul cărăşean menţionează că regiunea este extrem de bogată în orhidee. „Sunt undeva la 32 de specii de orhidee. Există una chiar deosebită, care seamănă cu o albinuţă. Aici, problema e că oamenii care au norocul şi ajung în astfel de zone cu orhidee trebuie să înţeleagă că sunt ocrotite şi nu pot fi culese. Sunt doar pentru admirat în mediul lor natural“, spune Teodora.

Caii care pocnesc  de sănătate

Tot în apropiere, pe lângă Anina, există mai multe herghelii de cai sălbăticiţi. Numărul cailor depăşeşte 200 de exemplare şi sunt destul de uşor de văzut. Ciprian Floare, fotograf de natură şi activist de mediu, descrie întâlnirea cu caii de la Anina ca pe un adevărat spectacol.

„Caii de aici nu sunt promovaţi, dar ei pot să devină oricând o atracţie turistică extraordinară. Eu, de fiecare dată când merg în zonă, îi întâlnesc destul de uşor. Sunt mai multe herghelii şi, spre deosebire de alte zone ale ţării, unde nu au destulă hrană şi trec destul de greu iarna, la Anina caii aceştia arată extraordinar de bine. Pocnesc de sănătate. Au mâncare din belşug, în orice anotimp, şi de la an la an sunt tot mai mulţi“, povesteşte Ciprian, ale cărui fotografii cu caii de la Anina strâng sute de aprecieri pe reţelele sociale.

Dacă nu sunteţi convinşi încă să vizitaţi judeţul Caraş-Severin, mai putem să vă spunem că acest judeţ are în momentul de faţă patru parcuri naţionale, o salbă de cascade, unele chiar mai spectaculoase decât celebra cascadă Bigăr, pe care tot aici o găsiţi, Clisura Dunării, Munţii Banatului, pădurile seculare cuprinse în patrimonial UNESCO şi aşa mai departe, obiective naturale inedite. ;

Rezervări din timp pentru perioada verii

Herculane este zona cu cele mai multe locuri de cazare din întreg judeţul Caraş-Severin. Dar pensiuni găsiţi în toată regiunea, de pe Muntele Semenic până pe Muntele Mic sau pe Clisura Dunării. Dacă preferaţi să dormiţi în natură, găsiţi zone de camping destul de bine amenjate, în zona Lacului Buhui, de lângă Anina, la Văliug, Gărâna, Trei Ape. În Herculane, preţul pentru o cameră la pensiune porneşte de la 150 de lei şi ajunge la 350 de lei pentru o noapte de cazare. La cele trei hoteluri de lux, de 4 stele, Afrodita, Minerva şi Versay, tarifele încep de la 450 de lei pe noapte şi pot ajunge la 650 de lei. În perioada de vară este foarte important să vă faceţi rezervările din timp, pentru că staţiunea e plină şi e aproape imposibil să găsiţi cazare de pe o zi pe alta.

Reşiţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite