Pedepsele groaznice nu-i înspăimântau pe „lotrii“ din Banat. Cum au jefuit o biserică şi „l-au pârlit pe preot pe piept şi pe spate“

FOTO /Colecţia Cristian Ghinea

Cronicarul Lugojului, canonicul Ioan Boroş, povesteşte pe larg despre bandiţii care au băgat groaza în locuitorii din împrejurimi acum două secole.

Scriitorul lugojean Cristian Ghinea a studiat cronicile canonicului Ioan Boroş şi dezvăluie câteva din episoadele în care “lotrii din Banat” (n.r. - hoţi, tâlhari) au acţionat în zonă, în urmă cu două secole. Unul dintre cazuri este atacul dat de către hoţi, în biserica de la Cutina.

“Vătaful bandiţilor, după ce şi-a făcut închinăciunile şi a depus darul pe altar, a atacat pe preotul slujitor. Ceilalţi trei s-au năpădit asupra muierilor şi au rupt hainele de pe ele cu care apoi i-au legat pe cei 40 de bărbaţi cari erau în biserică. Pe preotul slujitor de asemenea l-au despoiat de vestmintele sacre şi l-au dus la casa parochială, cerând de la el 2.000 de florini... L-au desbrăcat de haine în pielea goală, l-au pârlit pe piept şi pe spate la focul ce au făcut acei bandiţi şi apoi cu fier înroşit la foc l-au ars, iar cu picioarele l-au pus la foc, lăsându-l abia viu”, arată Ghinea.

Autorităţile acelor vremuri şi-au făcut însă datoria. La 5 ianuarie 1804, patru dintre bandiţii care au “torturat la moarte” pe preotul din Cutina au fost spânzuraţi.

Conform aceloraşi cronici, ţinute de canonicul Boroş, pedepsele date hoţilor în acele vremuri nu era deloc blânde. "În anul 1804, un bandit numit Pascu, împreună cu banda sa, băgase spaima în lugojeni. Furturile, omorurile şi jafurile oamenilor lui Pascu au făcut locuri de groază din drumurile, casele şi satele din jur. Pe numele harambaşei Pascu s-a pus un premiu de 100 de galbeni, aceluia care pe harambaşa viu sau mort îl va prinde. Trei ortaci ai hoţului, tentaţi de recompensă, l-au omorât în somn pe Pascu şi pe alţi trei şi i-au adus în faţa judecătorilor. Trupurile au fost expuse publicului la Casa Judeţeană, după care li s-au tăiat capetele, iar trupurile trunchiate au fost trase pe roată", spune Ghinea.

Cronicarul Boroş a consemnat şi alte cazuri de lotrii pedepsiţi în zonă. La 30 august 1803, un bandit român ucigaş a fost spânzurat. Ortacii lui, în număr de şapte, trebuia să fie rupţi pe roată, dar sentinţa a fost comutată la închisoare pe 12 ani, postire de două zile pe săptămână şi la 80 de lovituri de vergele.

“La 26 noiembrie, Boroş scrie că dintre cei cinci lotri, graţiaţi de către Împărat, patru s-au asociat cu alţi nelegiuţi şi au comis jafuri şi omoruri în jurul Lugojului. La 6 iunie 1818, aceştia au fost persecutaţi de haiduci şi au fost răsfiraţi. Conducătorul lor, prins la Tincova, a fost împuşcat, iar trupul i-a fost tras pe roată. Boroş adaugă că unul prins viu a fost spânzurat la Lugoj, la 21 mai. La 31 mai, lotrul Nicolae Stan din Tincova, odată graţiat de Împărat, a revenit la crime. A fost prins şi condamnat prin decapitare. La osândă n-a arătat părere de rău, ci a zis că ar mai fi vrut să trăiască, să mai poată omorî un ungur şi un neamţ, aşa sălbatec era! Ca o ultimă sfidare, a lovit cu mâinile legate un servitor al călăului, în timp ce urca pe eşafod”, arată Ghinea, citându-l pe cronicar.