Reşiţa

articolul anterior articolul urmator

Reabilitare cu iz de demolare la cel mai vechi teatru din România. „Cerem oprirea imediată a lucrărilor!”

2
14 Aug 2020 14:25:40
Autor: Daniel Groza
FOTO oravita.ro
FOTO oravita.ro

Teatrul Vechi din Oraviţa, care poartă numele lui Mihai Eminescu, se află în plin proces de  reabilitare. Conform proiectului, se execută lucrări de restaurare, conservare, dotare a teatrului şi amenajarea peisagistică a parcului adiacent.

Proiectul, în valoare de aproximativ 10 milioane de lei, beneficiază de bani europeni prin programul „REGIO – Programul Regional 2014 – 2017”, în baza unui contract de finanţare încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest.

Lucrările au debutat la începutul verii, însă zilele trecute, Ionel Bota, directorul instituţiei, a cerut, pe pagina sa de Facebook, ca acestea să fie oprite. Bota consideră că prin felul în care se execută, sunt pur şi simplu distruse elemente importante ale edificiului declarat monument istoric.
 

„Scena Teatrului Vechi, păstra aspectul organizărilor ei, conform schiţelor arhitectului edificiului, aromânul Ion Niuni, membru al Ordinului Imperial al Arhitecţilor. Amenajările, la care participă arhitectul vienez Ieronimus Platzger - venit să aplice tot ceea ce reprezenta modelul, Burgtheaterul din Viena, aici, la Oraviţa, reprodus la o scară mai mică, de 1/6 - cu o echipă de studenţi, respectau casetările spaţiului şi configurărilor lui: scena propriu-zisă, culisele, prezervarea presiunii şi contrapresiunii cubajelor, desigur notate punct cu punct în timpul lucrărilor toate acestea, şi supraînălţarea stil cupolla, cu grinzi de sprijin dispuse vertical şi limitativ, în semicerc, şi grinzi dispuse orizontal”, a explicat Ionel Bota. 

„Scena avea o serie de elemente auxiliare, instalaţii pentru necesităţi scenografice, pasarele, scări, eşafodaje, podină la etaj iar fosa avea două zone, acoperită şi descoperită, fiind protejată de un ansamblu de grinzi, două grinzi având rol de mutanţi de 1 m înălţime. În spate au fost prevăzute cabinele actorilor, încă din 1817, modernizate la reparaţiile din 1872, 1893 şi la restaurarea Caramitru, 1997. Structura de rezistenţă deasupra scenei era asigurată prin grinda-tirant orizontală. În podina scenei se mai află tamburul cu cremalieră şi lanţ Galée”, a mai spus acesta.

„Vorbesc despre toate la timpul trecut. Lucrările de la Oraviţa ar trebui să fie oprite... Da... Nu mai există nimic, totul a dispărut în două săptămâni! Priviţi ce înseamnă confuzia de termeni restaurare - renovare de azi", arată directorul teatrului, care a postat şi o serie de imagini care să susţină cele afirmate.


Contactat de Adevărul, Ionel Bota consideră că reabilitarea clădirii se face în scop electoral şi că nu este bine ceea ce se întâmplă. Acesta ne-a trimis şi o listă cu problemele pe care le-a identificat.
 

„1.Demolarea totală a zonei scenei, în organizarea de la 1817, respectată în mare parte la toate restaurările,  cu fundamentele, pavimentările, structura infra şi supra însemnând:

a. demolarea totală a scenei; nu doar lemnăria, care, firesc, lemnul rezistând mai puţin, se poate înlocui, ci şi tot ce înseamnă piatră, la baza şi la supraînălţarea scenei.

b. demolarea cuştii sufleurului, amenajată şi încastrată structurii scenei, de la 1817, legată de prezenţa poetului Mihai Eminescu, sufleur al trupei Pascaly, la finele lunii august 1868 şi primele două zile din septembrie acel an;

c. Dezafectarea casetării din spatele scenei vizând: demolarea cabinelor actori/actriţe din proiectul lui Ion Niuni, 1814-1817, situaţie păstrată mereu aşa, la toate anterioarele restaurări; aici s-au oprit să demoleze zidul din fundalul scenei, ce separa scena de cele două cabine, deşi de-o parte şi de alta săpaseră.

d.lucrări la baza punctului iniţial de sprijin al lojii imperiale de la 1817 (acolo, din loja belle-etage stânga au asistat la spectacolele inaugurale Francisc I şi Carolina-Augusta), având ca efect dezechilibrarea ligamentului hidraulic, lemnos şi metalic dintre punctul iniţial de sprijin al lojii imperiale, de la 1817, şi suport presiuni scenă stânga, de la 1817; la fel în zona lojelor, din dreapta;

e.deteriorarea irecuperabilă a impostei, pavimentului, pavimentării de fundamentare a scenei, suporţilor aşa-zis eterni ai zonei scenei (la ei, în cazul clădirilor de patrimoniu de până la 1850, cum precizează legislaţia UE) nu se mai umblă niciodată, în regulamentele construcţiilor din toate timpurile istoriei, doar dacă ai de gând să demolezi şi să schimbi radical totul. Deja a ieşit „la vedere” un grup, în afara proiectului de restaurare, bine realizat, care grupuscul vorbeşte şi insistă că scena trebuie restructurată, „metalizată”, redimensionată etc", reclamă directorul Teatrului "Mihai Eminescu".

Acesta mai menţionează că a fost distrusă total fosa de la 1817 şi că s-a trecut la demontarea improvizată şi dislocarea ligamentelor dintre scaunele de patrimoniu, de la 1893 (lemnul de amarant e irecuperabil, arbustul acesta, utilizat în mobilierul de secole XVII şi prima jumătate a veacului XIX, nu mai creşte nicăieri, în Europa şi în lume).


Ionel Bota spune că mai sunt şi alte probleme pe care le-a sesizat.

"Sfărâmarea pavimentării sub sala barocă, de la 1817; adică zona în care erau montate scaunele de la 1893; firma de execuţie spune că verificau zonele cu umezeală sau dacă e mucegai pe parchet; aici era totul uscat. Cu astfel de motiv se vrea estomparea unei realităţi: între 2012-2019, în nici o iarnă, clădirea nu a fost deloc încălzită, aspectul ţine de „grija” primăriei, din 1998 primăria şi-a asumat administrarea teatrului; teatrul nu are contabilitate, casierie, personal de acest gen, teatrul, ca monument istoric, are personal pentru ghidaj turistic (tot ce se câştigă din vânzarea biletelor se depune la casieria şi contabilitatea primăriei), cercetare, probleme legate de muzeografie, muzeologie. Or, de la lipsa căldurii, pe perioada iernilor, au început să apară efectele care au determinat aceste lucrări en gros", spune Ionel Bota.
 
Acesta este de părere că nu se respectă proiectul şi aproape două luni s-a lucrat în multe sectoare fără avizările promise că ar veni. Structura de rezistenţă a clădirii a fost grav afectată, în opinia lui Bota, din cauza vibraţiilor şi a lucrărilor concomitente în mai multe puncte (încălcându-se proceduri standard, când e vorba de clădiri de acest gen (mai ales de la 1817 încoace), care spun că se lucrează etapizat, pe sectoare şi nu în acelaşi timp în mai multe sectoare).
 

"Proiectul a fost avizat şi a fost lăudat la Comisia Naţională a Monumentelor"

Am încercat, în mai multe zile, să-l găsim pe primarul Costel Ursu, însă nu a fost posibil. În cele din urmă am reuşit să discutăm cu arhitectul şef al oraşului, Constantin Coman.

"Nu prea are dreptate, domnul Bota! Proiectul este elaborat de o echipă de proiectare ce are în compoenenţă specialişti pe toate domeniile necesare. Inclusiv pe cele de studii biologice şi experţi pe patrimoniu, arhitectură, structură, instalaţii. El a fost avizat şi a fost lăudat la Comisia Naţională  a Monumentelor, la Bucureşti. Are absolut toate avizele necesare. Inclusiv lucrările de desfacere sunt prevăzute în proiectul avizat. Toate lucrările sunt conform proiectului avizat şi autorizat", spune arhitectul Coman.

Reprezentantul Primăriei spune că luarea de poziţie a directorului Ionel Bota este din cauza unui conflict personal pe care l-ar fi avut cu reprezentantul constructorului, care nu i-a mai permis accesul în clădire.

"Pe şantierele astea nu mai ai voie să intri, oricând şi oricum. Şantierele se predau, se predă amplasamentul complet constructorului. Acesta semnează şi răspunde de el, din acel moment. Supărarea domnului Bota de aici provine, că nu mai poate să intre oricând. Nu se poate să intre oricine să pozeze şi după aceea să manipuleze cu pozele respective", afirmă arhitectul şef al oraşului.

Constantin Coman spune că a încercat să discute cu Ionel Bota şi să-i explice că totul e în regulă şi că lucrările se desfăşoară conform proiectului.

"Se întrerupe dialogul, se pare că nu avem cu cine discuta. Dumnealui are nişte supărări, care sunt de alt tip, nu are rost să le menţionez aici. Problema este că situaţia teatrului este mult mai gravă decât părea la început. Analiza biologică a ajuns la concluzia că există nu ştiu câte tipuri de ciuperci şi de mucegai acolo. Din cauza faptului că nu a fost încălzit. Au atacat lemnul, dar şi pereţii şi planşeele. Asta înseamnă că trebuie curăţat şi înlocuit mult mai mult decât pare. Există şi expertiza biologică, care e publică se poate verifica. Dumnealui este supărat că se desface scena, păicum să nu o desfaci dacă trebuie să salvezi clădirea. Nu are nicicum dreptate, dar nu vrea să înţeleagă", spune arhitectul şef Constantin Coman.

Teatrul din Oraviţa este considerat cel mai vechi edificiu de acest fel din ţară. Acesta a fost inaugurat în 5 octombrie 1817, în prezenţa familiei imperiale austriece. Teatrul construit cu mai bine de 200 de ani în urmă a rezistat până în prezent, fiind consolidat de câteva ori de-a lungul timpului. Arhitectul Ion Niuni este cel care s-a ocupat de proiect, Teatrul Mihai Eminescu fiind o copie a teatrului Burgtheater din Viena. 

Citeste şi:

Cel mai vechi teatru din România este şi cel mai frumos. Are 200 de ani şi a fost construit cu sprijinul masoneriei

FOTO „Semmeringul bănăţean”, cum s-a construit prima cale ferată montană. Cele mai vechi tuneluri folosite în Europa, săpate cu dalta şi cu ciocanul de piatră

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

The Fog
14.08.2020, 15:12:16

Am avut norocul de a vizita acest teatru, care arata foarte bine pe atunci, cu vreun an in urma. Ghidul local, foarte erudit si cultivat, chiar a oferit un divertisment grupului de elevi cu care eram, interpretand un fragment la pianul de pe scena. Ca de obicei specialistii lui Hei-Rup (cu accentul pe Rup) vin cu argumente de... santier, ca directorul n-avea ce cauta pana demolarea nu era gata, si pe urma n-avea decat sa se adreseze instantei, ca "specialistii" se blindasera cu hartii. Ca doar ce mare lucru poate fi un teatru, primul din Romania (de fapt nici nu era in Romania, ca altfel probabil n-ar fi facut nimeni un teatru tocmai la Oravita) inspirat dupa unul din Viena? Daca era inspirat din heliportul din Belina, referinta "specialistilor" in cultura, poate mai era ceva, dar asa? Peste tot bijuterii ale arhitecturii imperiale se transforma in moloz, dupa ce au incaput pe mainile "culte" ale "clasei muncitoare". Si a "specialistilor" sai. Care au argumente a-ntaia: nu e istoria "noastra". Bine ca nu suntem egipteni, ca de mult se facea praf si ultima urma de piramida.

+1 (1 vot)
eu doar constat
14.08.2020, 17:43:18

Teatrul din Oravita poate fi abordat din doua unghiuri: 1. Ca institutie de arta in functiune, sau ca 2. Muzeu. Intr-un oras de abia peste 10.000 de locuitori (in 2010 avea 12.700) si cu o economie de subistenta, ma intreb cati spectatori are acest teatru, daca functioneaza? Evident, daca s-ar bate lumea pe bilete si ar fi spectacole asigurate pe cateva luni inainte cu casa inchisa, ar fi rezonabil ca refacerea acestui teatru sa se faca pentru asigurarea conditiilor se infrastructura si tehnologie teatrala din zilele noastre si atunci disparitia multor elemente ale teatrului vechi ar fi normala. Dar, asa cum subzista Oravita si locuitorii sai, care, cine stie daca vad un spectacol de teatru pe an si achita un bilet "scump" ca sa-l poata cumpara si un somer, nu vad de ce s-ar reconstrui la Oravita un teatru ultramodern, chiar daca se face cu bani europeni. Personal, sunt de acord cu dl. Ionel Bota si consider ca reconstructia acestui teatru nu trebuie sa mearga pe linia modernizarii, ci, din contra, ar trebui readus la imaginea si calitatea constructiei si dotarii initiale, devenind astfel un muzeu in functiune, iar "veniturile" din vanzarea eventuala a biletelor vor putea fi completate cu alte bilete platite de vizitatorii acestui teatru-muzeu, in care vor putea vedea in original semnatura lui Mihail Eminescu pe un panou-decor, folosit de trupa Pascally in 1868. Chiar si asa nu se vor strange suficienti bani din incasarile teatrului din Oravita, asa ca primaria orasului, daca vrea ca teatrul sa nu fie doar muzeu, va trebui sa aloce anual bani suficienti pentru functionarea lui. Altfel, se vor cheltui multi bani, chiar si europeni, pentru modernizare si, prin nefunctionare, adica fara actori si spectatori, va deveni muzeu... fara vizitatori. De ce? Oravitenii au fost deja, de cel putin 5 ori in teatru si l-au vizitat, iar vizitatori din afara Oravitei nu cred ca se vor aduna mai multi de una suta intr-un an, pentru ca accesul in zona Oravita este foarte putin folosit, desi traseul, pe CFR sau sosea este extrem de frumos, dar departe de "lumea dezlantuita".

Modifică Setările