Televiziunea şi muzica sârbească provocau sexualitatea bănăţenilor în comunism
0
Serbia furniza cele mai interesante poveşti sexuale din perioada comunistă, mai ales prin programul televiziunilor sârbeşti dar şi a muzicii
Sexualitatea era un tabuu al comunismului, fapt pentru care era practic imposibil de găsit sau povestit în acele vremuri. Totuşi, bănăţenii au fost ceva mai norocoşi, ei putând admira trupurile aproape goale ale celebrelor interprete de muzică sârbească sau puteau privi chiar scene cu sexualitate ceva mai explicită la televiziunile sârbeşti. Cum croaţii puteau munci în Austria sau Germania, pe filiera sârbă mai ajungeau renumitele video player-e. În fosta Iugoslavie, unde Broz Tito a impus un regim radical diferit faţă de cel al soţilor Ceauşescu, oamenii se bucurau de o mult mai mare libertate decât românii, din toate punctele de vedere. Iar bănăţenii, cu antenele de pe blocuri, acele antene pe care Nicolae Ceauşescu le vroia distruse, vedeau la televizoarele Diamant ce fel de viaţă duc sârbii. „Cea mai mare umilinţă era raportul cu lumea liberă, pentru că îi vedeam pe sârbi cum trăiesc, ştiam că se poate şi atlfel...”, a povestit Daniel Vighi. Contactul cu sârbii nu se rezuma doar la emisiunile de pe RT Beograd, Treci Kanal sau Novi Sad, pentru că în Banat exista un înfloritor comerţ transfrontalier, cu acceptul tacit al autorităţilor. Zeci de autoturisme şi autobuze veneau, în fiecare wekend, din Serbia în România pentru a vinde produse la care românii nu aveau acces, începând de la blugi şi ciocolată fină, ţigări străine sau cafea, până la casete cu muzică sau chiar discuri de vinil. Activităţile comerciale româno-sârbe se desfăşurau, în principal, în Piaţa Ocska.
O reclamă difuzată de televiziunea iugosalvă în 1988
Lepa Brena, fascinaţia românilor Bănăţeni
Zeci de autocare pline cu cetăţeni sârbi veneau joia, sâmbăta şi duminica pentru a-şi vinde mărfurile în pieţele din Reşiţa sau Moldova Nouă. Oameni din toată Iugoslavia veneau să vândă şi să facă comerţ cu românii însetaţi după diversitate şi nou. În acea periodă a anilor 80, a fost adusă şi industria muzicală sârbească care a fost deschizătoare de drumuri către inimile bănăţenilor. Interesul care se dădea zilelor de piaţă, joia, sâmbăta şi duminica, şi cântecele yugo care răsunau în fiecare zi din săptămână în casele severinenilor, au creat mediul propice pentru o încuscrire de durată. Cu inima cucerită de Lepa Brena şi cu ochii îndreptaţi către blugii şi raiaţii occidentali, pentru o perioadă de 15 ani, severinenii au uitat de alimentările goale, de programul redus al televizorului înroşit de mesaje comuniste sau curentul cu porţia, care a întunecat vieţile tuturor românilor.
„Eu eram sportiv, aşa că mai mergeam la competiţii în Serbia, Croaţia, în Yugoslavia în general. La a doua internaţională la care am participat am reuşit să fac rost de un video. Casete pentru el am adus mai târziu, dar nu vă puteţi închipui ce însemna pentru întregul bloc casetele cu muzică de pe PINK, în special cu Lepa Brena, sau chiar şi casetele porno pe care, cu multă greutate, am reuşit să le procur în final. Erau nopţi aproape albe cu toţi vecinii îngrămădiţi în faţa televizorului sport, singurul color din acea vreme, uitându-ne la video. M-am chinuit câteva săptămâni numai până am reuşit să leg video-ul la televizor, Nu mă puteam duce la un depanator, riscam să mă reclame la securitate. Noaptea, la fel, cu un ochi eram la televizor, cu unul pe uşă, de teamă să nu intre poliţia peste noi. Dar la ce vedeam pe ecran, nu ne mai interesa nici poliţie, nici nimic...“ povesteşte Eduard Nemeth,
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
