Când poate fi lăsat copilul singur acasă. Cinci reguli stricte pentru „pregătirea terenului“ recomandate părinţilor
0Vine o vreme când un părinte este nevoit să se întoarcă la muncă şi să-i dea un vot de încredere copilului său pentru a-l lăsa singur acasă. Această perioadă trebuie pregătită din timp pentru ca cel mic să înţeleagă de ce părintele este nevoit să îl lase acasă.
Mulţi dintre părinţii care au unul sau doi copii se confruntă la un moment dat cu problema legată de responsabilizarea celui mic atunci când sunt nevoiţi să seat peste program, îşi schimbă locul de muncă, nu mai au părinţi pentru a-i ruga să stea cu nepoţii.
De obicei, aceştia sunt nevoiţi să îl lase pe cel mic singur acasă, să îi înmâneze cheia de la locuinţă şi să aibă încredere că până se întoarce totul va fi bine şi cel mic se va descurca. Până să ajungă însă în acel punct, atât părintele, cât şi copilul trebuie să îşi câştige încredere reciprocă. De asemenea este important ca adulţii să ia o asemnea decizie atunci când sunt siguri că cel mai mic membru al familiei a ajuns la o vârsta la care se poate descurca singur, respectv în jurul vârstei de 10-12 ani, depinde şi aici de educaţia primită şi de cât de matur este acesta.
Ideal, spun psihologii, este ca această schimbare să se facă treptat, iar lucrurile să nu fie forţate prin termene de copmparaţie, precum "şi alţi copii de vârsta ta stau singuri". Fiecare copil e diferit, la fel cum adulţii percep anumite lucruri în felul lor, aşa şi cei mici, iar dificultatea sau uşurinţa cu care se adaptează la o situaţie ţine atât de felul cum expun adulţii problema, cât şi de sentimenetele pe care le transmit câd se află puşi în faţa unei astfel de situaţii.
"Este normal ca un părinte să aibă emoţii, să ne temem, să ne gândim dacă e bine, nu e bine, cum să facem. În general în apropierea acelei perioade părinţii îşi pun o grămadă de întrebări. Mulţi dintre ei se tem că cel mic va plânge, va înţelege greşit situaţia sau va umbla la utilităţi, gaz, sursa electrică şi atunci nu mai ştiu cum să facă faţă situaţiei. Trebuie să ţinem cont că atunci când ne lăsăm copleşiţi de aceste griji şi întrebări îi transmitem starea noastră şi copilului care va percepe situaţia ca pe ceva negativ, adică dacă părinţii sunt îngrijoraţi, nu sunt stăpâni pe situaţie atunci nici copilul nu se va simţi în siguranţă", explică psihologul Adriana Laszlo.
Stabiliţi regulile
1. Încercaţi să aveţi discuţii cu cel mic înainte de a lua o decizie şi nu îi transmiteţi sentimente negative ca şi cum acest pas ar fi unul de care şi dumneavostră vă este frică. Atât timp cât copilul se simte pregătit şi nu simte o frică mare de singurătate, a se învăţa să se descurce pe cont propriu îi oferă independenţă şi încredere în sine. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca un copil să fie lăsat singur acasă pentru scurte perioade de timp (de la 30 minute la 60 de minute) începând cu vârsta de 9-10 ani cu condiţia ca, copilul să se simtă confortabil când trebuie să rămână singur acasa.
2. Observaţi cum se comportă atunci când sunteţi acasă şi nu faceţi activităţi împreună, lăsându-l să facă ce doreşte.
3. Stabiliţi o rutină înainte de a-l lăsa singur: la ce oră mănâncă după ce vine de la şcoală, dacă doarme la prânz, cât timp se joacă, cât timp petrece în faţa calculatorului, cât de bine îşi duce la îneplinire sarcinile şcolare.
4. Siguranţa pe primul loc. Înainte de a-l lăsa singur mai multe ore, încercaţi să îl lăsaţi acasă câteva minute, până mergeţi la cumpărături sau va întâlniţi cu un vecin. Înainte de asta trebuie constant să îi explicaţi de ce nu are voie să umble la aragaz, să nu uite să lase robinetul deschis, să încuie uşa după plecarea dumneavostră, să întrebe cine e dincolo de uşă dacă vă caută cineva, să aibă mereu telefonul în apropiere şi la ce număr trebuie să sune în caz că are o urgenţă. Acestea sunt doar câteva aspecte de care trebuie să vă asiguraţi pentru ca atât cel mic, cât şi dumneavostră să fiţi împăcaţi şi să vă simţiţi liniştiţi.
5. Lăsaţi anumite instrucţiuni scrise despre activitati specifice cum ar fi uitatul la televizor, jucatul pe internet, vorbitul la telefon cu alţi copii. De asemenea, menţionaţi dacă este voie sau nu, cât timp au voie. Jucaţi jocuri de rol pentru a-l învăţa cum să reacţioneze în anumite situaţii.
"Contează tonul, gesturile, mimica feţei, felul cum le explicăm celor mici această schimbare, iar copiii sunt aşi în a le citi emoţiile părinţilor, pătrund dincolo de cuvinte. Sunt mai multe lucruri cu care un copil, dar şi un părinte trebuie să se obişnuiască. Ideal este ca cei mici să aibă un program organizat, să ştie de ce trebuie respectat, ei au nevoie de asta, au nevoie de un mediu în care în primul rând părinţii să fie un exemplu. Nu este ceva stresant pentru un copil să respecte o ordine, dimpotrivă", spune psihologul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
