Doi soţi tineri au renunţat la posturile la birou şi au pariat totul pe lavandă. „Vrem să ajungem pe piaţa externă“

Răzvan şi Arabela Ghiorghioi, doi soţi din Satu Mare, au renunţat la posturile pe care le aveau pentru a avea propria afacere cu lavandă. Au început cu două hectare, se pregătesc să planteze încă 9 hectare, pentru ca mai apoi să exporte ulei şi apă de lavandă.

Răzvan şi Arabela Ghiorghioi sunt prototipul tinerilor care au curajul să-şi asume schimbări în viaţă şi să renunţe la confortul pe care şi l-au creat pentru a încerca ceva nou, cu speranţa să realizeze ceva de care să fie mândri mai târziu. 

Răzvan, 34 de ani, avea până nu de mult un post călduţ de conducere într-o societate farmaceutică, iar Arabela - 36 de ani, cu o experienţă anterioară de aproape 10 ani în domeniul bancar şi doi la Camera de comerţ. La un moment dat s-au hotărât că, deşi le plac locurile actuale de muncă, ele nu mai aduc nici o provocare şi sunt dispuşi să lase totul în urmă pentru a încerca ceva nou. 

„De trei ani de zile am început cu lavanda, am înfiinţat cultura şi pentru o perioadă am mers cu joburile în paralel, până ne-am dat seama că nu poţi să faci două lucruri deodată, dacă vrei să le faci bine”, afirmă Răzvan 

„Dacă vrei sa faci un lucru bun, trebuie să te dedici 100%, aşa că am decis de anul trecut să ne detasăm de ceea ce făceam înainte şi să ne axăm bussinesului nostru”, afirmă Arabela.

Cei doi au început cu o cultură pe două hectare, după multe vizite la alte culturi de lavadă din ţară. A fost nevoie să muncească în paralele la locurile de muncă şi la câmpul de lavandă în primii doi ani pentru a susţine financiar cultura, pentru că toată a fost înfiinţată din fonduri proprii. 

„Teoretic, cartea spune că în al treilea an tu eşti pe profit. Noi suntem anul trei şi noi am reuşit oarecum să forţăm lucrurile pentru că din anul doi am reuşit să producem ulei esenţial de lavandă şi apă florală, deci să scoatem produsul finit. În mor normal să facem lucrul acesta doar din anul trei şi să vedem dacă e o investiţie care merită. Noi suntem mulţumiţi de această afacere. ”, afirmă Arabela. 

Planurile celor doi, care acum au ca singură sursă de venit plantaţia de lavandă, este de a face din aceasta o afacere de mari proporţii, de aceea se pregătesc ca din această toamnă să mărească suprafaţa plantată, ţinta finală fiind de 11 hectare, ca mai apoi să îşi creeze propria linie de procesare a lavandei pentru a obţine apa de lavandă şi ulei esenţial. 

„Dorim să ne mărim suprafaţa undeva la 11 hectare, aici e plus valoarea pe care dorim să o aducem. Acesta e ţelul, pentru că nu poţi să valorifici un produs dacă ai o suprafaţă mică, asta dacă vrei o afacere şi nu doar un hobby care să îţi aducă un venit suplimentar. ” îşi exprimă Răzvan dorinţa şi totodată planurile de dezvoltare a afacerii.

„Sunt mulţi care merg în târguri şi fac diverse produse, creme, săpunuri, sau fac produse gastronomice, sau să te adresezi florăriilor. Noi de la început ne-am setat să mergem pe produs finit, să avem plus valoare, de aia am şi mers pe soiul Sevastopolis de lavandă, pentru că e special pentru ulei. Mai târziu ne dorim să ne adresăm şi pieţei externe iar pentru asta e nevoie de produs finit”, povesteşte Arabela. 

Drumul celor doi în aceşti doi ani, în agricultură, nu a fost uşor, lovindu-se de diferite probleme, în special când a venit vorba de mână de muncă, astfel că socotelile lor de acasă nu s-au potrivit cu cele din câmp, astfel că după ce şi-au cheltuit economiile pentru înfiinţarea plantaţiei, s-au văzut nevoiţi să se tehnologizeze, chiar dacă suprafaţa nu o cerea deocamdată. 

„Cel mai greu a fost cu oamenii, cu mâna de lucru. Trebuie căutaţi, trebuie mers după ei acasă ca să îi aduci la muncă, trebuie duşi înapoi, le trebuie bani, le trebuie ţigări. Ajungeam la un cost de 100 de lei pe zi cu un muncitor. Iar ca să poţi să te ocupi doar de un hectar aşa cum trebuie, ai nevoie de minim 10 oameni. Iar noi la două hectare, aveam nevoie de 20 de oameni, şi cost mare şi greu de găsit. Unde mai pui că era vorba că e nevoie doar de o sapă - două pe an în plantaţie, dar realitatea e alta, că la câteva zile după o sapă, dacă plouă, imediat e iar de săpat, deci am ajuns să săpăm şi o dată la trei săptămâni, ceea ce presupunea bani mulţi pentru noi. Şi mai aveam problema şi cu calitatea muncii, că era plin între rânduri de lavandă tăiată de cei care munceau. Aşa am zis că facem un efort şi ne tehnologizăm, ca să nu mai depindem de oamenii aduşi la muncă cu ziua şi la urma urmei am făcut aşa şi o economie, că utilajul se amortizează destul de repede din banii pe care îi dădeam la zilieri. Acum eu sunt tractoristul la mine pe plantaţie”, povesteşte Răzvan. 

Ca să poată să facă un ciclu închis în această afacere, de la pepinieră, plantaţie, prelucrare, îmbuteliere şi desfacere, cei doi se pregătesc să depune un proiect cu fonduri europene. 

„Încă nu avem distileria. Vrem să avem distileria noastră, vrem chiar să găsim alţi cultivatori mari şi astfel să putem ieşi pe piaţa externă. Cererea este încă mai mare decât oferta. Eu vreau să exploatez cultura de lavandă la maxim, de la pepineră până la desfacere. ”, afirmă Răzvan.

„Lumea e destul de reticentă la proiecte, nu mulţi sutn deschişi pentru că e multă muncă pe partea de hârtii. Noi suntem deschişi şi ne-am orientat să facem un circuit închis”, povesteşte Arabela.

Pentru Răzvan schimbarea de la un post la un birou la cel de pe tractor nu a fost un şoc foarte mare, fiind un iubitor al provocătorilor. În schimb soţia sa încă mai are gânduri de a renunţa, având mereu pregătit un plan de rezervă de a se întoarce în domeniul bancar, dar rămâne totuşi încrezătoare în plantaţia ei de lavandă.