Legenda cavalerilor roşii: Imaginea care a prezis nenorocirile care s-au abătut asupra cetăţii Sătmarului

Una dintre legendele de pe meleagurile Sătmarului vorbeşte despre oştenii din cetatea oraşului, care au fost părtaşi în iarna anului 1603. Povestea s-a descoperit dintr-o stampă aflată în arhiva din Karlsruhe şi provine din colecţia particulară a prinţului Ludovic de Baden.

Povestea care a avut un mare răsunet în lumea medievală central- europeană la începutul secolului al XVII-lea spune că într- o zi din iarna anului 1603 cei 500 de soldaţi aflaţi în citadela Sătmarului au fost martorii unei întâmplări care i-a umplut de spaimă.  La sud de cetate, spre Someş, ei au văzut înaintând spre cetate doi călăreţi îmbrăcaţi în haine roşii şi coroane pe cap. Aceştia trăgeau după ei pe pământ nişte steaguri uriaşe pe care se putea distinge două cruci. Cronicarul Felician Pop scrie că soldaţii au fost şi mai îngroziţi când i-au văzut pe cei doi cavaleri trecând Someşul ca şi când ar fi fost îngheţat, deşi în realitate râul nu era îngheţat, cu toate că era iarnă.  Cavalerii se apropiau tot mai mult de zidurile cetăţii, dispărând brusc, ca şi cum n-ar fi fost.

Multă vreme oştenii care păzeau cetatea nu şi-au putut reveni din uimire şi niciodată nu au putut să- şi explice această poveste.Unii spun că a fost vorba despre o halucinaţie colectivă, însă alţii susţin că aceştia cavaleri veniţi din neant au fost doar nişte semne care au prezis nenorocirile grele care se vor abate asupra locuitorilor cetăţii, când creştinii vor fi tot mai umiliţi de păgânii otomani. Explicaţia se trage de la steagurile cruciate, târâte pe pământ, iar hainele roşii ale cavalerilor simbolizând vremurile sângeroase care urmau să vină.

Indiferent de veridicitatea acesti poveşti, povestea în sine a devenit celebră, lucru care l-a făcut pe Samuel Dilbaum să execute o gravură care să nemurească această întâmplare. Felician Pop spune că gravorul a executat lucrarea din auzite, reprezentarea cetăţii Sătmarului nu este exactă ci este situată în stampă pe o insulă. Samuel Dilbaum a executat 58 de gravuri reprezentând oraşe şi cetăţi din estul Imperiului Hasburgic. Cu toate că reprezentările nu sunt întotdeauna exacte, aşa cum este şi în caul Sătmarului, aceste lucrări înfăţişează aspecte din viaţa oamenilor din aceste părţi. Cercetătorii au ajuns la concluzia că vestimentaţia, armamentul şi tipurile umane sunt cât se poate de realiste.

Legenda cavalerilor roşii s-a pierdut în vreme. Tradiţia nu a mai păstrat- o, poate şi pentru faptul că peste un secol de la această întâmplare cetatea a fost dărâmată şi multe din poveştile sale au fost îngropate o dată cu ea. Poate că nu întâmplător, exact peste o sută de ani, în 1703, armaata lui Francisc Rakoczi al II-lea asediază cetatea.