Nostalgie la volan: posesorii de Dacii vechi şi-au testat maşinile pe Transalpina şi Transfăgărăşan

25 de posesori de Dacia mai vechi de 1990, din toată România, şi-au dat întâlnire weekendul trecut pentru a-şi testa maşinile, dar şi pentru a se delecta cu peisajele României, într-o excursie pe Transalpina şi Transfăgărăşan. Toate maşinile care au început cursa au reuşit să o şi termine cu brio şi fără defecţiuni majore.

Nu tot ce e vechi este şi lipsit de valoare, mai ales când vine vorba de prima dragoste pe patru roţi. Dacia este pentru mulţi români prima maşină pe care şi-au achiziţionat-o şi, chiar dacă pe parcursul anilor şi-au înnoit „parcul auto“ propriu, mulţi au păstrat Dacia şi i-au acordat o atenţie sporită, pentru a o face aptă de drum în orice moment. Iubitorii de Dacia din România s-au constituit în grupul „Drum Bun”, care îi ţine aproape şi în cadrul căruia pot învăţa unii de la alţi despre secretele „bătrânei doamne”.

Iubitorii de Dacia din România, dar şi câţiva din Polonia au lansat o provocare în rândul comunităţii lor, respectiv o excursie de două zile pe Transalpina şi Transfăgărăşan. 25 de Dacii 1100, 1300 şi 1310 au pornit la drum, fiecare din colţul ei de ţară, din localităţi precum Satu Mare, Maramureş, Hunedoara, Arad, Bucureşti, Piteşti, Teleorman şi Gorj. Majoritatea şi-au adus cu ei persoanele dragi sau familie, grupul de excursionişti pe patru roţi strângând în final aproximativ 60 de persoane.

„Cel mai tânăr şofer care a fost cu noi a fost un tip de doar 19 ani din Hunedoara, avea o Dacia 1300. Apoi am urmat eu ca şi vârstă, 23 de ani. S-au mai alăturat şi prieteni ai iubitorilor de Dacia, cu maşini Trabant. Cea mai veche maşină din grup a fost o Dacia 1100 fabricată în 1969. A rezistat fără probleme la tot drumul”, afirmă George Negrea, tânărul care a pus bazele clubului automobilişti Drum Bun, în care aderă iubitorii maşinilor vechi. El conduce o Dacia din 1974, aceasta fiind şi maşina lui de zi cu zi.

În grupul lui George nu se pune accentul pe performanţele maşinii, ci pe pasiunea pentru acestea, pe cât de mult sunt dispuşi proprietarii lor să facă pentru ele, nu pe câţi bani sunt dispuşi să investească în pasiunea lor. Grupului de români li s-au alăturat şi câţiva polonezi, cu trei maşini Dacia. Aceştia au o pasiune pentru tot ce înseamnă România, de la maşini până la obiceiuri şi peisaje şi în cei câţiva ani de când au descoperit ţara noastră nu lipsesc de la nici un moment important de peste an, fiind deja familiarizaţi cu tradiţiile româneşti.

„Eu am mai fost cu Dacia pe Transfăgărăşan, nu e acum prima dată. Pe Transalpina nu am mai fost. De fiecare dată e ceva unic şi o senzaţie frumoasă să mergi cu Dacia. Am venit de această dată pentru că mi-am făcut nişte prieteni prin România, pentru că e un grup frumos de oameni aici cu care îmi face plăcere să fac ieşiri şi nu am putut refuza invitaţia lui George de a participa la o asemenea excursie”, a afirmat Mihai Pova, un polonez iubitor de Dacia.

Drumul a fost fără probleme majore, dar au existat diferite probleme tehnice minore. Diferenţele de altitudine au dat mici bătăi de cap, precum şi supraîncălzirea motoarelor i-a ţinut pe unii în loc pentruo bucată de vreme, aşteptând ca maşina să le dea voie să pornească din nou la drum. Excursia a fost fără incidente majore, în ciuda gradului ridicat de periculozitate a traseului şi a maşinilor mai puţin dotate, totul ţinând de îndemânarea şoferilor pentru a termina excursia cu bine.

Distanţa efectivă a celor două trasee a fost de aproximativ 1.300 de kilometri, iar în funcţie de reşedinţa fiecăruia unii şoferi au mai condus încă aproximatv 1.000 de km dus-întors. George Negrea a dorit mai mult de la această excursie şi, după ce grupul s-a dispersat, el a continua drumul cu Dacia până la Bucureşti. Pentru el a fost ceva deosebit modul în care a fost primit de oameni, care nu se aşteptau ca o Dacia să reziste unui drum de Satu Mare- Bucureşti.

„Lumea a fost extrem de uimită că din Satu Mare am mers cu maşina până în Bucureşti. Mă claxonau în trafic, mă felicitau în parcări. Într-o seară am făcut pană şi nu mai aveam unde să o vulcanizez şi nici hotel nu am avut chef să caut şi am mers pe un câmp lângă Băneasa Shopping City şi mi-am pus cortul şi a doua zi de dimineaţă m-am dus la vulcanizare. A fost aşa încântat patronul de acolo să vadă Dacia din Satu Mare şi aşa entuziasmat când i-am povestit ce traseu a făcut că ne-a făcut atât pana, cât şi alte revizii pe la maşină, ne-a dat micul dejun, cafea. A fost chiar plăcut să vezi că oamenii apreciază aşa mult Dacia”, povesteşte George Negrea.

Pentru iubitorii de Dacia din grupul „Drum Bun” vor mai urma unele excursii, mai lungi sau mai scurte, şi nu va lipsi nici vizita în Polonia, la iubitorii de Dacia de acolo.