Un alt mod de salvare a câinilor vagabonzi: adopţia la distanţă
0Numărul mare de câini vagabonzi face aproape imposibilă rezolvarea problemei peste noapte. Sumele mici îndreptate spre activitatea de sterilizare a câinilor fără stăpân şi întreţinerea lor îi face pe cei care conduc ONG-urile cu acest scop să găsească soluţii alternative. Una dintre acestea este adopţia la distanţă, iniţiată la Satu Mare.
Nevoile îi învaţă pe oameni să se adapteze şi să găsească mereu soluţii pentru a-şi rezolva problemele. Asociaţia FreeLife din Satu Mare, care se ocupă cu gestionarea câinilor comunitari a apelat la o metodă inedită de a menţine adăpostul de câini funcţional, adopţia la distanţă.
Problema câinilor fără stăpân a primit în decursul timpului mai multe forme. Aceasta a fost prezentată drept incompetenţă a autorităţilor, mai apoi barbarie a stăpânilor care îşi abandonează animalele, pe urmă a fost lipsă de cultură şi sărăcie pentru că nu se sterilizează animalele, ca în final să se tragă o concluzie, cea că singura problemă a câinilor fără stăpân sunt de fapt oamenii. Există mai puţini oameni cu suflet şi drag de animale decât oameni cărora nu le pasă de ei.
La Satu Mare singura asociaţie care se ocupă de problema câinilor vagabonzi este FreLife, un ONG care funcţionează mai mereu în stare de avarie financiară, dar cu multă pasiune din partea unui grup restrând de voluntari, care o scot cumva la capăt în fiecare lună. Pentru ei este în aceeaşi măsură o misiune socială, un job fără salar şi o luptă pentru a da un exemplu. Sunt câteva persoane, în special doamne, că ele sunt mai sensibile din fire şi reuşesc să creeze o conexiune mai strânsă cu animalele, dar au şi un mic ajutor din partea unor domni.
De-a lungul anilor s-au luptat cu sistemul, cu hingherii, cu conştiinţa publică, pentru ca în final să îşi dea seama că luptă doar cu morile de vânt. Cu toate astea, nu s-a dat nimeni bătuţi. Numărul câinilor din adăpost a crescut constant, cazurile de căţei lăsaţi în cutii în faţa uşilor voluntarilor de la asociaţiei la fel, fapt pentru care nu au acceptat să întoarcă spatele problemei şi să plece acasă.
„Asociaţia Free Life a fost înfiinţată la Satu Mare in 2012. Iniţial în adăpost erau "cazaţi" 50 de căţei dar numărul lor acum trece de 400 de sufletele a căror viaţă a fost salvată fie de pe stradă, fie de la ecarisaj, fie de la oamenii care pur şi simplu nu mai doresc sau nu mai pot să ţină un câine! Asociaţia supravieţuieşte cu ajutorul voluntarilor , a oamenilor cu suflet mare care donează periodic hrană pentru animale, bani pentru tratamente, fiecare după posibilităţi, ajutând la menţinerea adăpostului. Avem şi veterinari locali care de multe ori ne ajută cu tratamentele câinilor bolnavi fără a pretinde nici un ban, aceasta fiind o dovadaă a faptului că aceşti medici chiar îşi iubesc "pacienţii" şi meseria. Voluntarii asociaţiei organizează periodic târguri de adopţie sau spectacole caritabile, iar banii obţinuţi se duc în mare parte pentru amenajări la adăpost şi o altă parte pentru hrana animalelor. Facem eforturi zilnic ca o echipă de voluntari să fie prezentă la adăpost 24 de ore din 24. Este foarte greu să îi facem pe oameni să se implice şi din păcate nepăsarea şi lipsa de implicare a autorităţilor locale duce de multe ori la revolta oamenilor care s-au săturat să vadă atâtea jocuri de interese făcute chiar şi pe seama câinilor maidanezi.”, declară doamna Daniela Ulici, una dintre cele mai dedicate voluntare care nu lipseşte în nici o zi de la adăpost, aceasta cunoscând tot ce se întâmplă acolo.
Adopţia la distanţă este cel mai recent demers pe care cei de la Asociaţia FreeLife îl fac pentru a putea avea surse de finanţare pentru adăpost şi pentru a oferi patrupedelor condiţiile optime. S-ar putea spune că e o discriminare între căţeii din padocuri, dar totul este doar un demers, poate pe alocuri disperat, de a identifica oamenii cu suflet şi cu o minimă condiţie financiară, care pot contribui la întreţinerea patrupedelor. Adopţia la distanţă este o procedură care se practică şi în alte cazuri, dar în cazul Asociaţiei FreeLife din Satu Mare este pe alocuri chiar o măsură disperată.
„Pentru acei oameni, iubitori de animale care doresc să aibă un câine, dar momentan nu au spaţiul necesar, sau nu au timpul liber necesar pentru a deţine un câine şi totuşi vor să se bucure de dragostea oferită de un animăluţ sincer, noi venim cu propunerea să adopte un câine la distanţă. De regulă cei care adoptă la distanţă vin la adăpostul nostru şi îşi aleg un câine, cel care pare mai iubăreţ, mai pupăcios, mai jucăuş. Se face un contract de adoptie pe o perioadă minimă de o lună. Suma minimă pentru întreţinerea unui câine este de 50 lei pe lună şi include hrana de calitate, vitamine, tratamente dacă este necesar, deparazitare internă şi externă sau chiar şi sterilizarea dacă stăpânul doreşte şi este dispus să platească mai mult . În această perioadă de adopţie stăpânul poate să îşi viziteze câinele la adăpost , poate să îl scoată la plimbare, să se joace cu el când doreşte. Există şi persoane care vor să ajute un caz anume şi adoptă un căţel bolnav sau care a fost victima unor agresiuni, accident. Ei au grijă de acest căţel asigurându-i toate tratamentele necesare, hrana sau alte nevoi speciale ale animaluţului. Adopţia la distanţă se poate face şi pe un termen mai lung iar stăpânul poate depune lunar în contul asociaţiei banii conform contractului de adopţie.”, completează doamna Daniela Ulici
Sătmărenii au fost sceptici la început, preferând să stea deoparte. Unii au preferat doar să privească câinii în cadrul târgurilor de adopţii, iar cei care totuşi au vrut să se implice dar nu şi-au permis să ia un câine acasă, au apelat la metoda clasică, de a dona saci cu mâncare. Adopţiile la distanţă s-au pornit mai greu. Spre fericirea voluntarilor, într-un final au apărut şi familiile adoptoare la distanţă.
„Dacă aş putea aş păstra toţi câinii care îi întâlnesc pe stradă, aş salva toţi câinii de la ecarisaj, aş lua acasă toţi câinii din adăpost. Dar nu pot! Am ales aşadar să adopt la distanţă. Am văzut la adăpost atâţia căţei care "cerşeau" afecţiune şi sunt atât de iubăreţi încât nu poţi să rezişti să nu le oferi măcar o mângâiere, nu m-am putut decide la un singur câine, dar am ales într-un final să adopt un căţel special care abia vede. La început am fost personal cu el la veterinar, avea nevoie de o serie de tratamente cu antibiotice pentru ochi, am avut grijă să primească cel mai bun tratament, cea mai bună hrană şi în special i-am oferit afecţiune, iar el m-a răsplătit înzecit prin iubirea pe care doar un câine ştie să o ofere! O dată pe săptămână merg la adăpost, ne jucăm, ne alintăm, facem băiţă şi la sfâşitul zilei ne luăm rămas bun. Mi se rupe sufletul de fiecare dată, dar am întotdeauna satisfacţia că măcar acel câine a fost fericit şi a primit toată afecţiunea de care duce lipsă. Încurajez pe toată lumea care doreşte să aibe un câine dar din diferite motive nu îşi permite, să adopte la distanţă, faptul că poţi să ajuţi totuşi unul sau mai mulţi câini îţi dă o satisfacţie enormă şi la urma urmei nu ajuţi doar câinele că ajuţi întreg adăpostul de câini să aibă continuitate şi sprijin în drumul cel anevoios pentru salvarea animalelor!”, ne povesteşte Denisa Drăgoi, una dintre persoanele care au adoptat un căţel la distanţă.
Adopţiile sunt cu termen variabil, în funcţie de suma de bani pe care o donează fiecare doritor, astfel că nu se poate vorbi de un număr mediu de persoane care adoptă la distanţă, fiind luni în care sunt 10 căţei adoptaţi la distanţi şi luni în care nu există nici o adopţie.
Cei care doresc să facă adopţii la distanţă pot primi informaţii suplimentare la telefon: 0744 231 789 Daniela Ulici
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
