Satu Mare

articolul anterior articolul urmator

Un locuitor din Satu Mare, unul dintre „ultimii daci liberi“: „Strămoşii noştri se luptau pentru supravieţuire într-un sistem dur şi nemilos“

2
28 Apr 2015 13:37:25
Autor: Nicu Ghisan
Cătălin
Telentin, unul din dacii liberi din Satu Mare. FOTO - omnisbarbaria.ro
Cătălin Telentin, unul din dacii liberi din Satu Mare. FOTO - omnisbarbaria.ro

Cătălin Telentin are două „profesii“: barman şi dac. Pe cea din urmă a început să o cunoască mai bine în 2010, când a avut primul contact cu domeniul reconstituirilor istorice. Fascinat de acest domeniu, a decis să înfiinţeze Asociaţia culturală „Omnis Barbaria“.

Scopul acestei iniţiative este acela de a prezenta publicului o faţă a istoriei dacilor mai puţin cunoscută dar foarte importantă. Metoda este una inedită care pune în scenă meşteşuguri şi tehnici marţiale folosite de daci şi alte popoare barbare acum 2.500 de ani.

De ce daci? Pentru că, deşi ne considerăm urmaşii lor, în realitate ştim extrem de puţine despre ei. Aceste demersuri au tocmai scopul de a înţelege cât mai bine modul lor de viaţă.

Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care am dorit să stăm de vorbă cu unul dintre „ultimii daci liberi“ din Satu Mare, aşa cum îi place lui Cătălin să i se spună.

Mai întâi spune-mi de unde pornirea asta a ta spre istoria dacilor?

Pornirea este în primul rând spre istorie, cea a dacilor, fiind o particularitate care ne afectează în mod direct. Istoria mi-a plăcut încă din şcoala generală şi pentru asta trebuie să mulţumesc dascălilor care mi-au îndreptat paşii spre acest domeniu. Lucrurile au devenit mult mai interesante odată cu trecerea timpului şi au ajuns să îmbrace forma de azi printr-o coincidenţă.

Prin 2011 mi-am propus să merg să văd ce se întamplă pe la festivalurile medievale din ţară. Îmi era dor de atmosfera trăită la festivalul din Sighişoara, înainte de 2000. Google a vrut altceva şi mi-a dat un rezultat de căutare care îmi indica un eveniment legat de istoria antică. Şi uite aşa am ajuns la un festival cu şi despre daci în loc de un festival medieval. O să pomenesc numele acestui eveniment pentru că el are loc anual şi este iniţiativa şi meritul unuia din colaboratorii asociaţiei noastre. Este vorba despre Festivalul Cetăţilor Dacice care are loc în judeţul Alba.

Odată ajuns acolo, i-am cunoscut pe cei care urmau în scurt timp să îmi devină colegi. Curiozitatea m-a făcut să intru în vorbă cu cei prezenţi acolo şi destul de repede am descoperit nişte oameni foarte interesanţi şi pasionaţi. Următoarele două zile le-am petrecut cu ei în tabăra dacică. Chimia şi-a făcut datoria şi la plecare am fost invitat la următorul eveniment, urmând să păstrăm legătura între timp. Acesta a fost începutul primului capitol.

Şi ca să răspund în final întrebării tale, aceşti oameni m-au făcut să redevin pasionat de istorie, continuând ceea ce dascălii mei au început în timpul şcolii. Îţi voi spune de ce. Pentru că au găsit metoda să îmi prezinte o istorie diferită de cea predată în şcoli, cu detalii noi despre ce înseamnă dacii, despre importanţa lor pe teritoriul a ceea ce înseamnă acum România şi mai ales despre importanţa lor în tot contextul antic.

Fă-mi o descriere a lor aşa cum crezi tu că arătau acum 2.500 de ani

Asta e o întrebare/propunere capcană. E greu să faci o astfel de descriere fără să rişti să te expui criticilor. Trebuie să înţelegi că activitatea noastră se bazează pe un fundament ştiinţific. Respectiv descoperiri arheologice şi izvoare scrise. Tot ceea ce facem se doreşte a fi cât mai autentic şi mai corect din punct de vedere al istoriei ca ştiinţă. Nu e amatorism. Doar că ne lipsesc multe informaţii. Dacii au dispărut cu mult înaintea de a apărea cercetătorii de la Discovery Channel.

Despre ei nu s-au făcut multe documentare. Iar cele care s-au făcut sunt discutabile din multe puncte de vedere. Astfel că mare parte din ceea ce prezentăm publicului e la fel de discutabil. Din asta să nu înţelegi că ceea ce facem sunt invenţii sau născociri ale imaginaţiei noastre care nu au legatură cu realitatea. Să înţelegi că acceptăm că nu deţinem adevărul absolut despre daci. Cu toate acestea, o să încerc să îţi expun dacii asa cum îi văd eu, în urma prelungitelor contacte cu arheologii şi istoricii implicaţi în domeniu.

Dacii erau: războinici, buni meştesugari, cu o înaltă spiritualitate sau, dacă vrei, o "religiozitate" avansată  şi cel puţin la fel de dezvoltată ca a popoarelor vremii, popoare suficient de dezvoltate încât să merite a fi menţionate de către scriitorii greci sau romani. Ei mai erau demni, respectaţi şi bine organizaţi.

Daca e să pictăm o imagine a unei aşezări dacice, eu pot doar să îmi închipui un sat al zilelor noastre, dar cu o diferenţiere mult mai mare în ceea ce priveşte structura socială. Nu pot să îmi închipui o aşezare de daci căreia să îi lipsească elita războinică. În rest, în mintea mea se contureaza acelaşi tip de aşezare pe care o regăsim şi azi la deal şi la munte. Puţin risipită pe coaste şi fiecare gospodărie depinzând de terenul propriu, dar şi de proprietăţile comune societăţii.

Diferenţa majoră între comunităţile rurale actuale şi cele de atunci ar fi constat în faptul că în acea vreme orice aşezare ar fi avut un conducător cu o anumită putere militară. Îmi inchipui un "senior" al acelor vremuri înarmat până în dinţi şi însoţit de un alai de războinici, mai mult sau mai puţin echipaţi pentru un adevărat război, trecând pe uliţa principală a aşezării, în drum spre o consfătuire cu cei ce conduceau comunitatea alăturată. Imaginea mea despre ceea ce înseamnă dacii de acum 2.500 de ani include preoţii războinici, lideri spirituali care alături de nobilii războinici ai vremurilor se găseau pe orice câmp de bătălie. Cumva trebuie să înţelegem că acum 25 de secole războiul şi lupta reprezentau un mod de viaţă. El făcea diferenţa între a avea resurse şi a prospera şi a nu avea nimic şi a te stinge încet. Viaţa era mult mai dură pentru daci decât este pentru noi acum şi din păcate nu o pot descrie decât in termeni comparativi. Dacă ar fi să sintetizez ceea ce înseamnă dacii de acum 2500 de ani pentru mine cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi acela de "luptători". Se luptau pentru vieţuire într-un sistem dur şi nemilos căruia fie îi supravieţuiai, fie nu.

Care a fost evoluţia ta ca dac liber: cum ai început şi unde eşti momentan?

Viaţa mea ca dac liber a început odată cu înfiinţarea Asociaţiei Culturale Omnis Barbaria. Aveam deja o experienţă de doi ani în ce înseamnă reconstituirea istorică. Până atunci eram doar dac în cadrul unei alte asociaţii în care romanii erau şi au rămas centrali. Începutul primului capitol l-am povestit deja. Apoi a urmat o iniţiere în ceea ce înseamnă reconstituirea istorică, perioada în care mi-am definit personajul jucat. Un costoboc, dac liber, dacă preferi să îi spui aşa, din nord-vestul ţării. Personajul reprezintă un dac simplu al acelor vremuri, un dac războinic din suita mai sus menţionată, a unui lider militar. Are anumite deprinderi mesteşugăreşti în domeniul fierăriei, tăbăcăriei şi tâmplăriei pe care nu ezita să le pună în practică de câte ori e nevoie. Dar mai presus de toate rolul lui personal şi social este acela de a lupta. Şi asta fac. Ca şi dac, liber sau nu, lupt.


Ai înfiinţat o asociaţie. Cu ce se ocupă mai exact? Tu pe unde ai mai umblat în ultima vreme

Experienţa primei ascociaţii de reconstituire istorică a fost una deosebit de frumoasă. Nu o să mai evit a menţiona numele ei. Este vorba despre Terrra Dacica Aeterna, prima asociaţie de reconstituire istorică antică din ţară. Doar că la un moment dat anumite principii de funcţionare ale ei nu au mai coincis cu viziunea mea despre reconstituirea istorică. În scurt timp s-a născut ideea unei noi asociaţii care sa îmbrace idealurile de funcţionare după care ne-am ghidat sotii Ardeleanu şi cu mine. Nu am înfiinţat-o eu. Şi pe această idee voi insista. Am înfiinţat-o noi şi prin noi inteleg mai mult decât cei trei care am pus bazele persoanei juridice. Au contribuit colaboratori din mai multe judeţe ca: Neamţ, Sălaj, Maramureş, Satu Mare, Cluj şi Alba. Recent ni s-au alăturat colegi şi colaboratori din Iaşi.

Scopul ei este acela de a promova prin metode inedite dar specifice reconstituirii istorice patrimoniul cultural şi istoric judeţean şi national, atât în ţară, cât şi in afara ei. În principiu, ne dorim să apropiem publicul de istorie si de manifestări care repun în scenă viaţa înaintaşilor noştri.

A devenit oarecum o modă acum să îţi laşi barbă de dac sau să pui pe tine diferite accesorii de a lor. Cum comentezi acest lucru?

Aici deja intram în chestii care ţin de trend. Nu înţeleg conceptul de barbă de dac. Să înţeleg că există cineva cu o autoritate supremă care spune că dacii erau exclusiv bărboşi? Trecând peste asta, moda bărbii nu are legătură cu dacii decât la un anumit segment de oameni. În rest barba se poartă şi atât. Barba nu te face dac, de asemenea nici părul. Ar fi util să nu cădem în derizoriu generalizând că dacii erau exclusiv bărboşi, pletoşi şi păroşi. Dacii erau oameni şi calviţia nu a apărut dupa disparitia lor. Deci nu putem exclude că existau daci chei. Dacă ajungem la accesorii, ele ţin tot e un trend pe care simt că o să am ocazia să îl comentez cât de repede.

Sunt unele site-uri aşa zis dacologice care ni-i prezintă pe strămoşii nostril daci ca fiind un fel de buricul pământului. Ba că ei au inventat scrisul, vezi tăbliţele de la Tărtăria, ba “povestea” cu limba asa zis latină vorbită de daci şi preluată de romani şi nu invers

Intrăm într-un domeniu puţin deranjant pentru mine. Îţi vorbeam mai sus despre adevărul absolut despre daci. Aş recomanda călduros multor iniţiative de genul celor menţionate mai sus să nu se comporte ca şi când acest adevăr ar fi deţinut de cineva.

Dacii erau atât de dezvoltaţi la vremea respectivă încât să fie remarcabili pe hartă. Poate asta le-a fost principalul defect. E inevitabil să ajungi dezvoltat din punct de vedere economic când ai resurse care funcţionează ca valută universală şi când eşti poziţionat pe rutele comerciale cele mai utilizate. Descoperirile arheologice o dovedesc. Aveau metale preţioase, arme bine făcute, mesteşugari buni. Asta însemna la vremea respectivă dezvoltare. Aveau armată profesionistă, altfel nu am fi vorbit de împotrivire în faţa romanilor sau cu atât mai puţin de două războaie.

La partea cu spiritualitatea mult e speculaţie şi ea ne permite să aproximăm că o societate atât de dezvoltată din toate punctele de vedere trebuia să aibă şi o spiritualitate extrem de dezvoltată. Certitudini nu există din păcate. Aici apar tot felul de ipoteze neconfirmate ştiinţific. Izvoarele scrise ne permit să credem despre daci că erau deosebiti şi că aveau proprii lor zei. Dar de aici până la a vehicula ideea că dacii au inventat creştinismul sau chiar că ei au fost în legătură cu extratereştii mi se pare absurd. Desigur oamenii sunt liberi să creadă exact ceea ce doresc, dar ideal ar fi să mai şi filtreze informaţiile de genul acesta.

Cât doreşti să mai continui cu această “îndeletnicire” şi ce planuri de viitor ai?

Întrebarea asta îmi place foarte mult. Când am început credeam că va fi o pasiune trecătoare. Mă gândeam că în timp mă voi satura şi mă voi uza. Şi? Nu e uşor ceea ce facem noi. Şi spre deosebire de dacii de acum 2.500 de ani, noi nu suntem războinici adevăraţi. E greu să stai în soare cu tot echipamentul şi toată armura pe tine şi pe deasupra să mai arunci o blană sau o pelerină. Apoi mi-am dat seama că nu e aşa şi că voi continua mulţi ani în acest domeniu. Sau cel puţin aşa sper. Ţi-am spus că în 2013 am înfiinţat împreună cu colegii şi prietenii mei Asociaţia Culturală Omnis Barbaria în judeţul nostru. Avem foarte multe proiecte de viitor. Aş începe cu faptul că vrem să organizăm un festival de reconstituire istorică în Satu Mare şi ne-am dori participare internaţională. Dar pentru asta trebuie fonduri şi asociaţia fiind relativ tânără ne aşteptăm să mai dureze o vreme până ce acest scop va fi atins.

Un alt proiect de viitor, mult mai amplu, vizează construcţia unui arheoparc autosustenabil care să devină o atracţie turistică, dar şi un spaţiu de manifestare cultural şi artistic. Şi evident că festivalul ar urma să aibă loc în spaţiul oferit de acest arheoparc. Ideea unui arheoparc nu este nouă şi sunt destul de multe astfel de idei şi intenţii dar care au rămas doar la acest stadiu. Ne-am bucura să fim noi primii care punem în practică această idee. Cu toate acestea trebuie să fim realişti şi moderaţi când vine vorba de astfel de vise. Un asemenea proiect înseamnă costuri de peste un milion de euro, sumă care nu este uşor de obţinut.

Dar până la atinge aceste scopuri noi vom continua să promovăm istoria dacilor în cadrul oricăror evenimente ne va fi permis. Vom participa la cât mai multe evenimente de reconstituire istorică atât în ţară, cât şi în străinătate, promovând patrimoniul cultural şi istoric al judeţului.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Get0dac
28.04.2015, 17:13:00

Va felicit.

dobrita sorin
28.04.2015, 17:18:21

Respect, stimate domn Telentin!

Modifică Setările