Ce se întâmplă cu lucrarea de licenţă a Emiliei Şercan. „Nu comentez până nu îmi voi finaliza propria investigaţie“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Emilia Şercan FOTO Eduard Enea
Emilia Şercan FOTO Eduard Enea

La o săptămână de la apariţia în presă a unor presupuse pagini plagiate, despre care s-a spus că ar face parte din teza de licenţă a Emiliei Şercan, reprezentanţii Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu spun că nu vor face publică lucrarea fără acordul jurnalistei. Între timp, Emilia Şercan a declarat că nu comentează până nu termină propria investigaţie.

În urma dezvăluirilor făcute de site-ul local Turnul Sfatului referitoare la mai multe pagini cu suspiciune de plagiat care ar proveni din lucrarea de licenţă a Emiliei Şercan (jurnalistă care a denunţat în ultima perioada mai multe lucrări de doctorat ale unor politicieni ca fiind plagiate), „Adevărul“ a încercat obţină de la facultate un exemplar al tezei jurnalistei, pentru o comparaţie cu respectivele pagini.

Lucrarea se află acum în arhiva Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din Sibiu, în cadrul căreia a fost transferată arhiva fostei Facultăţi de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, desfiinţată în urma unei restructurări organizatorice a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. Jurnaliştii au trimis cererea pentru accesul la lucrarea de licenţă în dimineaţa zilei de marţi, 30 mai, şi, iniţial, reprezentanţii Universităţii au răspuns, neoficial, că lucrarea – aflată în arhivele instituţiei în dublu exemplar – cel mai probabil nu poate fi accesată de persoane străine, că urmează să se sfătuiască cu un avocat şi că vor reveni însă cu un răspuns oficial. În cursul zilei de miercuri, rectorul Universităţii „Lucian Blaga“, Ioan Bondrea, a precizat, oficial, că accesul la lucrare poate fi făcut doar cu acordul autorului. „A fost transmisă o adresă din partea Universităţii pentru a solicita acest acord“, a declarat Ioan Bondrea.

Ce spune Emilia Şercan

Jurnalista, care a absolvit Facultatea de Jurnalism în 2003, cu lucrarea de licenţă intitulată „Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare“, a venit la Sibiu pentru a-şi face propria investigaţie în ceea ce priveşte acuzele de plagiat. Contactată telefonic, Emilia Şercan a formulat şi alte aprecieri, dar nu a dorit să fie citată decât referitor la aceste demersuri. „Nu comentez până nu îmi voi finaliza propria investigaţie, care să îmi clarifice lucrurile la nivel instituţional. Când voi avea ceva de comunicat, o voi face personal, nu prin intermediul mass-media“, a declarat Emilia Şercan.

Cum se procedează în alte facultăţi

Jurnaliştii „Adevărul“ au întrebat şi alţi reprezentanţi ai unor universităţi din România în ceea ce priveşte buna practică atunci când cineva face o solicitare pentru a citi o lucrare de licenţă. Cei chestionaţi au explicat că în mare parte totul ţine de practica fiecărei universităţi, dar şi-au nuanţat răspunsurile.

Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei şi actual rector al Universităţii din Bucureşti, spune că instituţia pe care o conduce tratează lucrările de licenţă drept nişte documente publice. „Lucrările de licenţă sunt lucrări publice. Noi nu le ţinem în arhivă mai mult de cinci ani, deoarece nu avem spaţii de depozitare şi nu există nicio obligaţie legală să facem depozit cu aceste lucrări“, declară Mircea Dumitru. Despre faptul că, la Sibiu, este cerut şi acordul autorului lucrării pentru prezentarea acesteia presei, fostul ministru spune că acest lucru ţine de autonomia universitară, precizând însă: „Eu am o altă părere, este o lucrare cu regim public, este un examen la o universitate, a avut o comisie, în public puteau să fie şi oameni care nu aparţineau comisiei“.

„Este o chestiune de interpretare şi de regulamente ale universităţilor“

Decanul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai“ (UBB) din Cluj-Napoca, Florin Streteanu, este de părere că aceste lucrări pot fi accesate în baza unei solicitări scrise formulată în baza Legii liberului acces la informaţiile cu caracter public, dar că situaţia diferă de la facultate la facultate. „Este o chestiune de interpretare şi de regulamente ale universităţilor. Lucrările de licenţă se arhivează cinci ani şi după cinci ani se dau la topit. Dacă cererea vizează o lucrare mai veche de cinci ani e lipsită de obiect pentru că nu se păstrează“, declară Florin Streteanu.

Reprezentanţii UBB mai spun că, în cazul lor, lucrările de licenţă pot fi consultate în urma unei adrese trimise către universitate şi către facultatea unde se află spre păstrare respectivul document. „Dacă ne referim strict la lucrările de licenţă realizate de studenţii noştri, ele nu sunt neapărat producţia universităţii. Este producţia proprie, de cercetare, a absolventului, producţie care este susţinută în faţa unei comisii. Cu acordul absolventului, oricine poate să asiste la prezentarea lucrării de licenţă. În Legea 544 privind accesul la informaţiile de interes public nu apare menţionată ca fiind informaţie exceptată de la interesul public, deci, în mod normal, ar putea fi consultată“, afirmă Laura Irimieş, purtătorul de cuvânt al UBB. 

La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, unde a absolvit fostul premier Dacian Cioloş, o licenţă se poate consulta dacă doritorul, fie el şi străin, se adresează facultăţilor. Doru Sabău, purtătorul de cuvânt al instituţiei, a declarat că în ultimii ani, de când a apărut obligativitatea de a depune licenţa şi în format electronic, tezele de licenţă se păstrează şi 10 ani.

Prima reacţie a Emiliei Şercan

Emilia Şercan a venit cu lămuriri în legătură cu suspiciunile legate de posibilele nereguli ale propriei lucrări de licenţă, în urmă cu câteva zile, după ce ziarul sibian „Turnul Sfatului“ a arătat comparativ cum pasaje ale lucrării ar fi fost copiate. Reamintim însă că jurnaliştii sibieni nu au consultat şi lucrarea originală a jurnalistei la momentul publicării articolului. Într-un mesaj pe Facebook, jurnalista a scris, la începutul scandalului, că încă nu ştie dacă lucrarea prezentată în sursa citată este veridică, urmând să facă o serie de verificări în acest sens.

„Am ajuns în ţară azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau aşa: În primul rând vreau să ştiu/aflu dacă lucrarea de licenţă pusă în discuţie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, însă, sper că marţi, când voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrării. De aici trebuie plecat, pentru că termenul de păstrare al lucrărilor de licenţă în arhivă unei facultăţi este de cinci ani, potrivit legislaţiei trecute şi actuale. Lucrarea prezentată de «Turnul Sfatului» nu are nicio ştampilă care să-i ateste autenticitatea. Am cerut deja în scris o serie de informaţii de la Facultatea de Socio-Umaniste, în care s-a «topit» fosta Facultate de Ştiinţele Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, iar marţi o voi face şi în persoană. Vă veţi întreba dacă nu recunosc ce este în ea. Am scris despre calomnie şi proba verităţii, însă nu am memorie fotografică astfel încât să îmi aduc aminte, după 14 ani, fiecare frază, pasaj sau pagină. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzaţiile care mi se aduc“, a arătat Emilia Şercan. 

O luptă inegală cu sistemul 

Jurnalista a continuat mesajul şi a spus că a ştiut de la început în ce joc se bagă, un joc „disproporţionat cu sistemul“. „Despre contextul în care se produc aceste acuzaţii trebuie să spun, de asemenea, nişte lucruri, sec, rece, fără a mă victimiza. De când am început să scriu despre plagiate, am ştiut în ce mă bag, am ştiut că lupta este disproporţionată, că scriu despre Sistem în ansamblul sau, şi nu atât despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trăit multe experienţe - de altfel, în cartea care abia a ieşit pe piaţă, povestesc ce s-a întâmplat pe parcursul primelor şase luni în care am documentat subiecte care au atins Sistemul şi Statul la vârf. Povestesc despre încercările unora de a mă determina să nu mai scriu, de a mă cumpără şi despre capcanele care mi-au fost întinse. Cartea am scris-o în două săptămâni şi jumătate, de asta cuprind doar primele şase luni. Dacă aş fi avut mai mult timp la dispoziţie aş fi scris şi despre sfaturile «prieteneşti» de a abandona subiectul, despre intimidările la care am fost supusă şi despre ameninţările primite anul trecut“, a mai zis ea.

Cum s-a ajuns la acuzaţii

„De ce apar acum aceste acuzaţii «servite», neasumate bărbăteşte de o persoană anume? De ce nu au apărut în 2015 sau în 2016? Am câteva explicaţii, desigur. În primul rând, pentru că am dus subiectul plagiatelor în tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante instituţii publice (Ministerul Apărării, Ministerul de Justiţie, Ministerul de Interne, Guvern, Administraţia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care deţin titlul de doctor şi banii plătiţi de aceste instituţii că spor salarial. Nu mi-au răspuns solicitărilor, aşa că i-am dat în judecată. Procesele cu MApN, MAI şi MAE le-am câştigat în prima instanţa. Am pierdut, tot în prima instanţa, procesul cu Administraţia Prezindentiala, iar cele cu Guvernul şi Ministerul de Justiţie sunt în pronunţare (deciziile trebuiau date chiar ieri, însă cum nu am fost în ţară, nu le cunosc încă). Că să va faceţi o idee, în MApN sunt 911 doctori, care, în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru că au titlul de doctor“, a arătat Emilia Şercan.

„Se încearcă scoaterea mea din presă“ 

Totodată, în mesajul de pe Facebook, Şercan a spus că se simte „o ţintă“. „De câteva luni am început să simt că sunt o ţintă. S-a încercat spargerea contului meu de e-mail de către un «actor statal» - am scris şi am pus pe Facebook o poză care indică lucrul ăsta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializată, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei săptămâni, într-o vineri seară, în interval de o ora şi jumătate, cineva a încercat de două ori să-mi spargă contul de Facebook. Am ezitat până acum să merg la DIICOT să fac plângere, însă săptămâna viitoare mă voi ocupa şi de lucrul acesta. Tot acum circa trei săptămâni, Mihnea Măruţă mi-a spus că a aflat de la o sursă credibilă că îmi era verificată lucrarea de doctorat de către «băieţi». Despre episodul «Profesioniştii» nici nu mai amintesc“, a explicat jurnalista.

„Nu am nicio îndoială că se încearcă scoaterea mea definitivă din presă. În România merge mai uşor să compromiţi un ziarist, să îi spulberi credibilitea sau să spui că e acoperit. Găleţile de lături pe care i le arunci în cap sunt suficiente, nu trebuie să îl suprimi fizic, aşa cum se întâmplă frecvent în Rusia“, şi-a încheiat mesajul Emilia Şercan în urmă cu câteva zile.

Jurnaliştii sibieni de la „Turnul sfatului“ spun că au primit documentele referitoare la presupusul plagiat dintr-o sursă anonimă. Dosarul a fost expediat cu doar câteva zile înainte ca Emilia Şercan să-şi lanseze oficial, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest Bucureşti, lucrarea ”Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei naţii“ (Editura Humanitas), volum în care reia anchetele publicate despre plagiatele puse pe seama lucrărilor de doctorat ale unor personaje precum foştii miniştri de Interne Petre Tobă şi Gabriel Oprea sau fostul primar Neculai Onţanu.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite