Cercetătorul de etnie maghiară care se ocupă de istoria religioasă a Daciei: „Cultele erau, de fapt, invenţii romane“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Csaba Szabó la Roma Foto: arhiva personală
Csaba Szabó la Roma Foto: arhiva personală

Csaba Szabó (32 de ani), asistent universitar la Universitatea ”Lucian Blaga”din Sibiu, este unul dintre cercetătorii care au studiat în profunzime în ultimii ani istoria religioasă a Daciei după ocupaţia romană. Acesta vine cu informaţii unice, puţin cunoscute şi de către specialişti, despre cultele impuse de romani în Dacia.

Csaba Szabó (32 de ani), asistent universitar la Departamentul de Istorie, Patrimoniu şi Teologie Protestantă din cadrul Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, predă, printre altele, istoria antică, istoria arheologiei şi patrimoniu cultural. „Nici nu mai ştiu de unde a pornit pasiunea pentru istoria antică. În copilărie am citit foarte mult. Părinţii şi bunicii mi-au cumpărat orice carte pe care o consideram interesantă. Îmi plăcea mai ales istoria popoarelor antice care apar în Vechiul Testament, de exemplu“, povesteşte tânărul cum şi-a început călătoria în lumea fascinantă a istoriei.

În 2006, a participat la Olimpiada Naţională de Istorie, de unde s-a întors cu premiul special pentru cel mai bun eseu. Şi-a susţinut licenţa la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o temă despre ce a însemnat cultul lui Mithras în Sarmizegetusa. Acelaşi cult l-a avut ca obiect de studiu şi pentru lucrarea de masterat, în care s-a concentrat pe Apulum (actuala Alba Iulia). Doctoratul l-a început în Ungaria, dar l-a finalizat în Germania, şi a cercetat religia romană în Dacia.

Cel mai mare sit mithraic din Imperiul Roman, la Sarmizegetusa

Regatul dacic a devenit provincie romană după ce a fost cucerit de armatele împăratului Traian. În Imperiul Roman existau atunci multe aşa-numite culte elective sau orientale. „Aceste culte aveau un aspect oriental, dar erau, de fapt, invenţii romane. Majoritatea acestor religii erau create la Roma sau în marile centre comerciale, cum ar fi Ostia, Poetovio sau Aquileia. Ele erau un produs roman cu aspect oriental, imitând religiile vechi din Persia, Siria sau Egipt. Mithras este o denumire persană şi s-au mai păstrat câteva cuvinte care erau folosite în liturgie, dar sacrificiile, structura sanctuarelor şi ierarhia religioasă erau romane“, explică Csaba Szabó.

Csaba Szabó profesor istoria religioasa a Daciei romane Galati 3

Relief mithraic din Apulum, reprezentand scena tauroctoniei (cu Mithras si reprezentarea lui Sol) FOTO Csaba Szabó 

Religia mithraică era, de fapt, un cult greco-roman plin de mistere, similar religiilor care îi venerau pe Isis şi Osiris în Egipt. Sanctuare mithraice au fost descoperite la Sarmizegetusa şi Apulum, explică asistentul universitar. De altfel, relicvele arheologice de la Sarmizegetusa sunt considerate cea mai mare descoperire mithraică din Imperiul Roman. „Este vorba de peste 200 de fragmente mithraice. Sunt reliefuri, statuete, în general obiecte folosite în decorarea interiorului unui sanctuar“, spune cercetătorul în istorie antică.

Un cult destinat exclusiv bărbaţilor

S-au păstrat şi surse literare din acele vremuri, în care se descrie pregătirea unui adept pentru iniţierea în cultul mithraic. Sanctuarele erau foarte mici, de 20-30 de metri lungime şi 10 metri lăţime, şi în ele încăpeau de regulă 20-30 de oameni. „Era un cult destinat exclusiv bărbaţilor. Este neobişnuit, pentru că este singurul cult care exclude femeile şi copiii sub 7 ani.“

Csaba Szabó profesor istoria religioasa a Daciei romane Galati 2

Csaba Szabó în oraşul Pompei FOTO arhiva personală

Csaba Szabó explică faptul că religia mithraică avea şapte grade de iniţiere. Cercetătorul vorbeşte şi despre câteva piese arheologice care l-au surprins, pentru că ele apar doar în Dacia romană şi Germania. Este vorba despre cinci piese din tot Imperiul Roman, care fac referire la un aşa-numit acolit al lui Mithras. „Este o reprezentare religioasă în care Mithras ucide taurul, iar în scena de sacrificiu apar şi doi tineri care ţin o făclie. În Dacia romană apare o reprezentare extraordinară, când Cautes, unul dintre acoliţii lui Mithras, ţine capul taurului, şi nu făclia. Este posibil să fie o invenţie locală.“

Problema dispariţiei dacilor din Dacia

Csaba Szabó vorbeşte şi despre unul dintre misterele care nu au fost elucidate nici până astăzi de arheologi: de ce nu există aproape nicio referinţă despre daci în vestigiile arheologice de după cucerirea romană, ca şi cum aceştia ar fi dispărut. Arheologic, au rămas foarte puţine surse care fac referire la daci. Epigrafic însă, dacii apar, dar în afara Daciei. „Sunt foarte multe surse epigrafice care menţionează prezenţa dacilor în armata romană în epoca lui Traian. Ştim că tinerii războinici daci au ajuns în armata romană fie după primul război dacic, fie după cel de-al doilea război. Dacii sunt prezenţi epigrafic şi în Egipt, în Moesia Inferior şi în Britannia. Societatea dacică a fost atomizată. Forţele militare dace sunt trimise foarte departe de provincie. Despre epoca cuceririi o sursă importantă ar fi «De Bello Dacico», un fel de jurnal militar scris de Traian, din care s-a păstrat însă o singură frază.“

Csaba Szabó profesor istoria religioasa a Daciei romane Galati 4

Cautes cu capul taurului, o reprezentare excepţională din Imperiul Roman, descoperit în Alba Iulia, în 2014, de Csaba Szabó FOTO arhiva personală

Csaba Szabó susţine că există trei explicaţii cu privire la lipsa dovezilor privind prezenţa dacilor în Dacia romană, dar toate sunt disputate. Prima ar fi că dacii ar fi fost exterminaţi, dar ea este respinsă de aproape toţi specialiştii. A doua teorie stipulează asimilarea completă a dacilor de către romani. Asta înseamna că foloseau limba latină şi au adoptat nume latine, însă nici această explicaţie nu stă în picioare pentru că ar fi însemnat că întregul popor dac s-a romanizat total, ceea ce e aproape imposibil. A treia teorie susţine ideea că o bună parte din elita dacă a murit în războaiele cu romanii sau s-a sinucis după cucerire, dar nici această explicaţie nu este viabilă, pentru că vorbim doar de câteva sute de persoane, cel mult câteva mii, ori asta nu explică dispariţia aproape totală a poporului dac din relicvele arheologice descoperite până acum.

Interesat de educarea publicului pentru a proteja patrimoniul

Un alt subiect care îl preocupă pe Csaba Szabó – având două cărţi publicate pe această temă – este istoria arheologiei şi aşa-numita arheologie publică. Arheologia publică e un domeniu apărut la mijlocul secolului XX în Anglia, care a intrat recent şi în discursul academic din România. „Este vorba despre popularizarea patrimoniului arheologic de către specialişti pentru publicul larg şi pentru educaţia publică, având ca scop principal formarea unei societăţi responsabile, care să ocrotească siturile şi patrimoniul arheologic mobil.“

În cartea „Arheologia transilvăneană“, Csaba Szabó are un capitol şi despre începuturile arheologiei în Ardeal. El menţionează că una dintre primele descoperiri arheologice din zonă a fost în Munţii Orăştiei, în 1543, când 400.000 de monede din aur, adică de kosoni dacici, au fost descoperite într-un loc rămas necunoscut. Deşi tezaurele monetare au dispărut, redescoperirea ruinelor dacice din Sarmizegetusa Regia şi a celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei suscită şi în prezent interesul căutătorilor de comori.

Profesorul din Sibiu este înscris în prezent la un postdoctorat în Ungaria, la Universitatea din Seghedin, urmând să-şi extindă cercetările pe cartarea tuturor sanctuarelor din provinciile romane, din zona dunăreană până la Marea Neagră.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite