Cum îl fila Securitatea pe filosoful Noica: „A reluat legăturile cu legionarii trădători de patrie Cioran Emil, Eliade Mircea“ - note informative
0
„Noica a fost filat ca un obiectiv militar“ avea să afirme Andrei Pleşu, despre Securitatea care l-a urmărit pe filozof pe tot parcursul vieţii, indiferent că acesta s-a aflat la Bucureşti, în Păltiniş sau în alte părţi.
Documentele despre filajul Securităţii au fost publicate de către Dora Mezdrea în volumul „Constantin Noica în Arhiva Securităţii” apărut în anul 2009 la Editura Humanitas. Dosarul din care provin documentele prezentate în carte are 14 volume, şi acoperă perioada 1945-1978. „Noica a „beneficiat” însă de atenţia Securităţii pe toată durata vieţii trăite în comunism, având parte de diferite alte dosare”, notează autoarea în volumul menţionat.
NOTE EXTRASE DIN VOLUMUL „Constantin Noica în Arhiva Securităţii”
Într-o notă a sursei „Toma“ datată 20 iulie 1968, privitoare la întâlnirea întâmplătoare cu Constantin Noica, la mitingul de doliu pentru profesorul Dan Bădărău, se menţionează: „Împrejurările nu ne-au îngăduit decât să ne salutăm. Era împreună cu Ancuţa, de la Centrul de Logică, pe care mi l-a prezentat şi cu care am început imediat discuţia. Când l-am mai căutat pe Noica, discuta cu Nicolae Bellu, şef de sector la Institutul de Filozofie, aşa încât n-a fost posibil să-i comunic dorinţa mea de a ne reîntâlni. La celelalte întâlniri, exclusiv în rarele vizite pe care mi le-a făcut, C. Noica mi-a apărut în mod invariabil stăpânit de via şi exclusiva dorinţă de a face ceea ce n-au făcut înaintaşii noştri în cultura românească, în materie de filozofie: studii clasice adâncite, studii orientalistice, studii de istorie veche românească. Vechea şi iremediabila lui manie este să dezgroape în filozofie documente la care nu se mai gândeşte nimeni, considerate ca fiind moaşte de mare preţ. Niciodată nu uită să le reproşeze profesorilor noştri de pe vremuri că nu ne-au spus cine a fost Coridaleu, că nu ne-au arătat traducerile lui Eminescu din Kant şi altele la fel, şi consideră că e de datoria noastră să facem noi ce n-au făcut ei”.
Într-o notă-raport întocmită de maiorul Pătrulescu privitoare la punerea în filaj a lui Constantin Noica în perioada în care va fi vizitat de Vlas Stolojan Filipescu din Franţa se menţionează: „De către noi, este lucrat prin dosar de urmărire informativă numitul Noica Constantin, fost condamnat pentru activitate duşmănoasă, cunoscut în prezent că se ocupă cu studii filozofice idealiste şi întreţine legături cu multe elemente de vârf din imigraţie.
Din datele obţinute prin Direcţia a IX-a, rezultă că Noica Constantin va fi vizitat în aceste zile de către Stolojan Flipescu Vlad, din Franţa, care va rămâne în ţară până pe data de 10 aprilie. În această perioadă, cei în cauză au preconizat o întâlnire la Capşa, unde vor participa şi alte persoane în atenţia noastră. Întrucât până în prezent s-au obţinut date din care rezultă că Noica Constantin foloseşte aceste posibilităţi în scopul de a trimite spre publicare în străinătate materaile care ar putea leza securitatea statului, cât şi pentru a primi publicaţii aparţinând persoanelor din imigraţie, se impune necesitatea luării unor măsuri informativ-operative. În scopul cunoaşterii aspectelor mai sus menţionate şi pentru a preveni astfel de acţiuni, în perioada şederii lui Stolojan Vlad în ţară propunem următoarele:
1. Punerea în filaj, pe timp de 10 zile, a numitului Noica Constantin, urmărind să stabilim frecvenţa contactelor lui cu persoana venită din Franţa, primirea şi transmiterea de materiale, intermedierea de contacte cu persoane ce fac obiectul muncii noastre, conţinutul discuţiilor prin folosirea mijloacelor de ascultare mobilă.
2. Contactarea şi instruirea cu sarcini concrete a informatorului Sandu, din legătura lt. Morariu Augustin, cunoscut ca prieten al familiei Stolojan.
3. Întrucât una din persoanele care va participa la întâlnirea de la Capşa este informator al Serviciului III, în legătuira lt. Col. Badea C., în prezent plecat în misiune, va fi contactat ulterior pentru a se obţine informaţii cu privire la scopul călătoriei lui Stolojan în ţară, caracterul legăturilor cu Noica Constantin, problemele ce au fost discutate cât şi alte aspecte care prezintă interes operativ.
4. Prin măsurile propuse, cât şi prin exploatarea cu mai multă operativitate a mijloacelor tehnice existente la Noica Constantin, vom urmări să stabilim şi intenţiile acestuia cu privire la plecarea sa în Anglia.
5. Se va solicita Direcţiei paşapoarte Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierelor ca în ziua plecării din ţară a numitului Vlad Stolojan să se facă controlul mai amănunţit la bagaje pentru a descoperi eventuale materiale care interesează organele noastre”.
Într-o notă întocmită în 11 mai 1972 de acelaşi maior Pătrulescu, privind activitatea de după 1956 a lui Constantin Noica, se menţionează: „În anul 1956, prin intermediul numitei Parlier Marianne, membră într-un comitet de ajutorare al românilor din exil, şi-a reluat legăturile cu legionarii trădători de patrie Cioran Emil, Eliade Mircea şi alţii, cărora le-a transmis atunci unele scrieri duşmănoase la adresa regimului nostru, pentru a fi publicate în Occident. Despre toate relaţiile sale cu străinii nu a făcut niciun fel de notă de convorbiri sau informare, în conformitate cu prevederile legale. În luna decembrie 1971 a afirmat faţă de o sursă a organelor noastre că a reuşit să publice în străinătate un articol în limba franceză, în revista Diogenes, şi că are în lucru o carte de metafizică, pe care doreşte să o publice în străinătate, exprimându-se că în România nu poate publica şa aceva.
Pentru a preveni scoaterea din ţară sau introducerea unor materiale care ne interesează, propun să se obţină aprobarea pentru a se efectua un control mai amănunţit la graniţă. În această perioadă vor fi luate măsuri pentru intensificarea muncii cu reţeaua şi vor fi exploatate cu mai multă operativitate şi atenţie mijloacele tehnice. Până în prezent s-a stabilit că Noica Constantin se ocupă de scrieri filozofice idealiste, traduceri din greaca veche, contactează cu regularitate un număr mare de intelectuali tineri din Bucureşti şi din ţară, asupra cărora exercită o deosebită influenţă ideologică şi idealistă. Noica Constantin şi-a făcut relaţii la unele reviste din Cluj şi Iaşi, unde a reuşit să publice unele materiale care dau posibilitatea unor interpretări. Este în relaţii cu legionari, foşti condamnaţi, cunoscuţi cu preocupări literare şi filozofice”.
O solicitare din 28 aprilie 1973, a Direcţiei I către Direcţia a V-a, pentru instalarea aparaturii de ascultare în apartamentul lui Constantin Noica, menţionează: „Înstalaţia va fi făcută în camera în care se află telefonul. În mod deosebit interesează următoarele probleme: Identificarea tuturor persoanelor din ţară şi străinătate, conţinutul discuţiilor cu acestea, convorbirile telefonice cu Franţa, Anglia şi R.F. Germania. Atitudinea şi poziţia prezentă faţă de orânduirea socială şi de stat, legăturile cu legionari şi foşti condamnaţi, influenţa ideologică idealistă pe care o exercită asupra unor tineri intelectuali”.
Într-un raport întocmit în 25 octombrie 1973, tot de către maiorul Pătrulescu, se menţionează: „Prin controlul trimiterilor poştale s-a stabilit că, începând din a doua jumătate a anului 1972, numitul Noica Constantin îşi trimite în străinătate (Anglia) manuscrisele, pe capitole, din cartea sa „Amintiri din închisoare”. Aceste materiale sunt adresate fostei sale soţii, stabilită în anul 1955 la Londra, pe care a rugat-o să i le publice în Occident. Un număr de trei capitole au fost oprite de organele noastre, dat fiind conţinutul lor. În capitolul XIII al Amintirilor din închisoare continuă să descrie anumite zile de anchetă din timpul detenţiei, detaliază momente în care pretinde că a fost bătut de anchetator. Finalul capitolului acesta are un conţinut ostiul la adresa marxismului, o societăţii noastre socialiste. Având în vedere îndeosebi conţinutul de la paginile 2 şi 5 din scrisoarea anexată, propun: reţinerea scrisorii prevenind astfel ajungerea şi publicarea în Occident a unui astfel de material, creaţia unui fost condamnat; să se intervină şi cu ajutorul Direcţiei de cercetări penale să se oficializeze confiscarea scrisorii pentru ca la nevoie să poată fi folosită ca mijloc de probă, fie chiar numai şi pentru o demascare sau neutralizare a acestui element care îşi desfăşoară activitatea ostilă prin metode foarte subtile”.
O notă olografă datând din vara anului 1977 redă discuţiile purtate de Constantin Noica, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu şi interceptate de Securitate:
Banda 1
„Liiceanu Gabriel a venit al Andrei Pleşu. După cca 5 minute a venit şi Noica Ctin. Discută împreună timp de 15 minute aspecte fără importanţă după care pleacă toţi la plimbare. După mai mult timp Liiceanu şi Pleşu Andrei revin în cameră unde discută aspecte fără importanţă (frumuseţea împrejurimilor, Păltinişul, mâncare).
Banda 2
Dimineaţa stau fiecare în camerele lor. La ora 13:10 Pleşu Andrei vine la Liiceanu Gabriel şi după cca 5 minute pleacă împreună la masă, după care au revenit fiecare în camera lui. Liiceanu Gabriel citeşte cu voce tare dintr-o lucrare (este vorba de Nietzsche, Freud, Hegel).
Banda 3
Dimineaţa sta fiecare în camera lui. La ora 15 s-au întâlnit la masă, după care revin în camere şi dorm. La ora 19.20 Liiceanu Gabriel a venit al Pleşu Andrei şi pleacă împreună la masă. La ora 20.15 toţi trei vin al Liiceanu Gabriel unde au discuţii. Acestea se referă la o lucrare de filosofie la care lucrează Noica Ctin. Se mai discută despre ce se poate vedea în Sibiu, mâncare, băutură.
Banda 4
Cei trei discută despre unii filozofi de la Institutul de Filozofie din Bucureşti, cum ar fi Surdu Alexandru, Matei Ion şi alţii, pe care-i consideră că umblă după funcţii. Apoi Noica Constantin le vorbeşte celor doi despre copiii lui din Anglia (posibilităţi materiale, casă, maşină, copii).
Banda 5
La ora 11:20 Pleşu Andrei a venit la Liiceanu Gabriel în cameră, unde a stat 40 de minute, după care acesta pleacă la el în cameră. Au discutat despre unele cunoştinţe commune, cum au dormit, etc. La ora 13:30 revine Andrei Pleşu şi împreună pleacă la masă. După masă se doarme, citeşte în linişte, după care la ora 19:15 pleacă la masă. Revin seara târziu şi se culcă.
Banda 6
Pleşu Andrei vine în cameră la Liiceanu Gabriel şi discută despre familii. Totodată vorbesc despre salariul pe care îl are fiecare şi cum îl foloseşte.
Banda 7
Pleşu Andrei, Liiceanu Gabriel şi Noica Constantin se află în cameră al Liiceanu Gabriel. Se discută o lucrare ştiinţifică şi filosofică. Se vorbeşte strict în termeni filosofici: existenţialism, religie, logică, Hegel, Nitzche. Se face o lecturare acestei lucrări.
Banda 8
Liiceanu Gabriel se află la Pleşu Andrei în casă. Se discută lucruri fără importanţă. Se trece la discuţii filosofice: mitul morţii reflectat în unele lucrări filosofice.
Banda 9
Continuă discuţiile dintre cei doi pe marginea unei lucrări filosofice. Se citeşte din ea şi se comentează. Se discută în termeni pur filosofici. Se vorbeşte mai ales despre creştinism.
Banda 10
În cursul dimineţii stau fiecare în camera lui. La ora 12:00 cei trei se întâlnesc la Liiceanu şi după puţin timp ies la plimbare. Între 15:30 şi 19:30 stau fiecare în camera lui, după are merg la masă. Între orele 20:20-21:40 au loc discuţii între cei trei. Se discută şi probleme de filozofie. Se citeşte dintr-o lucrare, se vorbeşte despre creştinism.
Banda 11
Liiceanu îi solicită lui Noica să-i vorbească despre închisoarea pe care a făcut-o el. Noica începe să spună un episod din ancheta efectuată cu el: “am fost mutat de la o securitate la alta, din Dealul Spirii în alt loc, pe Uranus. Am stat 4 ani singur, apoi 2 ani cu cineva. La început mi-a dat să citesc unele lucrări filozofice de Marx, apoi Glasu Patriei, Contemporanu, Ştiinţă şi Tehnică. La Uranus, celula mea avea mai multe ieşiri. Când am intrat, din toate părţile am auzit ciocănituri de morse. După ce a plecat caraliul care m-a băgat au început ciocăniturile de morse. Eu nu ştiam să bat morse. N-am răspuns, Apoi am învăţat morse şi ţineam legătura. Ne scoteau la reeducare, dar pe mine m-au dus la un supliment de anchetă, apoi m-am îmbolnăvit şi nu m-ai mai dus. Când eram mai mulţi era mai bine, că ţineam conferinţe şi trecea timpul altfel.
Odată ne-a pus cu faţa la perete şi ne-a controlat. După aceea eu, care mă aşteptam să ne pună pistolul în ceafă şi să ne împuşte, după ce am mers în celulă, am început să râd. Atunci caraliul a început să mă bruscheze, întrebându-mă de ce râd. I-am spus că mi-am adus aminte de ceva. Atunci m-a luat şi m-a dezbrăcat şi m-a aruncat la izolare, unde o zi mâncai şi una nu mâncai, dar îţi dădea apă caldă să bei. Mi-a dat şi două palme.
Aveam dreptul să ieşim la raport. Odată am ieşit la raport şi am cerut hârtie şi creion, să fac filozofie. Atunci m-au dat afară şi au spus: “ce, bă, tut e-ai trezit să faci filozofie, noi avem academicieni care fac asta”. După un timp, mi-au dat un sul de hârtie şi creion şi ma făcut tratatul de logică.
În ianuarie a fost dat drecretul, apoi în 8 august am fost pus în libertate: mi-au dat un costum de haine şi 5 lei. M-au controlat în celulă la toate hârtiile şi eu le-am spus: Domnule, sunt lucrările mele, nu au nimic în ele. Cel mai mult ţineam la tratatul meu de logică reală şi pe ăsta ţineam să-l iau. Au zis că da, este opera dumneavoastră, dar nu puteţi pleca cu ele.
Vă mai recomandăm:
Legendara fabrică de covoare de la Cisnădie, din judeţul Sibiu, unde se făceau covoare exportate apoi în toată lumea şi pentru care în ţară se făceau liste de aşteptare, nu mai are astăzi niciun angajat.
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.
Se încarcă comentariile...
