GALERIE FOTO Mărturii impresionante despre ultimii ani de viaţă ai lui Constantin Noica

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu si Iurie Darie la inmormantarea lui Constantin Noica - Foto arhiva personala Norica Beches
Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu si Iurie Darie la inmormantarea lui Constantin Noica - Foto arhiva personala Norica Beches

Norica Becheş, în vârstă de 68 de ani, a locuit şase ani în aceeaşi căbănuţă cu marele filosof, la Păltiniş, până la moartea acestuia.

Stabilit la Păltiniş din dorinţa de a se retrage din lume, de a scrie în voie şi de a-şi desăvârşi visul de a deveni „antrenor spiritual“ pentru tinerii cunoscători şi iubitori de filosofie, Noica avea să-şi petreacă ultimii şase ani de viaţă în mansarda unei căbănuţe modeste, situată într-una din cele mai frumoase staţiuni montane ale României. 

„Într-una din zile a apărut domnul Noica, înalt, simplu, cu paltonaşul de la Jilava, cu o băscuţă roasă, ca şi paltonaşul“, rememorează Norica Becheş, care pe atunci se ocupa de chioşcul de carte de la Păltiniş. Între cei doi s-a legat, încet-încet, o mare prietenie, iar când acesta a fost nevoit să se mute în cabana micuţă, în care avea de altfel să locuiască până la sfârşit, a rugat-o pe Norica să împartă casa, el la etaj, ea la parter. 

Ritualul zilnic 

Noica locuia într-o cameră micuţă, mobilată modest, cu două paturi, un dulap imens şi o noptieră. Ziua începea cu o plimbare lungă, pe acelaţi traseu în fiecare zi, indiferent cum era vremea, iar masa de prânz o lua la pensiunea Retter, cu toată lumea.

„Dimineaţa servea un pic de ceai de siminichie, un pic de pâine cu unt şi te mai miri ce, şi de la căbănuţa noastră pleca pe fostul drum de altădată, pe la vechile cabane, pe lângă schit, şi urca pe partea cealaltă. Aceea era ora şi jumătate a dânsului pe care o făcea zi de zi, nu conta dacă era frig, ploaie, zăpadă. După aceea citea şi, după ora 2, din nou începeau scrisul, gândirea. Seara, de la 8 putea veni oricine la el, dar până atunci timpul dânsului era atât de preţios, era timpul de scris“, povesteşte Norica. 

Noica scria doar în mansarda micuţă şi totul de mână. Foarte mult a lucrat „la tot ce însemna opera lui Lucian Blaga”, după cum spune Norica, şi s-a dus chiar în Germania pentru a încerca să rezolve ca aceasta să fie tradusă. „Domnul Adrian Păunescu, venit şi el pe acolo, ne-a oferit ajutorul secretarei, Adriana, parcă o ţin minte. Păunescu era detaşat la Păltiniş, din cauza unui cenaclu, ce s-a întâmplat nu ştiu, trebuia să stea la Sălişte, dar a venit şi a locuit la cabana ocolului silvic. Adriana a fost foarte drăguţă şi a ajutat foarte mult, a lucrat la corecturi cu domnul Noica“, explică Norica Becheş.  

Îi medita pe ospătari

Sute de tineri, din toată ţara, îndrăgostiţi de filosofie, i-au trecut pragul în anii petrecuţi la Păltiniş. Cu mulţi dintre ei, Norica ţine şi acum legătura. În slalomul printre amintiri, femeia vizualizează, zâmbind, cum filosoful ieşea pe geam, după ce mânca fructe, şi le arunca veveriţelor coji şi resturi, dar şi cum îşi făcea timp, seara, să-i înveţe limba germană pe ospătarii din Păltiniş. 

„Pe ospătari îi medita în limba germană, seara de la 7 sau de la 6. Îşi făcea timp la recepţie, în centru, să vină ospătarii sau ospătăriţele care nu aveau accent german să înveţe măcar frazele uzuale pentru a putea vorbi cu turiştii“, povesteşte femeia. Când se relaxa, „pufăia, nu fuma“, dintr-o lulea veche, dăruită de un campion naţional la karate. 

Ultima noapte la schit

Când avea de trimis articole, filosoful i le dădea Noricăi, care le bătea la maşină şi apoi le trimitea. Ultimul pe care l-a scris milita pentru ca 10-20 de absolvenţi de filosofie să primească burse, iar în ziua în care Norica i l-a expediat avea întâlnire cu Nicu Ceauşescu, pe atunci prim-secretar la Sibiu, tocmai pentru a discuta despre aceste burse. Nu a mai ajuns. Un accident mai mult decât banal, cel puţin în aparenţă, avea în final să-i curme viaţa. A alunecat în camera în care locuia şi a căzut. De la parter, Norica a auzit izbitura şi a fugit sus într-un suflet. L-a găsit în şezut, învelit în paltonaşul de la Jilava. Făcuse o fractură de col femural. 

Au chemat de urgenţă salvarea şi au ajuns la Sibiu. „A fost dus la ortopedie, a făcut tratamente, apoi a început să se simtă mai bine, ba chiar şi să scrie. M-a rugat să-i aduc cărţile, aştepta să fie operat. A patra zi de stat în spital mi-a spus optimist: «Tot aţi vrut să-mi faceţi supică, când ies din spital vă accept prânzul la ora 18.00“, îşi aminteşte Norica. Cu toate acestea, problemele de sănătate ale filosofului s-au agravat. Într-o dimineaţă, pe 4 decembrie 1987, când a coborât de la cabană în oraş, Norica a fost anunţată că trebuie să aducă nişte haine, pentru că Noica încetase din viaţă, la vârsta de 78 de ani. De la spital, trupul i-a fost adus la schit, iar Norica a participat şi la priveghi, şi la înmormântare. Cu intervenţii de la Nicu Ceauşescu, filosofului i-a fost îndeplinită ultima dorinţă, aceea de a-şi dormi somnul de vechi în Păltinişul de suflet, lângă schitul unde mersese de nenumărate ori să se reculeagă. 

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite