GALERIE FOTO Petiş, satul de vacanţă din inima României

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară. În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.

Soţii Camelia şi Cornel Demetrian, ambii în vârstă de 53 de ani, sunt bucureşteni get-beget. El – inginer constructor, ea – inspector de resurse umane. Oameni ocupaţi, care se relaxau în weekenduri la mare sau pe Valea Prahovei. Până într-o zi fierbinte de vară când, povestind cu prietenii, au auzit pentru prima dată de satul Petiş. 

„Acum 13-14 ani, cred că eram în iulie sau în august, eram pe strada Matei Millo din Bucureşti şi era foarte, foarte cald. Asfaltul era foarte moale, eram transpiraţi, căldură mare! O persoană ne-a zis: «Domnule, cunosc eu undeva un loc în ţara asta unde e atât de frumos şi atâta răcoare!». «Cum se numeşte, domnule, locul ăla?», am întrebat. «Petiş». Noi, ca bucureşteni, ne făceam întotdeauna weekendurile la mare şi pe Valea Prahovei, la Sinaia, Buşteni, şi am zis că nu mergem săptămâna asta la Buşteni, ci mergem la acel vestit Petiş. Şi ne-am suit în maşină şi am ajuns aici. Ni s-a părut că nu mai ajungem, că nu se mai termină drumul“, povesteşte Cornel Demetrian.

CASA DE LA CAPĂTUL SATULUI

A fost suficient să ajungă şi să vadă peisajul de poveste pentru a se îndrăgosti iremediabil de locuri. Aşa că au plătit aproximativ 1.000 de euro pe o casă de la capătul satului, unde ani la rând au venit în weekenduri şi în concedii. În urmă cu câţiva ani, când au rămas amândoi fără locuri de muncă, au decis să nu-şi mai caute de lucru în Bucureşti, ci să se mute la ţară şi să-şi schimbe viaţa.

„Am zis: «Hai, să vedem cum e pe acolo, să trăim adevărat!». Eu am lucrat într-un birou fără lumină naturală, era tot numai din rigips. Acasă, în Bucureşti, nu ştiam ce anotimp este, e rutina zilnică: pleci dimineaţa, vii seara, alergi prin maşini, prin transportul în comun şi nu ştiam ce anotimp este“, povesteşte Camelia Demetrian. 

Iar soţul ei spune că nu au fost singurele motive. „Se construieşte metroul în Bucureşti, chiar în faţa blocului nostru, şi e un praf...“ În plus, Cornel Demetrian era sătul de stat în traficul infernal din Capitală. Locuia în cartierul Drumul Taberei şi lucra în localitatea Voluntari. Traversa Bucureştiul dintr-un capăt în celălalt la orele cu traficul cel mai aglomerat. 

„O luam pe centură, chiar dacă făceam 40 de kilometri, nu conta. Am zis că o oră şi jumătate, două, mai bine mă duc cu capra sau fac altceva decât să pierd timpul în trafic. Nu poţi să citeşti o carte, că te sună ăla, mai mergi doi metri, mai mergi 30 de centimetri. Am zis că îmi pierd viaţa stând în maşină. Eu fac în Bucureşti trei ore, mai bine paşti o oaie sau faci altceva, te odihneşti, citeşti o carte“, spune Cornel Demetrian. 

VIAŢA FRUMOASĂ DE LA ŢARĂ

Pentru că locuiesc în ultima casă din Petiş, iarna sau când plouă nici nu poţi urca până la soţii Demetrian cu maşina, aşa că au un măgar cu ajutorul căruia ei îşi urcă până acasă cumpărăturile. De la o capră cumpărată aproape în joacă, în perioada când nu locuiau permanent, au ajuns să aibă acum 35. Cresc găini, se hrănesc sănătos şi zâmbesc. Chiar dacă, atunci când s-au mutat la ţară, mulţi dintre apropiaţi nu le dădeau nicio şansă, ei sunt un exemplu viu că viaţa poate fi frumoasă şi fără internet, cablu şi foarte multe telefoane mobile. 

„Noi ne-am acomodat uşor, ne-a plăcut foarte mult aici. Am avut căţei, suntem mari iubitori de animale, avem capre şi găini. Găinile le avem din toamna trecută, iar caprele n-au fost multe, dar s-au înmulţit ele. Practic, trăim din ce am adunat şi noi în 30 de ani de serviciu“, spune Camelia. 

Nu mai este nicio casă de vânzare

Dintre cei 40 de kilometri de la Sibiu la Petiş, 11 kilometri sunt drum de ţară. Drumul neasfaltat curge încet pe lângă câmpuri întinse dincolo de care îţi mângâie privirea pădurea îmbrăcată în verdele crud al începutului de primăvară. 

De după o curbă, răsare indicatorul de intrare în localitate şi apoi prima casă de pe uliţa veche, desprinsă dintr-un alt început de lume. Şi de aici, drumul nu mai duce nicăieri. Pe vremuri, Petişul era un sat săsesc falnic, avea o şcoală şi două biserici. După Revoluţie, saşii au plecat, lăsând în urma lor case pustii. Sătul să găzduiască în ele cazuri sociale, familii care mai mult stricau, Nicolae Susa, primarul comunei Şeica Mare, de care aparţine Petişul, s-a gândit la o soluţie inedită. În casele vechi, locul chiriaşilor sociali a fost luat de chiriaşii-orăşeni, dornici să se rupă de agitaţia cotidiană la sfârşit de săptămână. Odată cu ei, a renăscut satul şi a început povestea.

LUMEA BUNĂ CARE A CONSTRUIT ÎN PETIŞ

„În 2008-2009, am avut solicitări din partea unor cazuri sociale. S-a dovedit şi înainte că scopul final al lor era să distrugă casa de acolo, s-o dărâme şi s-o mute în Şeica. Au fost câteva cazuri. Şi nu am mai dat curs nici eu, nici Consiliul Local la procedura asta. Am scos spre închiriere către cei care au vrut, persoane cu bune intenţii, şi nu am restrâns cercul la cazuri sociale. Atunci au venit vreo patru profesori universitari din Sibiu care au închiriat case în Petiş. Apoi ne-am trezit cu o lume bună care nu numai că nu a distrus casele, dar oamenii au construit în Petiş“, povesteşte mândru primarul Susa. 

Orăşenii au plătit chirii simbolice, 70 de lei pe lună, dar au renovat casele, iar unii dintre ei le-au şi cumpărat. Încet-încet, s-a dus vestea, iar preţurile au crescut de la 2.000-3.000 de euro la 8.000 de euro, cu cât s-a vândut de curând ultima casă. Iar cătunul uitat s-a transformat încet într-o superdestinaţie de vacanţă.

„Au început să-şi cumpere, au cumpărat şi de la saşii care sunt plecaţi, acum nu mai avem nicio casă de vânzare. Tinde să devină un sat de vacanţă, un sat în care se reconstruiesc case, nu se dărâmă. Ne mândrim că în satul Petiş avem cea mai multă cultură pe metru pătrat – jumătate din locuitori au studii superioare“, spune Nicolae Susa, râzând. 

DESPRE OAMENII CUMSECADE DE LA ORAŞ

Petişul numără astăzi mai puţin de 100 de persoane, dintre care cam jumătate sunt orăşeni care şi-au cumpărat aici case de vacanţă. Sătenii s-au obişnuit cu ei şi spun că sunt oameni gospodari şi cumsecade. 

„Sunt destul de mulţi, cred că jumătate. Vin sâmbăta şi pleacă duminica. S-au mutat aici, de la Sibiu şi de la Bucureşti, profesori universitari, cadre militare. Au venit aici pentru linişte şi aer curat. Se acomodează, le place. Dacă nu le-ar plăcea, nu ar investi. Fiecare are şi câte un petec de grădină, iar ca vecini sunt cumsecade, nu avem probleme cu ei“, spune Sanda Agârbiceanu (43 de ani), localnică din Petiş. 

Vă  mai recomandăm:


Miercurea Sibiului, oraşul prea ca la ţară

În 2014, Miercurea Sibiului împlineşte 10 ani de când s-a transformat din comună în oraş. Localnicii trăiesc însă tot ca la sat: nu au spital, apă şi canalizare. Oamenii spun însă că, de când locuiesc oficial la oraş, taxele şi impozitele s-au dublat.

GALERIE FOTO De ce iubim Sibiul, oraşul premierelor

Manifestări culturale de renume internaţional, un muzeu în aer liber pe aproape 100 de hectare sau palatul şi colecţiile legendarului baron Samuel von Brukenthal sunt doar câteva dintre atracţiile Sibiului, oraş care în 2007 a fost Capitală Culturală Europeană.

Acasă la Ioana Maria Vlas: „Acum îmi e milă de Vîntu”

Retrasă la ţară, într-un sat din judeţul Sibiu, Ioana Maria Vlas, „mama FNI”, priveşte cu alţi ochi lumea înconjurătoare, dar şi pe cel care a implicat-o într-o afacere în urma căreia s-a ales cu şase ani şi jumătate de închisoare.

Moromeţii, varianta Dealu Frumos: cum se văd politicienii la talpa României

În timp ce în Capitală se fac şi se desfac jocuri politice, în Dealu Frumos, localitate considerată centrul geografic al României, concluziile oamenilor sunt clare: ăia mari fură, toţi se ceartă la televizor, toţi sunt doar pentru ei. Cine sunt „ăia mari“? De aici, povestea de la sat se pierde între „nu ştiu cine-i prim-ministru“, „Băsescu e de nota 10“, „Iohannis e băiat fain“ sau „nu ştiu nimic, dar merg la vot“.

Duhovnicul căruia Arsenie Boca i-a zis că va ajunge călugăr. Cine este David Stoica, preotul căruia îi trec pragul sute de oameni din toată ţara

În Sădinca, un sat din judeţul Sibiu în care mai locuiesc doar şapte familii, David Stoica, un duhovnic cu har, a ridicat din temelii o mănăstire, iar la slujbele lui vin sute de oameni din toată ţara.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite