În urma dezvăluirilor făcute de site-ul local Turnul Sfatului referitoare la mai multe pagini cu suspiciune de plagiat care ar proveni din lucrarea de licenţă a Emiliei Şercan (jurnalistă care a denunţat în ultima perioada mai multe lucrări de doctorat ale unor politicieni ca fiind plagiate), „Adevărul“ a încercat obţină de la facultate un exemplar al tezei jurnalistei, pentru o comparaţie cu respectivele pagini.
 

Lucrarea se află acum în arhiva Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din Sibiu, în cadrul căreia a fost transferată arhiva fostei Facultăţi de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, desfiinţată în urma unei restructurări organizatorice a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. La sfârşitul lunii mai, în urma cererii jurnaliştilor „Adevărul“ de a consulta lucrarea, rectorul Universităţii „Lucian Blaga“, Ioan Bondrea, a precizat că accesul la lucrare poate fi făcut doar cu acordul autorului. La două săptămâni distanţă, reprezentanţii Universităţii au trimis jurnaliştilor Adevărul o copie conformă cu originalul a lucrării de licenţă a Emiliei Şercan.

 

„Lucrările de diplomă ale absolvenţilor specializări Jurnalism, promoţia 2003, care şi-au finalizat studiile în cadrul Universităţii «Lucian Blaga» din Sibiu, fosta Facultate de Jurnalistică (în prezent Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane), pot fi consultate la locul de depozitare, aflat în sediul de pe strada Brutarilor nr. 3. Consultarea oricărei lucrări se va face la sediul facultăţii, în prezenţa secretarei Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane“, se arată în răspunsul semnat de rectorul ULBS, Ioan Bondrea. Paragrafele despre care „Turnul Sfatului“ a spus că ar fi suspecte de plagiat se regăsesc şi în copia conformă cu originalul, pe aproximativ zece pagini din cele 90 ale lucrării.

 

Emilia Şercan nu a putut fi contactată pentru a-şi prezenta punctul de vedere, până la publicarea acestui material. În cursul săptămânii trecute, ea s-a deplasat la Sibiu pentru a-şi verifica lucrarea. Ulterior acestui episod, Emilia Şercan nu a mai dorit să facă vreo declaraţie publică, anunţând că are în curs de derulare o investigaţie proprie.

 

 

Lucrarea de diplomă a Emiliei Şercan poartă titlul de „Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare“, a fost scrisă în 2003 şi, conform copiei trimise de Universitate, conţine pasaje întregi identice, preluate fără citare din două alte cărţi, publicate în cursul anului 2002. Pasajele respective nu sunt puse între ghilimele şi nici nu le este atribuită vreo sursă. Cele două cărţi-sursă sunt „Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare“, care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) şi Adrian Tudorică şi, respectiv „Ghid juridic pentru jurnalişti“ (ediţia a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliţă şi Dan Mihai. 

 

Astfel, după o lecturare a copiei lucrării, pusă la dispoziţie de Universitate, se poate observa că în lucrarea de licenţă a Emiliei Şercan apar, la Capitolul 3, pasaje preluate din „ׅGhidul pentru jurnalişti“, spre exemplu. La pagina 38 a lucrării de diplomă se regăsesc pasaje din paginile 15-16 din „Ghidul juridic“. La fel, pagina 40 şi jumătate din pagina 41 apar ca integral copiate din pagina 5 a „Ghidului“, în timp ce pagina 43 copiază în proporţie de 80% din paginile 14-15 ale Ghidului. Pagina 44 a lucrării are acelaşi conţinut preluat din paginile 14-15 ale aceluiaşi Ghid, la fel si jumătate din pagina 45. În acelaşi Capitol 3, jumătate din pagina 52 este copiată din pagina 54 a Ghidului, iar 80% din pagina 54 este copiată din paginile 59 şi 60 ale cărţii menţionate, toate fără citare.

 

 

FOTO - Stânga - imagine din copia conformă după lucrarea Emiliei Şercan, dreapta - „Ghid juridic pentru jurnalişti“ (publicat cu un an înainte)
 

Lucrarea de diplomă a Emiliei Şercan l-a avut drept coordonator ştiinţific pe Alexandru Grad, cel care era decanul Facultăţii de Jurnalistică în 2003. El a încetat din viaţă în 2005.

 

Mircea Toma: „Plagiatul este o chestiune foarte gravă, nu trebuie neglijat“

 

Mircea Toma, autor al uneia dintre cele două cărţi ale căror pasaje se regăsesc necitate în copia conformă cu originalul făcută după lucrarea Emiliei Şercan, consideră că subiectul plagiatului Emiliei Şercan trebuie menţinut în discuţia publică. „Plagiatul este o chestiune foarte gravă nu trebuie să fie neglijat. Este foarte important să se discute subiectul acesta când avem de-a face cu nume sonore, ca putere a exemplului“, afirmă Mircea Toma.
 

Potrivit lui, contracararea plagiatului ca fenomen în mediul educaţional românesc trebuie să înceapă încă din ciclul primar. „Cred discuţia despre plagiat trebuie să meargă până la clasele în care învăţătoarea cere copiilor să facă un proiect şi să folosească materiale pe care şi le caută cum pot, în principiu de pe internet. Acea învăţătoare – căci vorbim deja de clasele a doua sau a treia – trebuie să fie instruită să îi înveţe pe copii ce înseamnă drepturile de proprietate intelectuală. Faptul că sunt cazuri sonore care sunt aduse în dezbatere publică este soluţia pentru salvarea celorlalţi. Să te gândeşti, dar oare ce am făcut? Copilul meu care e în clasa a XII-a oare ştie de aceste lucruri sau nu îşi pune problema?“, mai declară Mircea Toma.

 

Prima reacţie a Emiliei Şercan

Emilia Şercan a venit recent cu lămuriri în legătură cu suspiciunile legate de posibilele nereguli ale propriei lucrări de licenţă, după ce ziarul sibian „Turnul Sfatului“ a arătat comparativ cum pasaje ale lucrării ar fi fost copiate. Jurnaliştii sibieni nu consultaseră lucrarea originală a jurnalistei la momentul publicării articolului. Într-un mesaj pe Facebook, jurnalista a scris, la începutul scandalului, că încă nu ştie dacă lucrarea prezentată în sursa citată este veridică, urmând să facă o serie de verificări în acest sens.

„Am ajuns în ţară azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau aşa: În primul rând vreau să ştiu/aflu dacă lucrarea de licenţă pusă în discuţie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, însă, sper că marţi, când voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrării. De aici trebuie plecat, pentru că termenul de păstrare al lucrărilor de licenţă în arhivă unei facultăţi este de cinci ani, potrivit legislaţiei trecute şi actuale. Lucrarea prezentată de «Turnul Sfatului» nu are nicio ştampilă care să-i ateste autenticitatea. Am cerut deja în scris o serie de informaţii de la Facultatea de Socio-Umaniste, în care s-a «topit» fosta Facultate de Ştiinţele Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, iar marţi o voi face şi în persoană. Vă veţi întreba dacă nu recunosc ce este în ea. Am scris despre calomnie şi proba verităţii, însă nu am memorie fotografică astfel încât să îmi aduc aminte, după 14 ani, fiecare frază, pasaj sau pagină. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzaţiile care mi se aduc“, a arătat Emilia Şercan.

Jurnalista a continuat mesajul şi a spus că a ştiut de la început în ce joc se bagă, un joc „disproporţionat cu sistemul“. „Despre contextul în care se produc aceste acuzaţii trebuie să spun, de asemenea, nişte lucruri, sec, rece, fără a mă victimiza. De când am început să scriu despre plagiate, am ştiut în ce mă bag, am ştiut că lupta este disproporţionată, că scriu despre Sistem în ansamblul sau, şi nu atât despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trăit multe experienţe - de altfel, în cartea care abia a ieşit pe piaţă, povestesc ce s-a întâmplat pe parcursul primelor şase luni în care am documentat subiecte care au atins Sistemul şi Statul la vârf. Povestesc despre încercările unora de a mă determina să nu mai scriu, de a mă cumpără şi despre capcanele care mi-au fost întinse. Cartea am scris-o în două săptămâni şi jumătate, de asta cuprind doar primele şase luni. Dacă aş fi avut mai mult timp la dispoziţie aş fi scris şi despre sfaturile «prieteneşti» de a abandona subiectul, despre intimidările la care am fost supusă şi despre ameninţările primite anul trecut“, a mai zis ea.

„De ce apar acum aceste acuzaţii «servite», neasumate bărbăteşte de o persoană anume? De ce nu au apărut în 2015 sau în 2016? Am câteva explicaţii, desigur. În primul rând, pentru că am dus subiectul plagiatelor în tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante instituţii publice (Ministerul Apărării, Ministerul de Justiţie, Ministerul de Interne, Guvern, Administraţia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care deţin titlul de doctor şi banii plătiţi de aceste instituţii că spor salarial. Nu mi-au răspuns solicitărilor, aşa că i-am dat în judecată. Procesele cu MApN, MAI şi MAE le-am câştigat în prima instanţa. Am pierdut, tot în prima instanţa, procesul cu Administraţia Prezindentiala, iar cele cu Guvernul şi Ministerul de Justiţie sunt în pronunţare (deciziile trebuiau date chiar ieri, însă cum nu am fost în ţară, nu le cunosc încă). Că să va faceţi o idee, în MApN sunt 911 doctori, care, în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru că au titlul de doctor“, a arătat Emilia Şercan.

„Se încearcă scoaterea mea din presă“

Totodată, în mesajul de pe Facebook, Şercan a spus că se simte „o ţintă“. „De câteva luni am început să simt că sunt o ţintă. S-a încercat spargerea contului meu de e-mail de către un «actor statal» - am scris şi am pus pe Facebook o poză care indică lucrul ăsta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializată, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei săptămâni, într-o vineri seară, în interval de o ora şi jumătate, cineva a încercat de două ori să-mi spargă contul de Facebook. Am ezitat până acum să merg la DIICOT să fac plângere, însă săptămâna viitoare mă voi ocupa şi de lucrul acesta. Tot acum circa trei săptămâni, Mihnea Măruţă mi-a spus că a aflat de la o sursă credibilă că îmi era verificată lucrarea de doctorat de către «băieţi». Despre episodul «Profesioniştii» nici nu mai amintesc“, a explicat jurnalista.

„Nu am nicio îndoială că se încearcă scoaterea mea definitivă din presă. În România merge mai uşor să compromiţi un ziarist, să îi spulberi credibilitea sau să spui că e acoperit. Găleţile de lături pe care i le arunci în cap sunt suficiente, nu trebuie să îl suprimi fizic, aşa cum se întâmplă frecvent în Rusia“, şi-a încheiat mesajul Emilia Şercan în urmă cu câteva zile.

Jurnaliştii sibieni de la „Turnul sfatului“ au declarat că au primit documentele referitoare la presupusul plagiat dintr-o sursă anonimă. Dosarul a fost expediat cu doar câteva zile înainte ca Emilia Şercan să-şi lanseze oficial, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest Bucureşti, lucrarea ”Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei naţii“ (Editura Humanitas), volum în care reia anchetele publicate despre plagiatele puse pe seama lucrărilor de doctorat ale unor personaje precum foştii miniştri de Interne Petre Tobă şi Gabriel Oprea sau fostul primar Neculai Onţanu.

CITIŢI ŞI:

Ce se întâmplă cu lucrarea de licenţă a Emiliei Şercan. „Nu comentez până nu îmi voi finaliza propria investigaţie“