Lecţie de turism: Eugenia, gazdă perfectă la aproape 90 de ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Eugenia Pau face agroturism din anul 1970 şi a găzduit, de-a lungul timpului, turişti de pe toate continentele în gospodăria ei din localitatea Sibiel. Cea mai mare mândrie este faptul că nu a avut, niciodată, nicio reclamaţie.

Istoria pensiunii bunicii Eugenia începe în anul 1970, când preotul Zosim Oancea, cel căruia i se datorează un vestit muzeu de icoane pe sticlă, a vrut să facă un pas în plus pentru turiştii care veneau la muzeu. Primii sosiţi au fost Ambasadorii Prieteniei din Statele Unite, tineri veniţi de la colegii americane. „Părintele Oancea s-a gândit să le dea şi o masă turiştilor. Eram câteva femei şi ne-am angajat să le gătim noi. Pe urmă, au început să vină autocare, împărţeau câte zece turişti la fiecare gazdă“, rememorează Eugenia (86 de ani). 

Bunica avea, pe atunci, o casă cu trei camere şi două le-a pus la dispoziţia turiştilor. Toaleta era în curte, iar oamenii se spălau la lighean, însă se îndrăgosteau iremediabil de mâncarea delicioasă, de casă şi de locurile de poveste, voiau să-şi însoţească gazdele la muncile din gospodărie, să descopere viaţa autentică. „Erau foarte curioşi, mâncau natural, lapte de la vacă, plăcinte făcute în cuptor. Făceam aceeaşi mâncare ca şi acum, ţărănească, tăiam găini, făceam supe cu găluşte. Străinii încălecau caii, mergeau cu noi pe câmp. Erau haioşi tinerii, mai ales americanii, nu ştiau cum să mănânce, turnau laptele în rachiu. Nu ştiam limba, dar ne înţelegeam prin semne“, povesteşte bunica. 

Un succes de jumătate de veac

Eugenia Pau spune că este esenţial modul în care te porţi cu oamenii. „Trebuie să nu fii morocănos, să fii vesel, să râzi, să se vadă că ţi-e drag să vină la tine în casă. Apoi, la noi se pune platoul pe masă, ciorba în castron, nu pui la om porţie niciodată“, explică bunica. Iar cea mai bună dovadă că oamenii au fost mulţumiţi e faptul că face agroturism de atâţia ani şi are în continuare clienţi fideli, şi din străinătate, dar şi din ţară, românii descoperind agroturismul ceva mai târziu, în anii de după Revoluţie. „N-am avut o reclamaţie niciodată, care au venit o dată au venit şi a doua oară, au fost mulţumiţi şi au trimis şi pe alţii. Avem turişti care şi acum, după atâţia zeci de ani, ne trimit vederi. De asemenea, sunt mulţi care au venit şi trei-patru ani la rând“, încheie bunica, cu mândrie.

Gospodăria Eugeniei Pau a evoluat odată cu vremea. Ea şi familia ei şi-au făcut fosă septică, băi, au tras apa în casă, au demolat şura, grajdul şi şoprul şi au făcut camere pentru turişti. Oameni din toată lumea, din Anglia, Austria, Elveţia sau Germania, până la Argentina, Cipru, Japonia şi China, au ajuns să le treacă pragul. Acum, dacă turiştii cer, sunt aşteptaţi la intrare în sat cu cai şi călăreţi, plimbaţi cu căruţele, se organizează pentru ei tăiatul porcului, nunţi tradiţionale şi şezători sau mese tradiţionale la stâne. „De fapt, ei vor simplitate, pentru asta vin aici“, spune Aurel Pau, fiul bunicii Eugenia, care face, de asemenea, agroturism. Bucuria cea mai mare a Eugeniei este faptul că tradiţia familiei merge mai departe. Fiul ei se ocupă, de asemenea, de agroturism, fiica acestuia îi ajută la partea de promovare, iar fata Eugeniei are şi ea o pensiune în sat. Sibielul are aproximativ 400 de locuitori şi 40 de pensiuni. 

Securişti şi alţi vizitatori

Printre sutele de oaspeţi care i-au trecut pragul bunicii Eugenia se numără scriitorul Augustin Buzura, dar şi ducele Edward, unchiul prinţului Charles, venit să-i vadă atelierul de ţesut. Pe vremuri, însă, nu a avut oaspeţi atât de celebri. Totuşi, dintre „vizitatori“ nu lipseau niciodată cei de la Securitate, după ce pleca un grup de turişti. 

La plecare, în semn de mulţumire, unii străini lăsau pe mese săpunuri, parfumuri, brichete sau reviste. „Veneau securiştii să ne spună să avem grijă cum ne purtăm cu turiştii, să nu cerem, să nu primim. Tot ce lăsau străinii pe masă, veneau securiştii şi adunau“, povesteşte bunica. 

Fiul ei, Aurel Pau, o gazdă impecabilă la fel ca mama lui, îşi aminteşte, râzând, o întâmplare din anii de dinainte de Revoluţie. Când a început agroturismul la Sibiel, fiecare vorbea „pe limba lui“, şi era o femeie în sat, Mama Moaşa, care a întrebat: „V-a plăcut, mai vreţi?“. Iar turiştii au răspuns: „Ok, ok“. „Ochiuri? Cum să nu, minteni vă fac“, a replicat femeia, care a aruncat rapid zece ouă într-o tigaie şi le-a pus pe masă. Când a văzut însă că lumea nu mai mănâncă, sătulă fiind după masa copioasă, a avut şi o reacţie pe măsură: „Călcatu-vă nevoia, le-am făcut, le mâncaţi! N-am stricat ouăle degeaba!“.  

SIBIELUL ŞI PENSIUNEA BUNICII EUGENIA ÎN 1982, ÎNTR-UN VIDEOCLIP REALIZAT DE UN TURIST DIN STATELE UNITE

Vă mai recomandăm: 

VIDEO FOTO Vacanţă de poveste în inima Făgăraşilor. Drumeţie la Bâlea Lac şi Cârţişoara, satul lui Badea Cârţan şi al gangsterului Ironim Budac

FOTO VIDEO Vacanţă în România.  „Litoralul Ardealului” – legenda Lacului fără fund şi a tinerei care s-ar fi sinucis din iubire şi se odihneşte în subsolul unei case

VIDEO Secretele bisericilor fortificate săseşti din Sibiu: legenda camerei împăcării de la Biertan şi a pârâului care nu îngheaţă niciodată, de la Cârţa

   

 

    

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite