Pietonala din centrul Sibiului, de la I.V. Stalin la Nicolae Bălcescu. Poveştile ascunse între zidurile vechi ale celei mai cunoscute străzi din oraşul de pe Cibin
0
Pietonala din centrul Sibiului este un loc plin de poveşti frumoase, cu clădiri încărcate de istorie, dar şi unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale fostei Capitale Culturale Europene.
Pietonala din centrul Sibiului este astăzi un loc cochet, cu cafenele, restaurante şi cu magazine, dar şi cu case vechi locuite, curţi interioare cu viţă de vie şi nelipsiţii „ochi” din acoperişurile vechi.
Cronica oraşului Sibiu, scrisă de Emil Sigerus, menţionează prima dată strada în 1492, sub numele de Platea Heltensis. În 1875, strada se numea Heltauergasse (Cisnădiei), în 1917, Franz Josefgasse, iar între 1919 şi 1947 a purtat numele de Regina Maria. După 1947 şi până în 1970 se va numi I.V.Stalin, iar în 1970 primeşte numele pe care îl poartă şi astăzi, strada Nicolae Bălcescu.
Tot cronica lui Sigerus menţionează şi câteva momente importante din istoria principalei artere pietonale a oraşului. În 1633 aici are loc un incendiu puternic, în 1762 strada este pavată iar trei ani mai târziu aici este instalată o fântână cu ţevi. Strada este pavată cu piatră în 1775 iar în 1885 drumul este pavat cu granit.
„Clădirile de pe strada principală a oraşului sunt realizate în stil baroc provincial sau în stilul arhitecturii eclectice. Casele sunt amplasate cu latura scurtă spre stradă, accesul fiind asigurat prin porţi masive şi ganguri boltite care fac intrarea în curţile interioare, închise pe toate laturile.
Multe case păstrează în curte galeriile exterioare pe console care permit accesul la apartamente”, notează portalul patrimoniu.sibiu.ro.
Clădirile legendare de pe Bălcescu: magazinul lui Floaşiu, sediul Consiliului Dirigent, hotelul Împăratul Romanilor
În locul în care astăzi este deschis magazinul Billa a funcţionat foarte mult timp legendara prăvălie a lui Floaşiu, cel mai renumit magazin al Sibiului.
„Casa Floaşiu a fost construită de către familia Seiverth în jurul lui 1900, şi a fost cumpărată, în 1916, de Ilie Floaşiu, care a deschis în 1920 cel mai mare magazin românesc din Transilvania. El îşi muta astfel afacerile de la Miercurea Sibiului direct în centrul Sibiului. Aşezat pe strada principală a Sibiului, devine rapid un concurent serios pentru Misselbacher sau celălalte magazine alimentare sibiene. Magazinul funcţionează sub administrarea lui Floaşiu până după cel de-al doilea război mondial. Din 1937 afacerea este preluată de fiul lui Ilie Floaşiu, acesta din urmă murind în acel an. Comuniştii naţionalizează casa, fiul lui Floaşiu fiind persecutat şi în cele din urmă sinucigându-se din cauza presiunii autorităţilor comuniste. Funcţia comercială a fost păstrată la parter până în prezent. Numele de „Floaşiu” a rămas până astăzi numele de recunoaştere al casei. După 2004 casa a fost retrocedată urmaşilor familiei care astăzi o administrează”, explică istoricul Răzvan Pop, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu.
Tot pe Bălcescu se află hotelul Împăratul Romanilor, unul din cele mai vechi din România. „Atestarea sa se face în 1544. În 1772 Philipp a închiriat hanul oraşului „La Steaua Albastră”. El a fost cel care a avut un rol important în viaţa acestui han, în dezvoltarea sa şi, mai ales, în renumele său. Aici s-a cazat în 31 mai 1783, împăratul Habsburg Joseph al II-lea în timpul călătoriei sale în Transilvania. În cinstea acestui eveniment proprietarul hanului îi va schimba numele în „Împăratul Romanilor”.
În 1857, Magistratul a cumpărat Casa Wayda, pentru suma de 25.000 de guldeni, intenţia fiind extinderea hanului. În 1873, sala festivă va fi parchetată, iar în 1876 în acest loc se vor ţine spectacolele teatrale. Interesul pe care Magistratul îl oferea acestui imobil se datora faptului că aici s-au desfăşurat multe întâlniri politice, în care Magistratul sau oamenii politici sibieni erau implicaţi precum întrunirile Dietei, negocierile legate de semnarea Pragmaticei Sancţiuni sau pentru statutul naţiunii săseşti. În 1891 se va decide demolarea vechiului edificiu şi înlocuirea acestuia cu unul modern care să se alinieze la cerinţele vremii. Noua clădire va fi inaugurată în 7 septembrie 1895, fiind construită vizavi de vechea locaţie, demolată şi ea”, explică istoricul Răzvan Pop.
Pe Bălcescu a funcţionat şi Consiliul Dirigent, guvernul paralel al Transilvaniei ce avea rolul de a pune în practică unirea cu România a provinciei istorice. Clădirea, aflată lângă Împăratul Romanilor, a fost până în urmă cu câţiva ani sediul Agenţiei CFR, iar astăzi acolo funcţionează un fast-food.
„Marele Sfat Naţional al Transilvaniei a decis la 1 decembrie 1918, pe lângă unirea cu România, şi crearea unui guvern al Transilvaniei cu scopul de a coordona unificarea administrativă socială şi economică a Transilvaniei cu regatul României. Pe 9 decembrie Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria se stabileşte la Sibiu, vechea capitală a Transilvaniei.
Condus de Iuliu Maniu din acest guvern mai făceau parte Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida Voievod, Emil Haţieganu şi alţi zece politicieni printre care sibianul Octavian Goga. Sediul central al Consiliului Dirigent a funcţionat pe strada Nicolae Bălcescu, în vechiul sediul al comenduirii militare a Transilvaniei. În această clădire îşi avea biroul Iuliu Maniu, ministru prezident şi ministru de interne. În aceeaşi clădire a funcţionat „Gazeta oficială” (monitorul oficial al Transilvaniei), Comanda Teritorială”, explică istoricul Răzvan Pop.
Vă mai recomandăm:
Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.
Pavel Diaconu, în vârstă de 69 de ani, din localitatea sibiană Răşinari, merge la toate evenimentele importante îmbrăcat în ia tradiţională românească. Din dragoste pentru tradiţii, bătrânul şi-a amenajat acasă şi un minimuzeu cu obiecte tradiţionale.
„Noica a fost filat ca un obiectiv militar“ avea să afirme Andrei Pleşu, despre Securitatea care l-a urmărit pe filozof pe tot parcursul vieţii, indiferent că acesta s-a aflat la Bucureşti, în Păltiniş sau în alte părţi.
Se încarcă comentariile...
