Se tulbură apele în chinologia română. Un crescător de ciobăneşti a spart monopolul Asociaţiei înfiinţate după '89
0
După 1989, în România, crescătorii de câini s-au constituit în asociaţii judeţene şi, la nivel naţional, în Asociaţia Chinologică Română (AChR), o asociaţie de drept privat care nu este în subordinea vreunei instituţii a statului.
AChR, fiind singură în România, a devenit membră a Federaţiei Chinologice Internaţionale (FCI), tot un ONG, şi astfel s-a creat impresia în rândul crescătorilor că aceasta este singura cale de recunoaştere internaţională a câinilor de rasă. Astfel, AChR a fost singura asociaţie care putea da crescătorilor carnete de origine, pedigree, diferite certificate, organiza expoziţii canine şi campionate. Pentru un crescător, participarea la expoziţii este importantă deoarece un câine campion valorează mai mult, la fel şi puii acestuia, în plus, creşte renumele crescătorului, dar şi recunoaşterea lui.
Timp de 30 de ani, această asociaţie a deţinut monopolul chinologiei româneşti. Orice încercare de constituire a unei alte asociaţii chinologice a fost în zadar, crescătorii de câini nefiind niciodată uniţi în acest deziderat. Chiar actualul preşedinte AChR, Cristian Ştefănescu, a avut o astfel de tentativă prin anul 1992.
În urmă cu câteva luni, Radu Tudor (38 de ani), un crescător de ciobăneşti româneşti din Sibiu, a reuşit să înfiinţeze Uniunea Chinologică Royal (UCHR), iar în câteva săptămâni a adunat în jurul său aproape 50 de membri, toţi crescători de câini de rasă din diferite judeţe. De asemenea, a reuşit să afilieze UCHR la Alianz Canine Worldwide, federaţie internaţională cu membri pe toate continentele. Trebuie spus că, la nivel mondial, există mai multe asociaţii/federaţii chinologice internaţionale, nu doar FCI sau Alianz.
Radu Tudor şi unul dintre câinii pe care-i creşte Arhiva personală R.T.
Acuzaţii reciproce
Radu Tudor, preşedintele nou înfiinţatei UCHR, explică ce l-a determinat să facă acest pas. „De multe ori mergeam în expoziţii şi m-am lovit de lipsa de cunoaştere a arbitrilor (unii nici măcar nu ştiau ce rasă este câinele meu), apoi, dacă voiai să depui o contestaţie legată de arbitraj, te costa 500 de lei, indiferent de rezultat, au mai fost şi probleme legate de anumite relaţii personale între şefii AChR şi cei care prezintă câini în expoziţie (handleri), ceea ce face ca numai anumiţi câini să fie premiaţi”, explică sibianul.
Noua asociaţie chinologică, spune Radu Tudor, îşi doreşte să activeze într-un „cadru legal corect, în care crescătorii sau proprietarii de câini să-şi poată desfăşura activitatea cu plăcere, şi nu de nevoie. Asta înseamnă expoziţii canine arbitrate corect, expoziţii la care crescătorii să se întâlnească prieteneşte, şi nu cu răutăţi, acte la preţuri de bun simţ, anumite facilităţi oferite membrilor asociaţiei.”
De cealaltă parte, conducerea AChR a transmis că „o asociaţie înfiinţată în cursul lunii septembrie 2019, având doar 3 membri, respectiv familia Tudor şi o altă persoană, cu un sediu social situat într-un apartament de bloc cu destinaţia de locuinţă şi neamenajat în vederea desfăşurării activităţilor de lucru cu publicul, nu poate nici măcar la nivel teoretic să aibă acelaşi obiect de activitate ca Asociaţia Chinologică Română”.
Anual, AChR (cea care deţinea monopolul până în luna septembrie) avea o cifră de afaceri de aproximativ 1,6 milioane de lei, bani proveniţi de la crescători din cotizaţii, expoziţii şi diverse taxe.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
