Şcoala de altădată, în sute de obiecte salvate din calea buldozerelor. „Pe-atunci primeai şi o medalie, să ţi-o pui în piept, să vadă lumea că eşti premiant“ FOTO
0
Cum învăţau părinţii, bunicii şi străbunicii noştri, ce manuale aveau la dispoziţie, ce instrumente de scris, cum arătau băncile, care erau rigorile, sunt curiozităţi ce pot fi satisfăcute vizitând o expoziţie cu sute de obiecte care înfăţişează „Şcoala de altădată“.
Expoziţia a ajuns la Slatina, în judeţul Olt, unde va fi deschisă până în luna aprilie a anului viitor. Este găzduită în patru săli ale Muzeului Judeţean Olt şi s-a bucurat încă de la deschidere de un viu interes. Colecţionarul bucureştean Cristian Dumitru, cel care a venit în faţa privitorilor cu sutele de obiecte de şcoală din perioada 1880-1980, a explicat şi cum de a reuşit să strângă laolaltă „ciudăţeniile“, cum deja le-au etichetat cei mai tineri vizitatori.
„Le-am găsit prin poduri, prin case, prin târguri, adunate în vreo 40 de ani. Pe vremea când se construia Casa Poporului se dărâmau o grămadă de vile şi erau o grămadă de lucruri pe care nu şi le mai dorea nimeni. A fost un şoc pentru mine să văd istoria cu regi, ceea ce nu învăţam noi în anii ’70. Să găsesc cărţi de istorie, sau capitole în cărţi de istorie intitulate ceva de genul – „Războaiele de prădăciune ale lui Ştefan cel Mare“, care, se pare că atunci când nu mai avea bani, mai dădea o tură pe la polonezi, mai jefuia ceva, câteva târguri de negustori, şi venea cu bani acasă. Am găsit la un moment dat nişte reviste interzise, « Adler» se chemau (n.r. - «Der Adler», una dintre cele mai cunoscute reviste germane în anii 1930-1940), şi taică-meu a fost cutremurat, m-a pus să le arunc. Bineînţeles că nu le-am aruncat, m-am dus spre tomberon şi le-am dus la un prieten. Aveam o „bombă“ în casă, era interzis să le deţii. Nu mai vorbesc de materiale legionare, pe care le găseam prin podul caselor vechi, dărâmate cu ocazia construirii Casei Poporului, o zonă foarte veche a Bucureştiului. Erau lucruri nemişcate şi de 100 de ani în podurile caselor. Într-o vilă în care erau cândva patru persoane se băgau în comunism 10 familii, ei nu mai aveau legătură cu istoria acelor lucruri, în cel mai rău caz, dacă aveau nevoie de spaţiu, mai puneau din pod pe foc, sau depozitau murăturile peste cărţi de la 1800 şi ceva. Când s-au demolat, lumea n-a fost foarte ataşată. Vechii proprietari, când au plecat dintr-o vilă cu un pod imens, o pivniţă imensă şi 4 camere imense, să se mute într-o garsonieră, trebuiau să plece cu un pat, un dulap şi două valize. Din păcate, e o poveste tristă, dar partea bună a lucrurilor e că au fost recuperate o parte de mine, peste restul veneau a doua zi, sau a treia zi, buldozerele.
Cele mai vechi obiecte sunt adunate şi mai de demult, prin anii ’70, când Calea Rahovei s-a modernizat şi s-au demolat toate clădirile vechi, toate cârciumile vechi, şi s-au construit blocuri de la un capăt la celălalt al Căii Rahovei. Pentru început, aveam câteva cutii ascunse pe sub patul nostru, apoi am reuşit să ne mutăm într-o căsuţă mai mare şi aveam un pod, asta prin anii ’80“, a povestit colecţionarul cum a ajuns să strângă o bună parte din obiectele expuse.
În vitrinele muzeului sunt manuale vechi de Aritmetică şi de Limba Română, dar şi „Prima mea carte de limba rusă“, „Curs de gospodărie“, „Curs gradat de desemn“, „Caiet de lucru manual“, „Maculator de ceremonie militară“ etc., alături de creioane din diverse epoci, de rigle de calcul, penare etc.
O sală întreagă este rezervată maşinilor de calcul şi calculatoarelor, alături de binecunoscuta, şi astăzi, numărătoare, dar şi de obiecte mult mai greu de utilizat, specifice împătimiţilor de ştiinţe exacte.
O altă sală este rezervată epocii comuniste, unde se regăsesc uniformele binecunoscute, dar şi însemnele pionierilor şi şoimilor patriei, insigne şi decoraţii din acea perioadă.
Şi cercetaşii şi străjerii se bucură de atenţie în cadrul colecţiei, fiind expuse însemne, manuale, chiar literatură dedicată acestora, din diferite perioade.
Cadrele didactice se vor bucura să vadă vechi atestate de învăţător sau diplome de Bacalaureat din anii ’30, iar elevii vor descoperi, poate miraţi, poate încântaţi, medalii pe care cei mai merituoşi elevi le primeau.
„Aici sunt bănci din anii ’30, folosite până prin anii ’80. Le-am recuperat, le ţinea cineva care avea un fel de terasă, recuperate de la o şcoală dezafectată din Giurgiu. Ghiozdane, tăbliţe de pe la 1900, caiete cu regele Mihai, atlase, tocuri, chiar şi medalii şcolare, atunci primeai ca premiu şi o medalie, să ţi-o pui în piept, să vadă lumea că eşti premiant, era o mare onoare. Sunt şi lucruri ale elevului sărac, şi ale elevului bogat din anii’30, pentru că erau şi lucruri de lux pentru“, a mai spus colecţionarul Cristian Dumitru, explicând că globurile pământeşti, de exemplu, care astăzi se găsesc în toate librăriile şi sunt accesibile, erau material didactic şi reprezentau un bun al clasei.
Gazdele expoziţiei, muzeografii Denissa Guţică Florescu şi Claudia Balaş, au lansat invitaţia cadrelor didactice şi părinţilor să-i aducă pe elevii de astăzi să viziteze expoziţia, care reprezintă o veritabilă lecţie de istorie.
Se încarcă comentariile...
