Atelierele de la Noaptea Muzeelor care i-au captivat şi pe părinţi. „Mi-ar fi plăcut să fiţi profesorul meu de istorie“
0
Deşi cei mai mulţi adulţi au venit în vizită la muzeu cu gândul să le facă celor mici seara cu adevărat specială, părinţii care au trecut, la Noaptea Muzeelor, pragul instituţiei din Slatina s-au bucurat poate mai mult decât copiii lor de experienţa trăită în cadrul atelierelor.
Muzeul Judeţean Olt a fost printre cele care şi-au deschis porţile în weekend, aşteptându-i pe vizitatori până noaptea târziu. Vizitarea expoziţiilor a făcut parte din ofertă, însă cel mai mare succes l-au avut cele trei ateliere organizate mai mult cu gândul la copii, dar de care s-au bucurat la fel de mult şi adulţii.
„Este cea mai frumoasă păpuşă pe care am avut-o vreodată“
Două dintre activităţile propuse de muzeografii instituţiei slătinene s-ar regăsit şi la ediţiile trecute ale Nopţii Muzeelor. Este vorba de atelierul de păpuşi şi de atelierul de ceramică. Vizitatorii care le-au trecut pragul prima dată au privit cu reală uimire ce se întâmplă, cei din anii trecuţi au avut însă alt scop: să realizeze cu mâinile lor obiectele şi să le poată lua acasă.
„Este cea mai frumoasă păpuşă pe care am avut-o vreodată“, a exclamat o fetiţă care a privit fascinată cum din mâinile pricepute materiale absolut banale (resturi de materiale textile, vată, aţă şi un cocean de porumb) se transformă în „păpuşi adevărate“. Frumuseţea a fost că micile domnişoare care şi-au dorit o păpuşă şi-au putut alege din ce materiale să-i confecţioneze vestimentaţia, la fel şi accesoriile.
La fel de mare a fost entuziasmul şi în atelierul de olărit. Lutul a fost dinainte pregătit pentru a fi transformat de vizitatori în mici obiecte modelate cu mâna. Tehnica, le-a explicat muzeograful Lucian Truţă, datează dinainte de descoperirea roţii olarului şi necesită migală. Puţini dintre curajoşi au trecut însă testul de răbdare şi au reuşit să realizeze vase din lut pe care le-au şi încrustat cu modele specifice.
Ce nu s-a putut realiza în cadrul atelierului a fost operaţiunea de ardere. „Am mai făcut asta undeva, însă acolo nu am reuşit să termin, pentru că s-a terminat timpul alocat“, a mărturisit un băiat încântat că în sfârşit îşi poate duce încercarea până la capăt.
„E ca atunci când mă joc cu plastelină, dar e mai frumos“, a explicat un alt copil, în timp ce muzeograful le explica ce etape trebuie să urmeze pentru a înălţa vasul, pentru a-i îndrepta şi subţia pereţii etc.
„De pe tăbliţe cerate cunoaştem preţul pentru foarte multe obiecte“
O lecţie de istorie a fost şi participarea la atelierul de scriere pe tăbliţe cerate. Tăbliţele au fost confecţionate chiar de către muzeografi, care au aplicat ceară de albine peste tăbliţele din lemn, la fel şi instrumentul de scris, „stilus-ul“.
„Copiii trebuie să afle cât mai multe lucruri, pentru că din epoca romană, pe teritoriul României, avem primul contract de vânzare cumpărare realizat pe o tăbliţă de ceară, descoperită într-o mină romană de la Roşia Montană. Tot de pe tăbliţe cerate cunoaştem preţuri: preţul pentru un opaiţ, preţul pentru foarte multe obiecte şi materiale“, a explicat muzeograful Florin Ciulavu care era utilitatea acestor obiecte. Copiii, dar şi adulţii care i-au însoţit, au aflat că tăbliţele cerate se păstrau foarte bine în mediu cu temperatură şi umiditate constante, provocarea, în cazul celor descoperite după mai bine de 1800 ani, fiind ca descoperitorii să reuşească să le menţină odată scoase din mediul respectiv.
„Nu aveau standarde, dimensiuni pe care trebuia să le respecte, fiecare făcea după cum putea. Aici avem trei tăbliţe - triptic, iar două tăbliţe - diptic. Oamenii bogaţi comandau textele de care aveau nevoie să fie inscripţionate pe tăbliţe din bronz sau din plumb, dar asta costa foarte mult, pentru că meşteri care să facă aşa ceva erau puţini. Nu toată lumea ştia să scrie şi dintre cei care ştiau să scrie nu toţi ştiau să graveze în metal. De aceea s-a ajuns la această soluţie a cerii de albine“, a mai dezvăluit muzeograful.
Lecţia nu s-a oprit aici, puştii aflând şi cum pot scrie cu cifre romane, lucruri pe care încă nu le-au învăţat la şcoală. Atunci când nici tăbliţele cerate nu au mai avut taine, copiii au plecat într-un tur ghidat în care au aflat lucruri importante despre brăţările dacice descoperite pe teritoriul României, dar şi despre obiecte diverse scoase la lumină şi inventariate de către arheologi de pe şantierul arheologic de la Romula-Reşca, din judeţul Olt. Explicaţiile oferite de arheologul Florin Ciulavu într-o manieră care i-a cucerit pe copii au făcut-o, la un moment dat, pe o mămică să exclame: „Mi-ar fi plăcut să fiţi profesorul meu de istorie!“.
Se încarcă comentariile...
