Atelierul de cusături la care predau profesoare de matematică şi de limba română

Fetele de liceu lucrează cât de des pot alături de profesoarele lor FOTO: arhiva personală Ludmila Popa

Mai multe profesoare au abandonat rigorile actului didactic şi şi-au apropiat elevele dezvăluindu-le tainele cusăturilor tradiţionale, aşa cum o făceau odinioară mamele şi bunicile lor.

Liceul Economic „P.S. Aurelian“ din Slatina găzduieşte, de câteva săptămâni,  un atelier de cusături tradiţionale organizat la iniţiativa voluntarelor Clubului Soroptimist Internaţional Slatina. Ideea a pornit de la pasiunea pentru arta cusutului a profesoarei Graţiela Ludmila Popa, un dascăl recunoscut pentru exigenţa de la clasă şi pentru rezultatele extraordinare obţinute de elevii săi  la concursurile naţionale de matematică. 

„E ceva ce pe mine mă relaxează, îmi place, şi mi-am spus - de ce să nu îi învăţ şi pe ei?“, a dezvăluit profesoara, care a obţinut foarte repede şi acordul colegelor de club, iar cu sprijinul Clubului Arendal Grimstad din Norvegia s-au cumpărat toate cele de trebuinţă: pânză, aţă, ace, lupe, ghergef, modele etc. Voluntarele s-au îndreptat către Liceul Economic în urma bunei colaborări cu mai multe profesoare de aici, în cadrul altor proiecte dedicate tinerilor.

Ideea iniţială a fost aceea că elevele de la clasele de design vestimentar, în special, ar avea de câştigat dacă ar găsi răbdarea să se uite în lăzile de zestre lăsată de femeile din generaţiile trecute. În cele din urmă, la atelier au ajuns şi fete de la specializările alimentaţie publică şi de la clasele care pregătesc viitorii specialişti din saloanele de înfrumuseţare. Puţine, însă, au dovedit că au „baza“. Deloc surprinzător, au recunoscut profesoarele, având în vedere că şcoala românească nu mai are în programă orele de lucru manual, iar mamele din generaţiile actuale au devenit extrem de ocupate să rezolvele problemele de zi cu zi pentru a-şi mai permite să „piardă timpul“ cu acul. Noua activitatea le-a vrăjit, în schimb, pe profesoare.

Câteva dintre fetele care învaţă să coasă la Liceul Economic, alături de membre ale Clubului Soroptimist Internaţional Slatina FOTO: Alina Mitran

„La început am vorbit cu două, trei profesoare de acolo (n.r. – Liceul Economic), dar văzând despre ce este vorba ni s-au alăturat şi alte colege“, a dezvăluit Ludmila Popa. Deşi lucrurile încă nu au luat foarte mare amploare, iniţiatoarea şi-a manifestat deja disponibilitatea de a veni câteva ore pe săptămână să le stea alături fetelor. Sunt, în schimb, mai multe probleme: pe de o parte fetele vin, multe dintre ele,  la şcoală din localităţile învecinate şi au foarte puţin timp liber de la sfârşitul programului şcolar şi până la ora la care soseşte microbuzul care le poartă spre casă, iar pe de alta încă nu s-a găsit o sală care să poată fi rezervată doar acestei activităţi.

Tinerele învaţă mai întâi elemente simple, pe care le pot integra pe diverse articole vestimentare

„Am venit cu ideea de a face un club, aş fi vrut, dar nu am spaţiu. Eu aş fi disponibilă să merg şi sâmbăta şi să avem un loc, în oraş, unde să vină nu doar eleve, pentru că sunt convinsă că este o activitate pe care multe femei vor s-o încerce“, a explicat Ludmila Popa.

Prima dată cu acul în mână

Pentru fete, să înveţe primele puncte de cusătură a fost o adevărată aventură.  O parte, mai au din zestrea mamelor diverse obiecte, adevărate dovezi de măiestrie, însă niciodată nu şi-au pus problema, recunosc, cum au fost ele făcute. Văzând însă câtă trudă presupune chiar şi un mic element cusut pe o bucată de pânză, au ajuns să aprecieze altfel obiectele cărora nu le-au dat prea mare importanţă. „N-am cusut niciodată, nu ştiam chiar nimic. Sper să mă descurc“, a mărturisit Alina, care a venit la deschiderea oficială a atelierului purtând o superbă rochie albă, lungă, din altă epocă, cel mai probabil o rochie de mireasă. „Nu ştiu exact dacă este, sau nu, o rochie de mireasă, este a unei doamne din cămin“, a mai spus tânăra. După primele întâniri s-a stabilt că atelierul va fi nu numai un loc în care tinerele vor afla „cum se face“ croitorie, ci şi despre „ce reprezintă“ articolele vestimentare din cuferele bunicelor.

Emaluela Manolache este profesoară de limba română chiar în liceul-gazdă. Mărturiseşte că s-a alăturat cu drag proiectului, dar şi cu multă nostalgie. „Mi-a plăcut din copilărie, pentru că am copilărit la ţară şi eu chiar de la bunici am învăţat, şi de la mama. Dar făceam, îmi amintesc, şi în şcoală cusături. Prima dată am învăţat să fac un feston pe carton când eram la grădiniţă. Lor li se pare ceva extraordinar, ceva la modul «aşa ceva nu există». M-am gândit, pe de altă parte, şi la faptul că la noi în zonă nu se mai păstrează nimic din tradiţia de odinioară. Prin alte părţi se mai ţese, se mai fac cojoace, tot mai fac, aşa, câte ceva, la noi, nu. Ar fi frumos să reînviem tradiţia“,   şi-a exprimat profesoara speranţa.

„Port ia cusută de bunica mea, la biserică“

Cea mai energică dintre fete, şi care pare să nu se teamă de ce urmează să facă, este Iulia. E din satul Turia, comuna Valea Mare, o localitate din vecinătatea Slatinei, şi pentru ea ce fac la atelier nu reprezintă o noutate. Din modelele pe care le-au primit, şi din care şi-au ales fiecare să facă una, Iulia a venit cu o bufniţă. „Şi înainte o mai ajutam pe mama să facă. Mamaie încă mai coase ii, mi-a făcut şi mie una, pe care o port cu drag. La început, în şcoala generală, mai spuneau colegii că nu mai sunt la modă, ceva de genul, acum nu mi se mai întâmplă“, a dezvăluit tânăra.

Profesoara Ludmila Graţiela Popa, iniţiatoarea proiectului, alături de eleve care frecventează cercul de creaţii vestimentare de la Palatul Copiilor din Slatina

Proiectul Clubului Soroptimist Internaţional Slatina are şanse să se multiplice, un alt atelier de cusături, susţinut şi de o altă membră a clubului, profesoara Valerica Şoaică, fiind organizat la Palatul Copiilor din Slatina, unde vin fete de vârstă şi mai mică şi care par şi mai interesate de tot ce se întâmplă. Cu stăruinţă, lucruri care la început le par imposibile ajung să prindă contur. Pe etamină e cel mai uşor de cusut şi aşa exersează, însă visul fiecărei fete este să-şi coasă propria ie. Ludmila Popa le este, din acest punct de vedere, un bun model.

A cusut nu una singură, ci câte o ie pentru fiecare membră a familiei, unind şi mai mult generaţiile. „Pentru mine e un proiect de suflet, deşi nu e singurul“, a mai spus  Ludmila Popa, pentru care încercările de tot felul pe care le pune în faţa copiilor sunt o obişnuinţă. A făcut cu elevii din Şcoala Gimnazială „Eugen Ionescu“, locul unde predă, trupe de teatru şi au câştigat premii la concursuri de interpretare, merg anual la Festivalul Internaţional de Film Giffoni, ies cât de des pot în natură să se bucure de mişcare, dar şi să adune deşeurile pe care alţii le aruncă fără pic de jenă.