Cât de eficient este examenul tip grilă la BAC. Profesorii vorbesc despre un şir întreg de deficienţe: „A schimba doar finalul nu va avea niciun efect“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rezultatele iniţiale de la Bacalaureat au atras în acest an un val de contestaţii FOTO: Alina MItran
Rezultatele iniţiale de la Bacalaureat au atras în acest an un val de contestaţii FOTO: Alina MItran

Ministrul Ecaterina Andronescu vrea să schimbe regulile de la BAC, înlocuind examenul cu subiectele clasice cu cele tip grilă. Ce spun profesorii, mai ales cei care au contestat imediat notarea lucrărilor din acest an, îndemnându-şi elevii să depună contestaţii. Limba Română a fost disciplina cea mai contestată, notele schimbându-se, uneori şi cu 2 puncte, după reevaluare.

Diferenţe considerabile între nota iniţială şi nota finală, speranţe renăscute sau, din contră, visuri sfărâmate, tinerii absolvenţi de liceu s-au văzut din nou „cobaii“ unui sistem în continuă schimbare.

De data aceasta s-au revoltat foarte mulţi profesori, cei care au contestat în număr mare notele iniţiale fiind cei de Limba şi Literatura Română. Pe conturi de Facebook şi grupuri ecourile încă nu s-au stins, cu atât mai mult cu cât ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat că vrea să schimbe modul de evaluare de la Bacalaureat, acceptând, totodată, că este nevoie de intervenţie şi în ceea ce priveşte calitatea evaluării.

Cum judecă profesorii o lucrare

Cele mai contestate note au fost, la BAC-ul 2019, cele de la Limba şi Literatura Română, unde notele finale au diferit, în bună parte,  substanţial de cele iniţiale. Profesori care reprezintă o voce în branşă au ridicat probleme pertinente. Monica Halaszi, de exemplu, aflată în colectivul care a iniţiat în România Olimpiada de Lectură ca Abilitate de Viaţă (OLAV), a semnalat pe contul de socializare mai multe aspecte care au condus la situaţia aproape de neacceptat din acest an.

„E de fapt malpraxis. E ca atunci când mergi la medic şi-ţi greşeşte diagnosticul“

„An de an este aceeaşi poveste. Erori umane, se spune. Subevaluări (elevi notaţi cu 4,70, deci picaţi, care după contestaţie obţin 5,80 sau 9), supraevaluări. E de fapt malpraxis. E ca atunci când mergi la medic şi-ţi greşeşte diagnosticul. Şi te dai de ceasul morţii şi apoi te duci la alt medic care îţi spune să te linişteşti că nu e nimic grav. Dacă te duci. Dacă nu, duci cu tine greutatea bolii şi te îndopi cu medicamente care nu numai că nu îţi fac bine, dar îţi produc o altă boală, una reală. Ştiţi ce frustrare simte un elev care s-a pregătit pentru un examen şi cineva, din judeţul său sau din altul, îl evaluează greşit? Ştiţi câte întrebări îşi pune? Sper să nu cunoaşteţi niciodată această stare. Nici voi, nici copilul sau copiii voştri.
*
„Nu îmi place cum a scris, nu-i dau puncte” „Nu sunt de acord cu argumentul ăsta. Nu-l punctez.” „De ce a adus în discuţie experienţa personală? Ce dacă scrie în cerinţă asta? Mie să-mi dea exemple din opere literare, nu din experienţa lui. Şi serios, ce experienţă au elevii la 19 ani?” „N-are decât să scrie ăştia în barem ce vor, eu punctez cum cred eu.” „Mie să-mi scrie tot, nu doar să dezvolte reperele…” „Auzi, cică are opinie despre personaj… Cum adică are opinie? Cine se cred elevii ăstia? Critici literari?” „Eu nu le predau aşa, deci nu punctez.” „Ce dacă nu a respectat structura? E clar, are cultură… Îi dau punctajul maxim.” „Am dat mai mult, e drept, că m-a impresionat lucrarea… Scrie aşa frumos…” „Mi-e frică să-i dau 10. Mai bine 9,95.”“,
scrie distinsa profesoară, care îşi încheie punctul de vedere astfel: „Cred că avem nevoie de un corp de experţi în evaluare, cred în profesionalizarea calităţii de evaluator la examenele naţionale. Mulţi dintre colegii mei pot face parte deja din acest corp al evaluatorilor. 
*
Pe cine sunt furioasă? Pe mine şi pe noi toţi. Fiindcă tăcem“.

La postarea sa s-au adunat peste 60 de comentarii şi peste 700 de distribuiri, colegi din toată ţara participând la o adevărată dezbatere. Unii s-au declarat de acord cu sistemul de tip grilă pentru subiectele de la BAC, în măsură să simplifice evaluarea, alţii vorbesc de nuanţe sau ridică, pur şi simplu, alte şi alte probleme, explicând cum s-a ajuns la „malpraxis“.

Un alt sistem de evaluare îşi doresc şi profesorii care predau alte discipline, şi aceştia la fel de nemulţumiţi de ce s-a întâmplat la examenul recent încheiat. Sunt de părere că simpla schimbare a sistemului de evaluare, dacă pe întreg parcursul şcolar nu se schimbă nimic, ar fi, însă, inutilă.

„Problema este că s-a eliminat consultarea între profesori“

Şi la Matematică, o disciplină în care „nu prea e loc de-ntors“, se semnalează diferenţe la evaluare. Explicaţiile sunt multe, însă problema se pune, cumva, greşit, crede prof. Marius Perianu, care se arată mai degrabă interesat de ce se întâmplă cu elevii până când aceştia ajung în punctul final care naşte astăzi atâtea discuţii.

„Problema este ca ceea ce se măsoară prin rezultatele de la Bacalaureat să fie analizat şi pus pe masă. Noi avem măsura a ceea ce se întâmplă la final, or mie mi se pare că la momentul ăsta noi nu facem nicio acţiune pentru ce se-ntâmplă în timpul celor patru ani, şi-atunci, a schimba doar finalul, practic nu va avea niciun efect. Subiectele de tip grilă au avantajul că oferă o corectură mai rapidă, nu există, în principiu, contestaţii, răspunsul e cel care e, dacă subiectul a fost corect formulat, şi, sigur, dacă are un număr suficient de distractori (n.r. - variante), atunci poate fi şi obiectiv. (...) Sunt foarte multe lucruri de discutat. Examen grilă în România a mai fost, prin 2003. La momentul ăla n-a fost prea bine pregătit, mai ales că au fost vreo 30 de grile şi puteai pica cu 4,90, iar prima notă de trecere nu era 5, era 5,20, şi-atunci a fost un scandal imens numai din punctul ăsta de vedere.“, a spus profesorul, care mai semnalează o altă problemă deosebit de importantă, anume echipa de evaluatori. În sistemul actual, spune profesorul, nu mai poate fi, de fapt, vorba de echipă, cei doi profesori notând individual lucrările, iar la final se confruntă borderoul cu note.

„Mie mi se pare că problema este că s-a eliminat consultarea între profesori, s-a eliminat exact ce însemna colaborare de specialitate între profesori. Să facem acţiuni individuale, dar de două ori, este mai rău decât dacă facem o acţiune comună. De fapt asta este problema, că nu suntem învăţaţi să lucrăm în echipă. E bine să gândim individual, fiecare gândeşte cu mintea lui, dar lucrăm în echipă. Fiecare vine cu ideile lui, măsoară în felul lui, dar vine, îşi spune opinia, iar în momentul în care ne confruntăm, discutăm, eliminăm eventualele erori de apreciere. Dacă după chestia asta, făcută în mod responsabil, într-adevăr un elev consideră că a fost nedrăptăţit, e bine să facă şi contestaţie, până la urmă, după părerea mea, instituţia contestaţiei e un drept şi un lucru necesar, dar nu trebuie plecat de la ideea că cei care au dat nota iniţială au greşit, dacă nota următoare e mai mare. După cum nu trebuie să facem un caz din faptul că există contestaţii, când există diferenţe şi de cinci sutimi“, mai spune profesorul.

„De unde să mai iei atâţia profesori pentru contestaţii?!“

Un alt aspect care nu se discută, crede prof. Dalia Cârstea, inspector şcolar în cadrul IŞJ Olt pentru disciplinele Istorie, Geografie şi Socio-Umane, este timpul scurt alocat evaluării şi, de ce nu, numărul de lucrări care revine fiecărui profesor, obligându-i pe cei care organizează întregul proces să apeleze la mai toţi profesorii din sistem, fără să se mai poată să ţină cont de pregătirea acestora.

 „După părerea mea, este o părere personală, timpul alocat evaluării este foarte scurt. Iar de când s-a modificat calendarul de Bacalaureat şi avem două probe una după alta, adică miercuri şi joi, este extrem de dificil în centrul de evaluare să organizezi aşa cum trebuie toată această muncă. Pentru că ai evalutori în centru,  de exemplu, timp în care tu trebuie să pregăteşti terenul - pentru că ai nevoie de camere audio-video, ai nevoie de zone securizate-, şi, în aceeaşi zi, vin lucrările din proba următoare. Este foarte-foarte greu de gestionat şi timpul este relativ scurt, spre deosebire de timpul alocat rezolvării contestaţiilor, care e de trei zile“, spune prof. Cîrstea, care ar înclina mai degrabă, atunci când vine vorba de calitatea evaluării, către formarea unui corp de experţi evaluatori. „În mod normal ar trebui să avem un corp al evaluatorilor, pentru că suntem forţaţi de anumite situaţii. Şi am să dau un exemplu: anul acesta, noi am avut de evaluat (n.r. – la examenul de Evaluare Naţională) şi lucrările judeţului pe care tot noi l-am evaluat la prima mână. Şi a fost foarte complicat. La Limba Română, de exemplu, a fost nevoie în prima fază de 88 de profesori, după care, la a doua fază, având acelaşi judeţ, noi nu puteam să mai aducem aceşti 88 de profesori. Şi este normal că la evaluare selectezi, ca şi inspector, profesori care au experienţă, care ştiu ce au de făcut, şi pe care te bazezi până la urmă, ca să zic aşa. Or dacă tu ai deja pe cei 88, de unde mai aduci 55? Şi eşti obligat să aduci alte cadre didactice, care n-au experienţa necesară, din zonele mai îndepărtate ale judeţului....“, a mai spus profesoara.

Pe ideea experţilor evaluatori merg şi alţi profesori. „Ar trebui ca la Bacalaureat să fie chemaţi la corectat profesori doar cu gradul I şi care să fi făcut în prealabil cursuri ca evaluator, nu oricine să vină să evalueze. Uite aşa îi nenorocim pe copii! Dar sunt chemaţi pentru că numărul de lucrări este foarte mare. O selecţie a cadrelor didactice se impune, categoric“, a fost de părere prof. Felicia Alexandru.

Cât despre conceperea subiectelor, care să fie de tip grilă sau sistem clasic, lucrurile sunt relative. Sunt discipline la care se pretează, crede prof. Cîrstea, însă sunt şi discipline care permit şi în sistemul actual o evaluare obiectivă. „La Geografie chiar nu este o problemă, şi nici la Istorie. De exemplu la Bacalaureat am avut 944 de lucrări de evaluat şi au fost doar 58 de contestaţii. În momentul în care ne-au venit cele 58 de contestaţii, aceste 58 aveau diferenţe foarte –foarte mici, 10-20 de sutimi. La Geografie, modul în care sunt concepute subiectele, structura lor, este foarte uşor de evaluat. Baremul este unul care sprijină foarte tare evaluarea. Şi la Istorie este oarecum asemănător, mai puţin ultimul subiect, acolo mai sunt aspecte discutabile, în sensul că depinde foarte mult şi de modul în care profesorul evaluator gustă stilul în care elevul respectiv a tratat subiectul. Ultimul subiect cere un pic elevului, în afară de faptul că trebuie să dea anumite informaţii istorice, şi o părere despre un anumit eveniment istoric. E un pic mai complicat“, a spus profesorul.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite