Ce se întâmplă la Terapie Intensivă cu un pacient grav bolnav de COVID-19. Medic: „Tabloul suferinţei este deosebit“

Formele grave de Covid-19 înseamnă o suferinţă greu de imaginat spune preşedintele Asociaţiei Române de Terapie Intensivă, dr. Dorel Săndesc, explicând de ce este necesar ca răspândirea noului coronavirus să fie limitată, iar persoanele cele mai sensibile, protejate.

Preşedintele Asociaţiei Române de Anestezie Intensivă, medicul Dorel Săndesc, a explicat, sâmbătă-seara, într-o intervenţie telefonică la Digi 24, ce se întâmplă cu un pacient ajuns în stare gravă a aTerapie Intensivă. Deşi cele mai multe cazuri de Covid-19 au fost uşoare şi medii, pentru cei care ajung în stare gravă sufeinţa este de neimaginat, a explicat medicul.

Mai bine izolat decât ventilat, sau mai bine izolat, decât intubat. Ce înseamnă asta? Că mai bine să contribuiţi la rezultatul final al acestei lupte stând acasă, pentru că putem contribui foarte mult. În primul rând pentru dumneavoastră. Să vă protejaţi sănătatea proprie, dar apoi, limitând transmiterea, poate evităm vârful ăla foarte mare, care să vină cu număr uriaş dintr-odată şi să sufoce, să pună în genunchi sistemul sanitar. Iar a ajunge acolo este ceva foarte greu de imaginat ca şi suferinţă pentru un om“, a spus dr. Săndesc, oferind detalii înfiorătoare:

„Să ajungi să ai introduse în tine tot felul de tuburi, de ace, peste tot. Un tub de plastic gros cât degetul mare de la mână, introdus prin gât până-n trahee, prin care să fii ventilat. Catetere venoase introduse la baza gâtului, în gât chiar, să meargă până-n inimă, tot felul de aparate care pompează aer şi scot aer din tine, sonde care se vor introduce de către asistentă sau medic până-n plămâni, să-ţi aspire, sonde de plastic, cu jet de aer negativ, cu aspiraţie, sondă nazo-gastrică, care merge în stomac. Toate acestea fiind în tine, să fii întors pe-o parte şi pe alta“, a detaliat medicul, explicând că pacienţii primesc, evident, şi calmante şi că pentru o vreme se află în comă indusă. Coma indusă nu este, însă, recomandată pe o perioadă mare de timp, pentru că influenţează recuperarea ulterioră.

„La pacienţii cu coronavirus această suferinţă este cu totul şi cu totul aparte“

„Sigur că da, pacienţii primesc calmante, sigur că da, pacienţii primsc sedative, dar, cu toate acestea, nu poţi să ţii un om în comă profundă doar aşa, să nu sufere, pentru că atunci agravezi prognosticul, scad şansele de a fi salvat. Tabloul suferinţei este deosebit la un pacient grav, iar toate acumulate în perioada de când a demarat această criză mondială arată că într-adevăr, la pacienţii cu coronavirus, această suferinţă este cu totul şi cu totul aparte. Tipul în care suferă plămânul ăla e deosebit, aşa cum nu am mai întâlnit până acum, şi suferinţa marchează definitiv, e o traumă pentru pacientul ăla“, a mai spus medicul.

Medicul Dorel Săndesc a insistat pe respectarea regulilor care restricţionează circulaţia şi pe necesitatea de a nu avea un vârf pronunţat, ceea ce se va traduce prin prezenţa în Terapie Intensivă a unui număr enporm de cazuri, peste capacitatea sistemului medical românesc de a trata.

„Ideea că totuşi ai putea ajunge tu (n.r. – la Terapie Intensivă) sau că, nerespectând aceste reguli, ai putea face ca cei apropiaţi ţie, mai în vârstă, mai fragili, să ajungă acolo, trebuie să ne facă, trebuie, este o măsură de responsabilitate individuală şi colectivă, să ne abţinem. E periculoasă acum această falsă acalmie, foarte periculoasă. Încă nu am atins, suntem departe de vârful crizei. Şi acum contează enorm. Dacă reuşim să păstrăm aceste reguli în mod cert vom influenţa felul cum arată această criză“, a mai spus dr. Săndesc.

Deşi se fac eforturi în fiecare zi pentru a creşte capacitatea de tratare în Terapie Intensivă, la acest moment, din cele aproape 4.000 paturi ATI disponibile în spitalele din ţară, mai puţin de jumătate sunt echipate cu ventilatoare mecanice şi altă aparatură necesară. Cum comenzile făcute de statul român către producătorii de ventilatoare mecanice întârzie să fie onorate, se apelează deja la soluţia reparării aparatelor aflate în dotarea spitalelor, însă nefuncţionale.