Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Satul neolitic de acum 4.500 de ani sau Bisericile-surori din Stoicăneşti, printre obiectivele ce trebuie neapărat vizitate
0Lista cu cele mai frumoase locuri din judeţul Olt include nu neapărat minuni ale naturii, dar, mai ales, obiective care reprezintă o muncă titanică, cum este cazul Satului Neolitic de la Drăgăneşti-Olt, reconstituire la scară naturală a unui sat de acum 4.500 ani, sau Biserica-bordei din Stoicăneşti, Complexul etnofolcloric şi Bisericile-surori de la Stoicăneşti, Cetatea Sucidava ori Mănăstirile Clocociov şi Brâncoveni.
”Ce-ar fi de vizitat în judeţul Olt?” este o întrebare destul de dificilă pentru cineva care nu lucrează în domeniul istoric, la vreun muzeu din judeţ sau la vreo Direcţie cu acelaşi profil şi aceasta deoarece judeţul Olt nu excelează defel la capitolul minuni ale naturii, precum alte ”surate” ale sale, ci se mândreşte cu altceva. De aceea, cotidianul ”Adevărul” îşi propune să încerce să identifice pentru dumneavoastră, într-o ordine aleatorie, cele mai frumoase locuri din judeţul Olt care trebuie cu siguranţă vizitate.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Satul Neolitic în care te întorci în timp
În mod categoric, oraşul Drăgăneşti-Olt, deşi este unul relativ ”mort” din punct de vedere social, se mândreşte cu obiective unice în ţară, care au făcut furori peste hotare.
Satul neolitic de acum 4.500 de ani a fost amenajat în orăşelul Drăgăneşti-Olt şi a fost inaugurat pe 18 septembrie 2010, în prezenţa a 100 de participanţi din 24 de ţări. Iniţiatorul este Traian Zorzoliu, fost director al Muzeului Câmpiei Boianului din localitate, instituţie care acum îi poartă numele după decesul său în ianuarie a.c. Cel care a avut ideea şi s-a zbătut pentru ca proiectul să prindă contur are capacitatea de a teleporta vizitatorul înapoi în timp odată ce îi calci pragul. Cu numai 2 lei, cât este taxa de intrare în satul neolitic specific civilizaţiei Gumelniţa, pătrunzi într-o lume care a existat acum aproape 4.500 de ani. Muzeul în aer liber reproduce o aşezare din Neolitic ale cărei rămăşiţe chiar au fost descoperite de către arheologi în urmă cu 15 ani pe raza oraşului Drăgăneşti, acolo unde, acum, au fost ridicate blocuri. Satul neolitic de aici, denumit şi “tell”, este reconstituirea unei aşezări de acum 2.500 ani î.Hr. situată în lunca Oltului, pe malul estic al pârâului Imiog de pe raza oraşului, şi a fost, până în 1964, înconjurat de ape.
Satul neolitic a fost amenajat pe un teren din incinta Muzeului Boianului din localitate, teren împrejmuit cu un şanţ de apărare şi gard din nuiele împletite, după modelul cum se proceda în acele vremuri. Intrarea în “arheo-parc”, cum mai este denumit satul neolitic, se face pe o punte din lemn pe sub care, înainte, trecea un fir de apă. Fiecare dintre bordeiele de aici încearcă să transporte vizitatorul în timp în acele vremuri, nimic nu este inventat, iar obiectele de aici nu sunt cumpărate din magazine – practic, nimic nu provine din epoca modernă. În fiecare bordei există spaţii distincte: pentru locuit, pentru prepararea hranei şi pentru depozitarea uneltelor.
Fiecare colibă din Satul Neolitic din Drăgăneşti-Olt a fost amenajat după “reţetele” de construcţie ale acelor timpuri, adică s-a folosit doar chirpici după metodele de atunci: trestie împletită şi pari bătuţi în pământ, iar, printre împletituri, a fost introdus pământ cu apă. Fiecare bordei este specific câte unui reprezentant al claselor sociale de la vremea respectivă, respectiv o colibă aparţine unui pescar, unui agricultor, unui olar, unui vânător etc.
Fiecare colibă are vatră, cuptor, laviţă, iar patul este construit din pământ ridicat, peste care sunt aşezate piei sau rogojini. Tot în incinta satului poate fi văzut şi un mormânt specific culturii Gumelniţa, acesta fiind amenajat în spatele unuia dintre bordeie: groapa fiind ovală, iar scheletul – provenind tot din acea epocă - are picioarele şi braţele aduse la piept. Mormântul este acoperit doar de o bucată mare de plexiglas transparent tocmai pentru ca interiorul să fie vizibil celor ce vizitează satul-unicat.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Bisericile-surori de la Stoicăneşti
Două biserici ridică la rangul de obiectiv de neratat comuna Stoicăneşti din judeţul Olt. Este vorba despre două biserici aflate într-o singură curte. De-o parte avem o biserică construită undeva la finele anilor 1700, din care au mai rămas doar o parte din zidurile principale şi, în mod miraculos, chiar pictura originală, iar, lângă ea, o altă biserică ceva mai „nouă”, ridicată o sută de ani mai târziu. Un alt aspect ce creşte semnificativ valoarea acestei biserici este pictura de la interior executată de renumitul maestru Gheorghe Tătărăscu.
Fresce ale modului cum arăta la interior vechea biserică se încăpăţânează să dăinuie şi acum pe câţiva pereţi verticali din interiorul lăcaşului. Farmecul locului este dat şi de modul de construcţie a imobilului – numai din cărămizi. Zidurile groase, cu firide şi ferestruici din care încă se mai păstrează tocurile din lemn şi zăbrelele din fier meşteşugit lucrat, dau mai degrabă impresia ruinelor unei veritabile cetăţi decât a unei clădiri ridicate pentru rugăciuni.
În ce priveşte ”biserica-soră” ridicată în aceeaşi curte, aceasta a fost construită spre sfârşitul anilor 1800, la îndemnul şi pe cheltuiala unui boier ce a donat şi terenul, Constantin Fântâneanu. Spre deosebire de cele mai multe asemenea lăcaşuri de cult, pictura realizată de maestru la Stoicăneşti (ce poartă hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, n.a.) este integral pe fond negru ce imită marmura. Cupola lăcaşului prezintă chiar modele pictate în mai multe culori, dar tot pe fond negru, lucru ce nu afectează însă cu nimic lucrarea. De fapt, odată intrat în această biserică, ai impresia că te afli într-o veritabilă catedrală date fiind dimensiunile mari ale acesteia.
Datele istorice relevă că biserica a fost construită într-un timp record de numai un an, între 1888-1889, în acest ultim an fiind realizată şi pictura. În anul 1938, pictura a fost restaurată de către pictorul Florea Udrişte din Slatina. Avariată de cutremurul din anul 1940, biserica a fost consolidată în anul 1958. Biserica a fost resfinţită în data de 3 iunie 2006, zi care a devenit şi ziua satului, sărbătoare intitulată “Întâlnire cu fiii satului”.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Mănăstirea Brâncoveni
Mănăstirea Brâncoveni are o locaţie foarte uşor de găsit: se află la o distanţă la numai 20 de kilometri sud-vest de Slatina. Aici se ajunge pe drumul ce leagă între ele localităţile Slatina şi Craiova (DN 65/E 574), făcând stânga spre oraşul Caracal (DN 64), iar, mai apoi, tot stânga, pe drumul comunal DC 80. O poartă uriaşă din lemn sculptat te întâmpină la câteva sute de metri de mănăstire şi un indicator pe măsură, care îţi vesteşte că ai ajuns. Biserica este o construcţie oarecum atipică, fiind ridicată în câmpie, într-un loc jos, sub nişte dealuri, lucru care zădărnicea utilitatea fortificaţiei, fiind lesne de asediat.
Mănăstirea adăposteşte, de fapt, două lăcaşuri – vechea biserică şi una ridicată la puţin timp după aceea. Primul lăcaş a fost ridicat în 1570 de către Doamna Celea, bunica lui Matei Basarab, cel care avea să se nască deasemenea şi el în satul Brâncoveni. Jupâniţa Celea construieşte aici, mai exact, o bisericuţă din lemn la care slujeau doar călugări. Prima atestare documentara datează din 1582-1583, când Mihnea Turcitu întăreşte daniile făcute anterior. Începând cu anul 1634, Matei Basarab începe un amplu proiect de fortificare a aşezământului monahal, pe care vroia să îl transforme şi într-un bastion de apărare, construind, în acest sens, turnul-clopotniţă, pivniţele boltite şi zidurile înconjurătoare. Din acea epocă se păstrează încă turnul, clopotniţa, spaţioasele pivniţe boltite, stăreţia şi o parte din zidul de apărare prevăzut cu creneluri, inclusiv vechea poartă din lemn masiv de la intrarea în mănăstire. Adevăratul ctitor avea să fie însă un alt fiu al satului, respectiv Constantin Brâncoveanu, care va construi biserica din piatră peste cea veche la 1699 într-un timp record de numai câteva luni. Pictura este terminată şi ea câţiva ani mai târziu, adică în 1702. Aici se păstrează unul din puţinele sale portrete realizate în timpul vieţii sale.
Biserica mare, reconstruită în anul 1700 în stil brâncovenesc, este în formă de cruce, separată în altar, naos şi pronaos. Pridvorul este deschis, susţinut de opt coloane din piatră, dispuse în centru. Catapeteasma este cea originală - din lemn, cu o sculptură bogat ornamentată, aurită; are o turlă pe naos, iar uşile sunt masive, din lemn de stejar sculptat, cu un modelaj bogat. În pronaos sunt înmormantaţi Papa Brancoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, mama şi bunica lui, iar în pridvor este înmormantată jupâniţa Celea. Pictura actuală a mănăstirii datează din 1837, autorii fiind, din păcate, necunoscuţi.
În anul 1959, mănăstirea – devenită, între timp, de maici - este desfiinţată şi transformată în azil de bătrâni, funcţionând astel până către finalul anilor 80. În mod paradoxal, în acea perioadă când zilele lui Nicolae Ceauşescu erau numărate, lăcaşul a fost redat rosturilor sale tocmai de către sora dictatorului, Elena Bărbulescu, aceasta ajungând astfel, să se numere printre ctitorii mănăstirii, alături de cei din neamul Basarabilor şi Brâncovenilor. Lucrurile demne de admirat continuă însă cu muzeul mănăstirii, ce adăposteşte o bogată colecţie de Evanghelii, icoane, manuscrise, veşminte şi tapiserii de mare valoare artistică sau istorică.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Biserica-bordei şi Complexul etnografic de la Stoicăneşti
Complexul muzeal-etnografic Boianu-Stoicăneşti se află la nici 150 de metri de sediul Primăriei şi reprezintă o miniatură a vieţii ţăranului sec. XVIII. Complexul cuprinde patru pavilioane expoziţionale, ce reproduc viaţa ţăranului din secolul al XVIII-lea. Aici pot fi văzute mai multe obiecte şi construcţii rare, unele chiar unice în lume, precum biserica-bordei îngropată pe jumătate în pământ, atracţia principală a complexului. Şi acest obiectiv turistic este iniţiativa aceluiaşi neobosit profesor Traian Zorzoliu, care, originar din această localitate, a ţinut cu tot dinadinsul să facă ceva care să dănuie şi să pună în valoare istoria acestei zone.
Complexul etnografic a fost inaugurat pe locul fostului muzeu la data de 24 septembrie 2009, în prezenţa a numeroşi invitaţi de seamă. De departe, obiectivul ce atrage atenţia încă de la început asupra acestui complex muzeal este Biserica-bordei, reconstituire a unui edificiu unic în reţeaua turistică de la noi, dar şi în lume. Mai precis, biserica-bordei este reproducerea uneia dintre cele 25 astfel de lăcaşuri descoperite în zona Olteniei şi provenind din secolele XVII-XVIII.
Biserica este îngropată pe jumătate în pământ, de afară fiind vizibilă doar partea superioară a pereţilor şi acoperişul din şindrilă. Treptele sunt sculptate direct în pământ, fiind separate doar de “banale” scânduri din lemn. Pictura este una mai modernă deoarece s-a dorit ca biserica-bordei să aibă un dublu rol: să redea atât imaginea unui astfel de obiectiv din secolul XVIII, dar, totodată, să poată găzdui orice eveniment religios (nuntă, botez etc., n.a.) din zilele noastre pentru cineva care îşi doreşte ceva original.
Complexul etnografic mai cuprinde, în afară de biserica-bordei, şi un bordei cu acoperiş din trestie de zahăr şi îngropat în pământ aproape integral, o casă ţărănească mobilată rustic cu acoperiş din şindrilă şi obiecte de interior vechi, precum şi trei ateliere meşteşugăreşti din secolul XVIII (goale încă de orice fel de obiecte specifice). De asemenea, o clădire mai nouă este şi ea parte integrantă a complexului, aceasta fiind structurată în două săli de expoziţie la parter, o bibliotecă bine dotată, precum şi camere de oaspeţi.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Mănăstirea Clocociov din Slatina, ctitorie a lui Mihai Viteazul
Mănăstirea Clocociov se numără printre cele mai vechi mănăstiri din ţară, începuturile acesteia pierzându-le în negura vremurilor. Nici măcar pisania vechii biserici nu s-a păstrat, aceasta fiind iniţial din lemn sau distrugându-se din cauza vitregiilor timpului. De aceea, nici anul zidirii, nici ctitorii de la Clocociov nu sunt cunoscuţi cu exactitate. Cu toate acestea, mănăstirea este cunoscută documentar din timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521) când mănăstirea este menţionată în legătură cu un schimb de proprietate intervenit între egumenul acesteia şi clucerul de la începutul veacului al XVI-lea, Manea din Persani, ctitorul istoricii mănăstiri Seaca-Muşeteşti (Olt). Alte documente, precum şi o frescă păstrată în cadrul mănăstirii, îl numesc drept ctitor pe voievodul muntean Mihai Viteazu (1593-1601), despre care se ştie cu siguranţă că a rezidit-o din temelie în anul 1594. De fapt, acum sunt două biserici: cea originală, şi o alta mai nouă, ridicată în anii comunismului.
Lăcaşul de cult este amplasat într-o depresiune flancată de doi versanţi - poziţie naturală, la al cărei pitoresc contribuie şi extraordinara privelişte ce se deschide spre râul Olt. Deşi este una dintre cele mai vechi mănăstiri din ţară, lăcaşul se pare că a rezistat timpului şi datorită configuraţiei naturale a terenului, fapt ce face ca mănăstirea să-şi păstreze nealterate tradiţia, prestigiul, frumuseţea şi robusteţea construcţiei. Pisania datează din anul 1645, iar uşa de la intrare, mobilierul şi stranele sunt din lemn masiv sculptat.
De menţionat că mănăstirea adăposteşte şi un mic muzeu de deţine o importantă colecţie de artă veche românească, ce cuprinde: icoane, evanghelii cu coperţi din piele şi desprinse parcă din filmele fantasy, piese de artă decorativă - în special argintării, broderii, ţesături şi sculpturi în lemn, piese liturghice, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn şi executate în cele mai cunoscute tipografii din ţară de către artişti români renumiţi. Toate acestea constituie o colecţie de o valoare istorică şi culturală inestimabilă, ce evocă momente din trecutul mănăstirii şi al ţării.
Tot aici, la Clocociov, pot fi admirate patru vechi icoane împărăteşti de o rară calitate artistică şi reprezentative pentru opera lui Matei Basarab, care îi ilustrează pe Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului (datează din 1647-1645, n.a.). Caracterizate prin tipologia arhaică a figurilor, ca şi prin împodobirea fondului şi cadrelor cu bogate motive florale incizate şi aurite, acestea se încadrează în stilul numit “decorativ”, care marchează tradiţia în pictura veche a secolului al XVI-lea şi pictura de icoane a epocii brâncoveneşti. Una din piesele de rezistenţă ale muzeului mănăstirii Clocociov o reprezintă însă o broderie cu stema şi sigiliul voievodului Mihai Viteazul, inscripţionate cu fir de aur pe mătase roşie.
Cele mai frumoase locuri din judeţul Olt. Casa memorială Nicolae Ceauşescu
Desigur, dacă te afli în judeţul Olt şi cauţi ceva de vizitat, nu poţi rata Casa memorială Nicolae Ceauşescu. Hulit de unii, adulat de alţii, Nicolae Ceauşescu este cel care a condus ţara noastră vreme de 22 de ani (1967-1989). Casa acestuia este uşor de recunoscut datorită aspectului său tradiţional. Practic, este singura casă din Scorniceşti şi toate celelalte 12 sate/cartiere arondate care şi-a păstrat caracterul iniţial fără modificări. Văzând-o, ai practic impresia că te-ai întors în timp sau că te afli într-un muzeu în aer liber. Dar nu, totul este cât se poate real, iar casa cu acoperiş din lemn şi pridvor, fără omniprezentele de-acum geamuri termopan, sunt cât se poate de reale.
Practic, aceasta e formată dintr-o căsuţă modestă. Interiorul casei arată mai degrabă a bordei: cele două cămăruţe, încadrate de un hol care ţine loc şi de bucătărie, încă mai păstrează mirosul de pământ de când aceasta era locuită. Într-una dintre odăi, pe o masă mică, tronează bustul mamei lui Nicolae Ceauşescu şi lada în care familia îşi ţinea puţinele haine. În cealaltă, pe un perete, atârnă două tablouri cu părinţii şi bunicii fostului preşedinte, încadrate de câteva cămăşi populare şi o imagine ce aminteşte de momentul arestării lui Ceauşescu, în decembrie 1989. În aceeaşi curte locuieşte nepotul lui Ceauşescu, Emil Bărbulescu, cel care are grijă în continuare de casa tradiţională a fostului dictator.
În fapt, se spune că Nicolae Ceauşescu s-ar fi născut într-un sat care acum nu mai există pe nume Tătărăi (“Tătarii răi”), care făcea parte din fosta comună Scorniceşti. După ce a ajuns la putere, dictatorul ar fi decis ştergerea sa de pe faţa pământului „pentru a i se pierde originea“, cum spun localnicii, deoarece, în limba tătară, “Ceauş oglu“ înseamnă „fiu de slugă“. Casa se află la circa 1,5 kilometri de centrul oraşului Scorniceşti, făcând parte efectiv din vechiul sat Scorniceşti. Declarat oraş chiar în anul morţii dictatorului, respectiv în 1989, Scorniceşti se află la 27 de kilometri de Slatina, capitala judeţului Olt. Nu există român care să nu ştie că acest oraş este locul naşterii celui care a condus ţara cu mână de fier timp de 24 de ani. Localitatea a beneficiat de numeroase avantaje în perioada în care Ceauşescu s-a aflat la conducerea statului, fapt care a determinat transformarea rapidă dintr-un mic sat, într-o localitate de tip urban.
Cele mai frumoase locuri din judetul Olt. Cetatea Sucidava, inclusă în patrimoniul UNESCO
Cetatea romană Sucidava, amplasată la cinci kilometri de oraşul Corabia, a fost inclusă, de anul trecut, în patrimoniul mondial UNESCO. Castrul roman de la nord de Dunăre devine, astfel, primul obiectiv din Olt şi cel de-al şaptelea din ţară inclus de acest organism internaţional pe lista unde mii de obiective istorice din lume ar vrea să se afle. Cetatea Sucidava se întinde pe o suprafaţă de circa 22 de hectare. După ce a fost distrusă de huni, castrul va fi refăcut de către împăratul bizantin Iustinian, între anii 527 şi 535.
În prezent, cetatea cidava este secţie integrantă a Muzeului Orăşenesc Corabia, având ca principal pol de atracţie “Fântâna Secretă”, considerată unicat prin modul de construcţie. Amenajată în secolul VI, ea este (re-)descoperită abia în anul 1958, cu prilejul cercetărilor pentru delimitarea zidurilor de incintă din partea de sus a cetăţii. Numele de “Fântâna secretă” se trage de la faptul că permitea aprovizionarea cu apă dintr-un izvor subteran aflat departe în afara zidurilor cetăţii – la 14 metri. Tunelul fântânii are o lungime de 26 de metri. Chiar şi acum, cei ce străbat tunelul pot vedea pe pereţi - din loc în loc, pete negre provenind de la făcliile ce străjuiau drumul către izvor a celor care intrau în tunel. În prezent a rămas un obicei ca, în ziua nunţii, mirii să vină aici să bea “apă vie” din acest izvor pentru o căsnicie plină de iubire. Din acest motiv, Fântâna Secretă este denumită de localnici şi “Izvorul iubirii”.
În incinta cetăţii pot fi văzute şi admirate rămăşiţele Bazilicii creştine, cu ziduri groase de 65 cm. construite din piatră nefasonată legată cu mortar, şi care aveau o înălţime de 1,08 metri. În interiorul bazilicii, sub nivelul pardoselii, s-au găsit şase morminte, cu orientare V-E; dintre acestea, un mormânt al unui bărbat adult a fost amenajat cu un acoperiş rabatabil pentru a putea văzut de către vizitatori. Bazilica de la Sucidava este cel mai vechi monument architectural de acest fel descoperit până în prezent în nordul Dunării. Anul trecut au demarat o serie.
Cele mai frumoase locuri din judetul Olt. Cetatea dacică de la Drăgăneşti-Olt
De asemenea, din această toamnă - se speră -, Cetatea va cuprinde, printre altele: un şanţ de apărare, un pod rabatabil, un zid de apărare cu parapeţi din lemn – zid înalt de doi metri, patru turnuri/foişoare de alarmă, o impresionantă poartă de intrare, un templu al soarelui, o casă a preotului, o casă a comandantului cetăţii, o casă de întâlnire a căpeteniilor etc.
Zidul de apărare, numit „palisadă”, poate fi deja văzut la faţa locului, el fiind alcătuit din parapeţi din lemn ascuţiţi la capăt, cum se proceda la momentul respectiv la asemenea aşezări strategice. Materialul de construcţie folosit la amenajarea locuinţelor din incintă va fi unul tradiţional: lemn şi paiantă. Mobilierul din interiorul aşezărilor dacice va fi exclusiv din blană/scânduri – cioplită sau lucrată manual, cu desene şi aplicaţii pe piei de animale. Poarta de intrare, şi ea ridicată deja, va avea însemne specifice distinctive dacilor: un simbol al lui Burebista, dar şi un steag dacic de dimensiuni mari.
Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
