Cine este fermierul care a arătat cum legumele de import se vând cu etichete de produs românesc. Face agricultură de la 16 ani VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fermierul Mihai Chesnoiu a pornit o campanie prin care vrea să explice consumatorilor de ce e important să consume legume româneşti FOTO: arhiva personală Mihai Chesnoiu
Fermierul Mihai Chesnoiu a pornit o campanie prin care vrea să explice consumatorilor de ce e important să consume legume româneşti FOTO: arhiva personală Mihai Chesnoiu

Cu o săptămână în urmă, un fermier din Olt a stârnit o adevărată furtună demascând vânzarea roşiilor din Turcia sub eticheta „Roşii România“. De atunci îi vin mesaje de la români din toată lumea, tinerii, în special, întrebându-l dacă decizia lor de a se întoarce în ţară la un moment dat e una bună.

Imaginile filmate de Mihai Chesnoiu într-un supermarket din Slatina au stârnit revolta fermierilor din toată ţara, iar televiziunile au preluat mesajul său, l-au invitat în emisiuni, s-au iscat dezbateri. De atunci fermierul primeşte constant mesaje de la români din toată lumea. Tinerii care au visul de a se întoarce în România pentru a-şi construi propria fermă îl întreabă dacă ar avea aici un viitor în domeniu, alţii îi trimit video-uri cu ce se întâmplă în magazinele din străinătate, unde legumele şi fructele sunt toate din producţia autohtonă, alţii îi cer să nu se lase, să continue lupta, şi-l întreabă ce ar fi de făcut. Pentru anumite întrebări are răspunsuri, pentru altele nu. Cert este însă că lupta de a cuceri consumatorul român o începuse anterior filmării în care a demascat cum anumiţi retaileri preferă să-şi alimenteze rafturile cu produse mai ieftine din import, chiar minţindu-şi clienţii.

În postările anterioare a arătat unde şi cum sunt produse legumele pe care el le livrează şi care ajung în supermarket, ce se întâmplă într-o fermă de legume, cât lucrează legumicultorii, pentru că agricultura nu se poate face decât la foc continuu, cum uneori se confruntă cu pierderi imense din cauza fenomenelor meteo etc.. Îndemnul a fost, de fiecare dată, să căutăm în magazine, în pieţe, în hipermarket produse româneşti, altfel producătorii autohtoni, de la un an la altul mai încercaţi, vor fi în cele din urmă îngenunchiaţi.

„Într-o vară am săpat cu părinţii trei săptămâni şi trei zile, zi de zi“

Fermierul Mihai Chesnoiu (36 ani) face legumicultură pe cont propriu de la 16 ani. Cultivă în localitatea natală, Grădinari, din judeţul Olt, legume în câmp pe 5 hectare, legume în spaţii protejate pe 6.200 metri pătraţi şi alte 15 hectare de cultură mare. Nu e un începător, şi-a ajutat părinţii în ferma de legume de copil, iar părinţii, la rândul lor, i-au încurajat toate „nebuniile“ gândite în încercarea de a-şi uşura munca.

„De mic copil eu îmi ajut părinţii. De când am terminat liceul, chiar mai devreme, am încercat să cultiv singur, experimental, pe suprafeţe mici. Tot încercam să aduc inovaţii. Ai mei cultivau suprafeţe mărişoare pentru zona noastră şi munceam foarte mult. Irigam pe vad, lucram de dimineaţa, de la 6,00, până seara târziu, probleme financiare, nu prea erau bani de oameni, lucram încontinuu, inclusiv pe caniculă, nu prea aveam timp să ne odihnim. Eram copil, nu prea simţeam oboseala. Ai mei ştiau să mă motiveze, ştiau cum să mă ţină acolo, pe câmp“, a povestit tânărul fermier, pentru Adevărul. Ca toţi copiii, ar fi vrut să alterneze munca şi cu distracţia, însă şi parte din escapadele la scăldat, din adolescenţă, le-a ratat. „Suprafaţa cea mai mare o cultivam lângă un canal de irigaţii. Acolo se strângeau toţi cei din generaţia mea la scaldă. Fluierau, strigau să mă duc cu ei şi ai mei erau mereu atenţi la mine – vezi să nu fugi, că te prind! Mi-aduc aminte, într-o vară am săpat cu părinţii trei săptămâni şi trei zile consecutiv, inclusiv sfântul Ilie, inclusiv duminici... Şi eram epuizat şi de aia tot încercam, îi rugam pe ai mei să-mi lase câte un colţ, undeva, să încerc lucruri noi, să văd dacă pot să-mi uşurez munca. Să pot să fac altceva. Bineînţeles că erau numai eşecuri. Ai mei mă susţineau, nu era o problemă, mă susţineau şi financiar şi moral“, şi-a amintit Mihai Chesnoiu.

„Mereu ziceam că nu e o investiţie în gol“

În timp însă încercările au început să dea şi roade. „Încercam diferite culturi de morcovi, de ceapă, altceva decât cultivau ai mei. Ai mei cultivau mult gogoşar şi vărzoase. Mai câştigam câte-un bănuţ, nu sume mari, n-aveam profit, dar fiind pe sprijinul părinţilor, ce încasam erau ai mei, chit că era profit sau era recuperarea investiţiei, îmi rămâneau mie. Şi cumpăram ba câte-un sistem de aspersie mai micuţ, ba câte-un utilaj, câte-o motosapă, ca să-mi uşurez munca“, a detaliat fermierul. Aşa a reuşit să cumpere primul utilaj mai mare, cu care a prestat servicii şi fermierilor din jur şi a început să câştige bani. Tot ce a câştigat a reinvestit. Au fost ani grei, în care lucra în fermă, însă nu neglija nici cursurile, făcea naveta la facultate cu trenul.

A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universităţii din Craiova în plină criză financiară. Avea în plan să practice meseria de inginer şi să facă în paralel legumicultură, un domeniu la care n-a renunţat niciodată. Cum niciuna dintre firmele la care a lăsat CV-uri nu l-a solicitat pentru interviu, s-a concentrat pe ce ştia foarte bine să facă. I-a fost greu şi să-şi convingă soţia, pe care o are alături încă din primul an de facultate, acolo s-au cunoscut, că pot răzbate în viaţă făcând legumicultură. Discuţii pe temă mai poartă, recunoaşte fermierul, şi astăzi, mai ales în anii în care investiţiile sunt mari şi profitul nu se arată aşa cum a fost prognozat.

În lipsa iniţiativei instituţiilor de stat, fermierul a pornit de ceva vreme o campanie de promovare a produselelor româneşti

„Şi eu mă voiam inginer, nici eu nu voiam să continui aici, dar mereu ziceam că nu e o investiţie în gol, că o să continui după program, că o să lucrez suprafaţa mai mică, chiar dacă este tehnologizat, să pot s-o controlez, să ţin legătura cu zona“, a explicat fermierul cum de a încercat an după an.
A ajuns să înveţe să facă de toate, cum, de altfel, fac mulţi mici fermieri, cei care nu-şi permit maşini performante sau ultima tehnologie.

„Având utilaje grele şi lucrând cu utilaje vechi am învăţat să şi sudez foarte bine, a trebuit să învăţ să mi le şi repar singur, pentru că la un moment dat la reprezentanţă îmi cereau 900 lei doar deplasarea, fără oră de constatare, fără manoperă. Şi tractorul era destul de vechi şi nu prea merita investiţii de genul ăsta. Şi a trebuit să mă adaptez şi să inventez tot felul de soluţii ca să rămân pe-aici“, a dezvăluit fermierul. Dacă profitul ar fi mai mare sau vânzările ar merge bine, şi constant, cel mai probabil şi-ar permite şi angajaţi mai mulţi.

„I-am certat că pleacă, îşi vând copilăria, îşi vând tinereţea pe un salariu de 2.000 euro“

Mihai recunoaşte că l-a tentat şi pe el, ca pe toţi prietenii şi cunoscuţii de-o vârstă cu el, mirajul străinătăţii. Dacă în urmă cu 20 de ani nu era familie în Grădinari care să nu cultive legume pentru vânzare, spune fermierul, astăzi mai sunt foarte puţini temerari. Tinerii, în special, au luat calea străinătăţii, văzând că în ţară nu găsesc sprijinul necesar. În cazul lui rădăcinile au fost prea puternice. Mai mult, de atunci tot încearcă să-şi aducă prietenii acasă, chiar dacă este convins că motivele pentru care ei sunt încă acolo  sunt întemeiate.

„Oamenii care lucrează la mine sunt cei care lucrează cu mine din 2017, au venit direct din Italia, au venit în vacanţă şi i-am tot ţinut pe aici. Îşi cresc copiii în ţară şi se bucură foarte tare. Bineînţeles că bani mulţi nu strâng, pun şi ei o pâine pe masă“, e conştient fermierul. Câştigul cel mai important ar fi însă că sunt acasă. Lucru la care tânjesc şi cei plecaţi.

„La un moment dat le e bine, chiar dacă în general le e rău. Când au vârf de sezon, şi lucrează ore suplimentare, şi au încasări, mă sună şi-mi spun: „Hai, vino aici, hai să faci treabă, lasă munca în gol!“. Am un singur băiat lângă mine care mai face agricultură. Cei plecaţi lucrează prin depozite, abatoare, şoferi, dar marea majoritate în agricultură. Nu câştigă mult mai mult. Se duc o lună la muncă, două săptămâni stau, plătesc chirie, fac cheltuieli, nu e prea roz nici afară“, explică fermierul cum îşi petrec tinerii din sat viaţa între România şi ţările în care pleacă pentru un salariu mai bun.

   „Analiza de duminică“ este ultimul video prin care fermierul vrea să-i facă pe români să înţeleagă de ce e important să aleagă produsele autohtone 

„Eu am făcut şedinţă cu toţi tinerii de aici de mai multe ori, la un moment dat mă evitau. Şi-i certam că-şi vând tinereţea şi că-şi vând copilăria şi că pleacă pentru 2.000 de euro pe an şi pierd viaţa. Nu-şi fac relaţii să se căsătorească, pierd legătura cu prietenii, muncă în gol, pentru puţini bani, mai bine să vină să-şi construiască un viitor aici, orice-ar face, în orice domeniu, să rămână în ţară. Bineînţeles că nu mă ascultă nimeni, tendinţa generală e cea de grup“, a spus cu amărăciune Mihai.

Când vede însă cât de lipsiţi de sprijin sunt tinerii care în România ar vrea să pornească o afacere pe propriile picioare rămâne cu mai puţine argumente în faţa celor pe care şi i-ar dori din nou în apropiere.


„Dacă am două ore libere, stau şi calculez dacă merită ceea ce fac“

Ultimul concediu pe care şi l-a permis a fost în 2010. Timpul îi e cel mai mare duşman. De-abia iarna, ca toţi fermierii, are o perioadă în care îşi trage sufletul şi îşi permite şi „luxul“ de a face ce-i place, iar schiatul este una dintre pasiuni. Se întreabă adesea, atunci când nu-l întreabă soţia, dacă mai are rost să facă în continuare ce-i place, dar cu din ce în ce mai multe piedici.

„Îmi fac  analize mereu, în fiecare perioadă, în fiecare zi, dacă am două ore libere, stau şi calculez dacă merită ceea ce fac. Dar în marea majoritate a timpului sunt prea ocupat să mă mai gândesc. Şi n-am încotro, trebuie să merg înainte, mai ales odată ce am culturile înfiinţate. Nu cred că îşi au rost analizele astea, că dacă ies negative...“, concluzionează fermierul.

Cât despre faptul că a reuşit să atragă, pentru o vreme, atenţia asupra greutăţilor din domeniul horticol, e conştient că e nevoie de mult mai mult. Fermierii români nu se pot bate cu cei din statele europene şi cu atât mai puţin cu valul de importuri din ţări non-UE. Nivelul subvenţiilor în România e aproape zero în cazul acestui sector, în vreme ce colegii din Europa produc doar din subvenţii. Ar fi nevoie de politici publice care să susţină produsele româneşti la raft, mai spune Mihai Chesnoiu. Pentru că oficialii n-o fac, a ales să vorbească aşa cum simte în numele fermierilor cu care împarte greutăţile.

Mai e supărat pe autorităţi pentru că pare că şi-au făcut o ţintă tocmai din micii producători. Dacă se face un control în hipermaket şi se găsesc nereguli nu ştie nimeni, spune fermierul. Dacă, în schimb, într-o piaţă, printre producători sunt descoperite persoane fără documente de producător apar totdeauna comunicate de presă în care se explică puţin, dar din care rămâne ideea că producătorii înşală. Şi-ar dori controale adevărate, şi la producători, şi la comercianţi, dar şi la vânzătorii finali, pentru că produsele lui şi ale majorităţii fermierilor ca el vor trece totdeauna testul, spune fermierul.

Altfel, încă alege să continue lupta. „E o luptă continuă. Luptă cu clima, cu problemele, cu partea financiară, o luptă cu mine să mă automotivez să continui... Luptă cu familia să-i motivez... Prima oară lupt cu mine să-mi creez o motivaţie, apoi trebuie să lupt cu ei să le insuflu şi lor“, a conchis fermierul.

Vă recomandăm şi:

„Roşii de România“ vândute în lăzi de Turcia. Acuzele fermierilor la adresa unui mare lanţ de magazine VIDEO

Un preot din Olt a adunat tone de legume aruncate de producători şi le-a dus către mânăstiri. „E unică situaţia asta“
 

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite