FOTO  Conacele din judeţul Olt au ajuns amintiri din cauza indiferenţei autorităţilor şi a lăcomiei localnicilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Din conacul Iliescu de la Drăgăneşti-Olt au mai rămas doar porţile impunătoare... (Foto: Mugurel Manea)
Din conacul Iliescu de la Drăgăneşti-Olt au mai rămas doar porţile impunătoare... (Foto: Mugurel Manea)

Se spune că nimic nu rezistă în faţa timpului. Crudul adevăr e dezvăluit şi de situaţia actuală a vechilor conace boiereşti care, pe vremuri, erau fala judeţelor şi, desigur, a proprietarilor. La sute de ani distanţă de acele timpuri, priveliştea de la faţa locului îţi sfâşie inima. În multe locuri altădată ocupate de astfel de imobile grandioase nu mai vezi decât ruine. Probabil. Aceasta este imaginea pe care o oferă judeţul Olt în acest sens.

Clădirile istorice - indiferent că vorbim despre conace, castele ori chiar simple case ridicate fie şi la jumătatea secolului trecut – au ajuns o ruină în cea mai mare parte, aceasta în cel mai fericit caz. În judeţul Olt, multe vechi conace boiereşti, altădată embleme ale judeţului, au început să dispară din peisaj unul câte unul. Câteva ruine într-o parte a drumului îţi trezesc, încet, amintiri adânc înrădăcinate în memorie: “Aici parcă era o clădire mare”. În ultimii ani au dispărut complet şi pentru totdeauna o serie de asemenea clădiri istorice de o valoare inestimabilă. Cauza principală: indiferenţa autorităţilor/primăriilor, ai căror reprezentanţi habar nu au de legile pe care ar trebui să le respecte şi aplice, cum ar fi Legea nr. 120/2006 a monumentelor de for public privind întreţinerea şi conservarea monumentelor, sau Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, ce prevăd o serie de obligaţii pentru primăriile pe raza cărora se află monumente istorice, printre care şi aceea de a asigura măcar paza, nu mai vorbim despre întreţinerea sau modernizarea clădirilor.

Desigur, un alt motiv este reprezentat de lăcomia - sau prostia – localnicilor, care nu par a ţine cont de nimic şi de nimeni, fapt pentru au furat şi distrus imobile istorice cărămidă cu cărămidă. Zeci de conace au fost vandalizate de astfel de persoane, pentru ca, la scurt timp, la faţa locului să nu se mai afle decât ceva ruine – aceasta în cel mai “bun” caz. Regimul incert de proprietate asupra imobilelor este şi el o caltă cauză, deşi, la atâţia ani de la Evenimentele din 1989, ai fi zis că lucrurile ar fi trebuit să fie simple. Asta este: lucrurile se anunţat simple, în sensul că, după căderea regimului comunist, proprietarii deposedaţi abuziv de comunişti sau urmaşii lor trebuie doar să-şi revendice dreptul la proprietate. Pentru imobilele boiereşti nesolicitate de către nimeni trebuia să se îngrijească de ele autorităţile publice locale pentru a nu fi distruse prin furt. Dar asta nu s-a întâmplat.

“Totul în regiunea Olteniei în privinţa conacelor boiereşti a fost distrus sau este pe cale de a avea această soartă nemeritată. Sunt conace care au făcut obiectul punerii în posesie, dar de care proprietarii sau urmaşii acestora nu s-au mai îngrijit fie din cauza costurilor prea mari pentru refacere, fie din alte cauze, şi mai sunt imobile care nu au fost revendicate de nimeni, fiind abandonate cu totul, unele fiind distruse în totalitate de mâna omului după ce au fost furate până la ultima cărămidă. Sunt, acum, de domeniul istoriei, Conacul Colibăşanu din comuna Văleni, Conacul Comăneanu de la Dăneasa ş.a. Alte astfel de obiective sunt aproape să dispară şi ele din cauza indiferenţei proprietarilor, cum ar fi frumosul conac din comuna Radomireşti, retrocedat legal unuia din urmaşii boierului Brătăşanu, o doamnă din Bucureşti, nu se ocupă în niciun fel de acest exemplu viu al istoriei noastre. Degeaba comunicăm cu ea prin adrese oficiale, nu dă niciun răspuns. Am fost şi eu prin Ardeal şi pot spune că, în comparaţie cu această regiune, la noi – în Oltenia, totul este înfiorător. Acolo ori că există o altă mentalitate, ori din alt motiv, dar s-a avut şi se are grijă de aceste conace. S-a degradat şi s-a pierdut pentru totdeauna un patrimoniu de mare valoare culturală“, a declarat Gheorghe Iorga, inspector superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJJCCPCN) Olt.

Conace intrate în pământ… la propriu

Printre conacele din care nu a mai rămas nimic se numără un important imobil ridicat în comuna Mărunţei, în satul Bălăneşti, care data de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. De asemenea, din Conacul Comăneanu din satul Berindei, comuna Dăneasa, au mai rămas doar câteva arcade în bătaia vântului. Conacul Jean Burcă, datând din sec. XIX şi amenajat în comuna Nicolae Titulescu a dispărut, iar o altă casă boierească din comuna Călui este demult praf şi pulbere, ca şi Castelul Velisare Leontopol din comuna Stoicăneşti. Despre Conacul Gălăţeanu de la Redea se poate vorbi, de asemenea, la trecut, iar, în curând, se va vorbi la fel despre Conacul Colibăşanu din comuna Văleni sau Conacul Buzescu-Dârvari din comuna Strejeşti. Tot într-o stare avansată de degradare se mai află Conacul Buzescu-Dârvari (1830) de la Strejeşti şi Conacul Pipile de la Buşca, comuna Mihăieşti, ridicat la sfârşitul secolului XIX.

Declaraţii deloc îmbucurătoare despre starea şi viitorul conacelor are şi directorul Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt, Traian Zorzoliu. “Este tragic ce se întâmplă! Poporul ăsta nu ştie ce este cu el, nu ştie ce face, aşteaptă mereu să vină cineva să îi spună ce şi cum să facă! Democraţia a fost prost înţeleasă la noi, să ştiţi, fiecare face ce vrea să îi fie frică de lege sau de pedeapsă. Înainte de 1989 nu era aşa: lumea ştie de frica legii, iar asta se vedea: nu erau atâtea infracţiuni, iar casele astea istorice despre care vorbim noi erau în picioare şi le putea vedea lumea. Acum parcă s-a trecut de la o extremă, la alta. Cetăţeanul român nu ştie ce să facă cu libertatea pe care o are şi este păcat pentru că tot se rămâne este haos. Ce pierdem noi prin dispariţia acestor case istorice este inestimabil. Rămânem fără arhitectura tradiţională pentru că aceste conace erau construite după modele arhitecturale româneşti vechi, apoi pierdem investiţia în sine. Aceste case, conace, castele au fost făcute tot din banii poporului la urma urmei, de meşteri români. Boierul dădea ordin, dar totul era făcut din munca tuturor. Ca să nu mai spun cel mai cred adevăr: ne pierdem trecutul, istoria“, este de părere Traian Zorzoliu (foto), muzeograf şi director al instituţiei anterior menţionate.

zorzoliu traian olt

“La Conacul Brătăşanu taie lumea acum la el cu topoarele…”

Traian Zorzoliu, unul dintre cei mai titraţi muzeografi din ţară la cei 77 de ani ai săi, creator a nu mai puţin de zece muzee în ţară, spune că numai în Câmpia Boianului au existat 42 de conace boiereşti unice, iar, acum, dintre acestea mai există - în diverse staze, doar… şase. “Există Conacul Brătăşanu din sec. XIX ridicat de boierul Polişor Brătăşanu în satul Poiana - comuna Radomireşti, clădire care a fost una dintre cele mai frumoase din ţară multă vreme: taie lumea acum la el cu topoarele deşi el este în litigiu după ce a fost revendicat de una din nepoatele boierului. Apoi mai avem Conacul Colibăşanu – şi la ăsta mai sunt ceva ruine, Conacul Marinescu din Stoicăneşti, ca să nu mai zic de Conacul Iliescu din Drăgăneşti din care nu au mai rămas decât nişte ruine din casa boierului şi poarta mare, impunătoare – de la intrare. Restul conacelor sunt şi ele pe cale de dispariţie. Păcat pentru că ne batem singuri joc de noi, de identitatea noastră”, mai spune Traian Zorzoliu.

Cula Călăţeanu, o altă casă istorică importantă din judeţ, a fost ridicată la începutul sec. XIX în satul Enoşeşti din oraşul Piatra-Olt, de către boierul cu Călăţeanu, un stegar în oastea lui Tudor Vladimirescu. Imobilul ocupă o poziţie dominantă şi strategică, aflată lângă locul unde se afla castrul roman Acidava, respectiv lângă drumul judeţean ce face legătura între Corabia – Caracal -  Rm. Vâlcea, precum şi aproape de intersecţia unor drumuri ce duc spre Caracal, Găneasa sau Slatina. Cula avea ca element de apărare un zid de incintă, care este încă bine păstrat pe laturile de nord şi vest, unde se afla şi intrarea în formă de arc construită din zidărie. La interior, cula are o desfăşurare în plan dreptunghiular, cu o pivniţă mare, boltită. La nivelul al doilea se află o terasă, care poate fi întâlnită şi la cel de-al treilea nivel împreună cu o verandă, cu câte trei coloane cilindrice şi arce pe fiecare latură, toate conferindu-i o imagine deosebită faţă de sobrietatea altor edificii similare. Deşi la faţa locului există o tăbliţă cu „Acces Interzis“ la intrarea pe proprietate, poarta nu este blocată.

Ultima şansă

Autorităţile judeţene trag un ultim şi disperat semnal de alarmă asupra situaţiei actuale tragice a conacelor care parcă se încăpăţânează să dispară. Astfel, printre clădirile istorice care au urgentă nevoie de intervenţii se numără: conacele de le Dobrotinet – Curtişoara (sfârşitul sec. XIX), Baldovineşti – Găvăneşti (sf. sec. XVIII), Izvoru – Găneasa, Liiceni – Drăghiceni (mijlocul sec. XX) şi Stoicăneşti (sf. sec. XIX), Conacul Băleasa din Baldovineşti (sfârşitul sec. XIX), Conacul Oteteleşanu de la Cezieni (sfârşit de secol XVIII), Conacul Brâncoveanu de la Cezieni (sf. sec. XVIII), Conacul Stember de la Crâmpoia (durat la 1900), Conacul Marin Dinu de la Fălcoiu (sf. sec. XIX), Conacul Argeşeanu de la Piatra Olt – Criva de Sus, Conacul Zisu de la Sprâncenata şi Conacul Buzescu din comuna Strejeştii de Jos.

De asemenea, un alt conac ce încă mai rezistă Timpului şi Omului este Conacul Neamţu. Clădirea cu etaj, situată în satul Olari din comuna Pârşcoveni, a fost locuinţa unui mare boier, în urmă cu peste 70 de ani fiind punct de reper al judeţului. În anul 2005, clădirea a fost donată de unul dintre fiii boierului către Filiala Oltenia a Ordinului Arhitecţilor Din România, iar, acum, se află într-un accentuat proces de degradare.

“Este adevărat, situaţia actuală în care au ajuns conacele şi, în general, casele vechilor, boieri, nu este deloc una de invidiat. Din nefericire, de peste 20 de ani nu s-au făcut prea multe lucruri bine în acest sens pentru că legile retrocedării au fost înţeles şi, deci, aplicate prost: s-a demolat, s-a distrus, s-a furat, s-a pierdut pentru totdeauna o parte importantă a istoriei noastre. Eu cred şi acum că, dacă sunt bune intenţii, se mai poate salva ceva din ceea ce mai există, se pot face restaurări. Dar, încă o dată faptul că nu există un statut clar al acestor imobile, adică să se ştie cui aparţin, face ca totul să fie tot mai greu. Oricum, în privinţa conacelor din arealul geografic al judeţului Olt putem spune că şi dacă ar fi trecut peste noi Răscoala de la 1907 sau chiar cel de-al treilea război mondial, distrugerile provocate acestui tip de patrimoniu ar fi fost infinit mai mici decât ceea ce s-a petrecut la noi în ultimii 20 de ani (sbln. n.)”, a declarat Laurenţiu Guţică (foto), director al Muzeului Judeţean Olt.

gutica laurentiu

Conacul Polihronie, o raritate salvată

Printre atâtea veşti rele despre zestrea istorică din judeţul Olt se află excepţii, iar una dintre ele este Conacul Polihronie din oraşul Drăgăneşti-Olt. Construit de Ioan Polihronie la sfârşitul veacului al XVIII-lea pe un teren care a aparţinut acestei familii, conacul este, în fapt, o casă mai arătoasă, dar care, împreună cu dependinţele unde odinioară stăteau slugile, adăposteşte în prezent, din anul 1891, Muzeului Orăşenesc din Drăgăneşti-Olt, devenit, ulterior, Muzeul Câmpiei Boianului. Clădirea este cea mai veche din Câmpia Boianului şi este compusă dintr-un etaj care este vizibil mai mult dinspre curtea interioară, loc de unde se poate vedea, dealtfel, şi un balcon destul de lung. Din dotarea conacului nu lipseşte nici beciul bine conservat şi amenajat la subsol, pe toată suprafaţa imobilului, loc unde, ocazionl, sunt găzduite chiar emisiuni ale unor posturi tv de muzică populară.

Dar nici acest conac nu ar fi fost astăzi ce este dacă nu ar fi existat eforturile lui Traian Zorzoliu, cel care a ajuns să conducă clădirea/instituţia pentru care s-a zbătut să o scape de la uitare. La 13 septembrie 1837 Polihronie Ioan avea 43 ani şi era magistratul oraşului Slatina supranumit şi negustorul oraşului, şi de 20 ani se ocupa cu negustoria. I se mai spunea şi Ion Polihronie “băcanul”. El a deţinut şi funcţiile de arhivar al oraşului Slatina dar şi sef al arestului. La început casa a fost folosită mai mult ca sediu pentru administrarea moşiei din Câmpul Mare şi mai târziu de urmaşi ca locuinţă. În prezent se află situată pe strada N. Titulescu la nr. 360.

La alegerile din 1848 el făcea parte din alegătorii pentru deputaţii din partea mahalalei Roşie pe locul 5 în listă. Mai târziu se menţiona că Polihronie se afla printre alegătorii direcţi ai Slatinei cu dreptul de a fi ales în orice parte şi în colegiu, având un capital de 6.000 galbeni. El era printre personalităţile vremii, ca oameni înstăriţi. Alături de el se afla şi Petrache Manolescu din Drăgăneşti. La 28 mai 1843 în Slatina a avut loc un incendiu arzând 13 case mari printre care şi cea a lui Ioan Polihronie. Familia Polihronie a decis să-şi facă un cavou în curtea casei pe terasa mare a Oltului lângă un stejar. Aici au fost îngropaţi: Polihronie Ioan şi alţi membrii ai familiei. În 1980 cavoul a fost profanat şi în cripte nu au mai fost găsite nici oasele. După câţiva ani, cavoul a fost demolat, iar astăzi nu se mai cunoaşte nici măcar locul unde s-a aflat iniţial. Stejarul de lângă cavou s-a uscat şi a fost tăiat de oameni.
 

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite