Crescătorii de „porci-somon“ printr-un program guvernamental sunt refuzaţi la abatoare: „Ne omorâm pe la târguri“

Purceii din rasa Mangaliţa s-au livrat cu mare fast în primăvara anului recut, peste tot în ţară FOTO: Arhiva

Fermierii care anul trecut au reuşit să ia porci din rasele Bazna şi Mangaliţa prin programul Ministerului Agriculturii de stimulare a creşterii porcilor din rase tradiţionale sunt disperaţi acum că procesatorii refuză să-i achiziţioneze la preţul convenit. Procesatorii, la rândul lor, spun că sunt aproape ruinaţi din cauza pestei.

Fermierii români care anul trecut s-au bucurat că au primit porci din rasele Bazna sau Mangaliţa nu mai ştiu ce să facă acum să-i poată comercializa. Porcii livraţi în primăvara trecută au ajuns şi chiar au trecut de 130 de kilograme, limita minimă impusă de contract la livrare, iar fiecare zi în care fermierii îi ţin în gospodărie înseamnă cheltuieli în plus.

Programul a permis creşterea în gospodării, în sistem tradiţional, a cel puţin doi porci (şi cel mult 10), livraţi gratuit de stat (fermierii care au putut livra purcei din aceste rase au primit de la Ministerul Agriculturii câte 250 lei/purcel), condiţia fiind aceea ca fermierii să  ducă în abatoarele înscrise în program jumătate dintre porcii îngrăşaţi. Între timp, pesta porcină africană a lovit în jumătate de ţară, iar procesatorii, care, mulţi, livrau chiar la export, s-au văzut aproape ruinaţi. Cert este că porcii din rasele amintite, ajunşi la greutatea cerută, nu le mai sunt, astăzi, preluaţi fermierilor, pentru că nici procesatorii nu mai au piaţă de desfacere, nimeni nemaivorbind de calitatea produselor obţinute din „porcul-somon“.

Unul dintre fermieri este Traian Gârtan, din Slătioara, judeţul Olt. În Olt au fost livraţi crescătorilor, în cursul anului trecut, 88 de purcei, iar parte dintre ei au ajuns deja la 130 de kilograme şi ar trebui preluaţi de abatoare. Traian Gârtan a făcut prima notioficare abatorului care a intrat în program, în judeţul Olt, în luna ianuarie, când i s-a transmis că nu pot fi preluaţi, fiind amânat pentru începutul lunii martie. Doar că nici la începutul acestei luni nu s-a bătut palma, abatorul oferindu-i crescătorului un preţ mult sub cel la care s-a încheiat, în primăvara anului trecut, contractul. Dacă prin program este stipulat un preţ de 11 lei/kg în viu, procesatorul îi oferă astăzi un preţ de nici 4 lei. Necazul este, pe de o parte, spune crescătorul, că acel contract îl obligă să livreze patru din cei 8 porci primiţi, iar pe de alta, că şi pe piaţa liberă a ratat ocazia să-i vândă cu un preţ bun.

„Ce să vă mai spun?! În decembrie, de Crăciun, era 10 lei în viu, deja nu mai luam 11 lei, iar acum nu mai iau 10 lei în carcasă, e o diferenţă enormă de preţ. Şi va mai fi o problemă când se va vedea randamentul, pentru că nu sunt porci de carne, au multă grăsime, chiar dacă are ea calităţile pe care le are. Oricum, eu de sâmbătă încep să tai din ei, pentru că au ajuns la 150 de kilograme şi fiecare zi mă costă. Mai întâi îi tai pe-ai mei şi-o să dau şi eu pe unde pot, pe la prieteni. Nici nu pot să livrez purcei - o scoafă mi-a fătat şi alta stă să fete - pentru că nu pot să fiu şi crescător şi furnizor“, a declarat Gârtan.
Nu este singurul crescător nemulţumit, doar în judeţul Olt existând mai mulţi fermieri care au dus porcii la peste 130 de kilograme şi care nu-i pot preda.

„Am 200 de porci ai mei, care mănâncă în fiecare zi, cum să iau de la alţii?“

În Dolj situaţia este cel puţin la fel de gravă. Singurul procesator înscris în program este, de fapt, şi furnizor de purcei. În primăvara anului trecut treburile îi mergeau nespus de bine. Vindea porcii atât în carcasă, chiar şi la export, în Austria şi Anglia, cât şi produse tradiţionale preparate din carne de Mangaliţa. Totul s-a ruinat, însă, în toamna anului trecut, din cauza condiţiilor impuse ca urmare a focarelor de pestă izbucnite în zonă. Deşi la Dăbuleni, unde are ferma, nu a fost pestă, a intrat în zona de supraveghere. I s-a interzis exportul, la târguri nu se mai vinde cine ştie ce, pe scurt, este o perioadă deosebit de problematică.

„Nu ne oferă nimeni posibilitatea de a comercializa, ne omorâm pe la târguri. Ne-au blocat de când cu pesta asta şi exporturi, şi furnizări, şi tot. Treburile, e adevărat, mergeau foarte bine, pentru că aveam voie la export, dădeam carcasă la export, chiar aveam cerinţe, nu puteam să facem noi faţă, crescătorii, ne-am şi bucurat de program. Dar odată cu pesta ne-au interzis exportul la tot. De-asta au început şi la noi, la Dolj, să ne preseze să le luăm porcii. Păi ce să fac eu cu porcii?! Îi iau ca să-i mai ţin eu un an, ce să le fac? Să ia el porcul, ăla de zice că-mi dă mie amendă că nu respect contractul, să-l vândă. «Ia-i, mă, tu şi vinde-i! Du-te tu şi dă-i 11 lei pe kil’». Dacă eu n-am unde să-i vând! Eu am 200 şi ceva de porci ai mei, care stau şi le dau de mâncare. (...) Am înţeles că tot se fac şedinţe, pe la Congresul Mangaliţei, pe la..., adunări peste tot, promisiuni şi promisiuni. Să sperăm că ne-o da drumul, în primăvara asta, la ceva, ne-o da vreo posibilitate să ne vindem produsele în ţară sau să ne dea voie la export. Anul trecut dădeam la export 10 carcase pe săptămână, acum tai doi pe lună. Situaţia e cam critică, ne presează şi pe noi“, a declarat Dorin Vîrcan, care este şi furnizor de purcei Mangaliţa, dar şi procesator înscris în program.

Omul are şi o altă nemulţumire şi spune că dacă trebuie să se vorbească de responsabilităţi, atunci ar trebui să i se şi explice cum de anumiţi crescători au anunţat după numai opt luni de la preluarea purceilor că au atins 130 de kilograme, în condiţiile de creştere impuse de program. „Eu cresc de atâţia ani porci şi ştiu că-ţi trebuie cel puţin un an şi trei luni să-i aduci la greutate, dacă-i creşti aşa cum te-ai angajat. Cineva trebuia să supravegheze toate treburile astea, a făcut-o?“, a mai spus fermierul.

„Au dreptate şi ei“

Situaţia celor implicaţi în acest program este cunoscută şi de către reprezentanţii Ministerului Agriculturii. Cei din teritoriu, de la direcţiile agricole, îi căinează şi pe unii şi pe ceilalţi şi recunosc că pentru oricine cumpără carne să o comercializeze e mult mai la îndemână să aducă porci în carcasă, extrem de ieftin, din import, iar problema pestei se potriveşte ca o mănuşă. „Eu îi înţeleg (n.r. – pe crescători), au dreptate şi ei, şi am încercat să-i ajutăm cât am putut. Am dat sute de telefoane pe la abatoarele din judeţele vecine, dar nu numai, doar că aceeaşi situaţie e peste tot, n-am avut succes“, a declarat directorul adjunct al Direcţiei Agricole Judeţene Olt, Ion Anuţa.

Din Ministerul Agriculturii, la Direcţia Zootehnie, nu se vorbeşte oficial, suntem trimişi la şefii cei mari. Neoficial, lucrurile, însă, ar fi limpezi: există un contract între două părţi (crescător şi procesator), iar cine încalcă prevederile acestuia este bun de plată, asta însemnând că banii plătiţi de stat pentru purcei (250 lei/purcel) trebuie recuperaţi de la cel care nu respectă prevederile contractuale, urmând ca de la acest punct să se descurce fiecare cum poate.

„Îi dau, dacă e nevoie, 250 de lei pe purcel, e mai ieftin aşa. Vă daţi seama că numai eu am dat în judeţ peste 100 de purcei să-i crească? Când vin ăştia toţi la mine....!“, a mai spus furnizorul şi procesatorul din Dolj.