Cum a devenit soţia unui fost primar interbelic şefa unei bande de hoţi. Bătrânii satului vorbesc încă despre isprăvile „Linei lui Milan“
0
O slujnică ajunsă stăpâna casei în familia unui negustor din perioada interbelică a ajuns şefa unei bande de hoţi după ce şi-a executat complicele, spun poveştile bătrânilor din sat, consemnate într-o carte.
Povestea „Linei lui Milan“, o slujnică adusă în casa unui fost primar, comerciant de profesie, au spus-o zeci de ani la rând, la gura sobei, bătrânii din localitatea Izvoarele, din judeţul Olt, iar autorul unei cărţi despre renumita familie a boierilor Alimăneşteni, col. (r) Victor Epure, a amintit-o în respectivele pagini. „Povestea se amestecă din plin cu familia Alexandrescu, familie înrudită cu cea a Alimăneştenilor, şi are ca protagonişti pe Mişu lui Scarlat (Mişu Alexandrescu) şi pe Lina M. Niculescu, sau cum era cunoscută în Izvoarele cu numele de Lina lui Milan“, precizează col. (r) Victor Epure în cartea sa „Boierii Alimăneşteni în cronica timpului“.
Mişu Alexandrescu era comerciant, un om de vază al comunei Izvoarele, deţinătorul unei prăvălii şi fost primar liberal al comunei. „Un bărbat prezentabil, arătos, cu o mustaţă îngrijită, deţinătorul unei suprafeţe de 15 hectare de teren arabil care mai târziu, la începutul colectivizării, pe urmaşii lui îi situează în rândul chiaburilor“, îl descrie autorul. Terenurile în discuţie erau situate, în mare parte, chiar în centrul localităţii, de o parte şi de alta a pârâului Iminog, dăinuind până astăzi construcţiile pentru dispensarul uman şi cel veterinar, pentru care comerciantul a donat statului terenul necesar ridicării acestora.
În faţa casei Alexandreştilor, mai spune autorul, înainte de ridicarea căminului cultural din localitate, avea loc şi hora satului, fiind, practic, un loc tradiţional de întâlnire. Mişu Alexandrescu, bun prieten cu un renumit boier de-al locului, Dinu Izvoranu, înrudit cu prinţul Cantacuzino, o cunoaşte pe această filieră pe frumoasa Maria Baba, o fată din zona Aradului, bucătăreasă la curtea prinţului Cantacuzino. Mişu Alexandrescu se îndrăgosteşte de fată şi o aduce la Izvoarele, iar din idila lor se naşte George. La scurt timp însă povestea de dragoste ia sfârşit, iar Marişca, aşa cum era alintată Maria, îşi ia copilul şi pleacă la părinţi. Sfătuit de părinţi, Mişu Alexandrescu porneşte pe urma lor şi îi convinge pe foştii socri să îi dea fiul. Întors cu băiatul la Izvoarele, avea însă nevoie de „o mână de femeie“, aşa că o aduce în casă pe Lina, „fiica unui bulgar stabilit în Izvoarele, mult mai tinerică decât el şi foarte frumuşică“. Din bonă, scrie Victor Epure, Lina ajunge repede amantă, iar din amantă, stăpâna casei.
FOTO Lina lui Milan, slujnica ajunsă soţia negustorului
„Era foarte harnică Lina, foarte pricepută în treburile gospodăriei, foarte autoritară cu cei de prin curte şi cu cei care veneau la prăvălie, dar se purta urât cu copilul, aşa cum se poartă uneori o mamă vitregă. Cu toate acestea, Mişu o iubeşte atât de mult pe Lina încât nu are ochi să vadă nimic altceva decât pe ea, numind-o «Lina mea»“, se menţionează în cartea amintită.
Banda lui Sile
Prin satele Izvoarele şi Alimăneşti, şi astăzi componente ale localităţii Alimăneşti, „acţionau“ în acea perioadă hoţi care furau la drumul mare sau de pe proprietăţi. Erau conduşi de Sile, iar după „lovituri“ se cinsteau la prăvălia lui Mişu Alexandrescu, unde erau serviţi chiar de Lina. În scurtă vreme, femeia cu spirit aventuros află cu ce se ocupau bărbaţii şi chiar începe să le dea sfaturi cum şi unde să prăduiască. Mai mult, spun legendele locale, la un moment dat trece linia sfătuitorilor şi chiar îmbracă haine bărbăteşti şi merge cu ei la furat, „preluând din mers şefia şi înlocuindu-l pe Sile fără voia acestuia“. De aici până la a scăpa şi fizic de Sile mai e doar un pas, pe care Lina l-ar fi făcut fără remuşcări.
După încă o rundă de jafuri, membrii bandei se retrag la prăvălie să se odihnească. Rămân fără vin, iar Lina îi ordonă lui Sile să coboare în pivniţă şi să umple carafa. La scurt timp îl urmează, iar acolo îl şi execută „zburându-i creierii pe butoaiele de vin“. Urcă apoi triumfătoare şi-i anunţă pe cei de sus că „dacă cineva va spune ce s-a petrecut aici, merge după Sile“. Trupul bărbatului este dus cu o trăsură şi aruncat sub podul de peste pârâul Iminog, multă vreme podul fiind cunoscut drept „podul lui Sile“. Cadavrul bărbatului de 20 ani este descoperit a doua zi, sunt anunţate autorităţile, dar cazul de omor nu se rezolvă niciodată.
„Banda de hoţi sub comanda Linei şi-a continuat activitatea şi după moartea lui Sile, însă lucrurile s-au precipitat în aşa fel încât neamurile Alexandreştilor s-au speriat aşa de tare de ce se întâmplă în preajma lor, încât au hotărât că este necesar să se ia măsuri radicale pentru îndepărtarea Linei. Lina trebuia îndepărtată cu orice preţ şi fără ştirea lui Mişu, mai ales că se aflase că, după ce o trecuse pe numele lui şi acum se numea Ileana M. Alexandrescu, urma să-i facă acte Mişu ca şi moştenitoare legală a Alexandreştilor“, mai spune autorul cărţii.
Lina sfârşeşte astfel, la 37 ani, tot omorâtă în beci, cu un cuţit, de chiar unul dintre membrii bandei, apropiat de Alexandreşti. Trupul acesteia este scos din pivniţă şi aşezat în curtea vecină, aparţinând boierului Izvoranu, astfel încât să se suspecteze o sinucidere. „Această crimă se întâmplă în luna mai a anului 1947 când deja se începuse prigoana împotriva boierilor, iar curtea şi grădina boierilor Izvoranu erau neîngrijite, crescuseră bălării, iar gardul se deteriorase“, spune autorul cărţii citate. Cazul se rezolvă ca fiind sinucidere, însă unul din oamenii Alexandreştilor execută trei ani de puşcărie pentru neglijenţă, fiind eliberat la instaurarea la putere a comuniştilor.
„Este important de precizat că Mişu nu a ştiut niciodată cu ce se ocupase Lina, nu a ştiut niciodată că Lina a fost executată la ordinul rudelor sale apropiate şi el a crezut varianta autorităţilor că Lina s-a sinucis. Lina a fost înmormântată în cavoul familiei Alexandrescu pe care îl construise împreună cu Mişu şi se ocupase de îngrijirea mormintelor“, a mai scris Victor Epure.
Durerea lui Mişu a fost atât de mare, au povestit mult timp bătrânii satului, care erau copii în acele vremuri, încât acesta se urca în podul casei, chiar şi în zilele toropitoare de vară, şi privea cu binoclul la monumentul funerar unde era îngropată Lina. George, băiatul negustorului Mişu Alexandrescu, pasionat de mecanică, îşi cumpără o maşină de treierat şi un tractor, însă utilajele îi sunt confiscate de comunişti şi duse la IAS Boianu. Pârât ca fiind chiabur, George scapă de furia comuniştilor când aceştia îl descoperă plin de unsoare, reparând utilajele din IAS. Comuniştii îi transformă prăvălia în magazin sătesc, „iar acest magazin va funcţiona până la construirea noului magazin sătesc din cărămida casei lui Dinu Izvoranu şi a lui Miţi Alimăneşteanu, magazin ce se mai află şi astăzi“, mai spune Victor Epure.
Se încarcă comentariile...
