Cum încearcă fermierii să pună capăt dezastrului, după ce oaia n-a mai fost aleasă în programul „Alege oaia“. „Se vând turme întregi, 70-80 de lei oaia...“

Crescătorii nu s-au ales cu nimic de pe urma caravanei „Alege oaia“, care a poposit în vară şi la Slatina FOTO: Alina Mitran

Disperaţi că preţul la care mai reuşesc să-şi vândă animalele e în scădere şi că de la guvernanţi le vin doar promisiuni, crescătorii de oi s-au hotărât în sfârşit să pună piciorul în prag.

Deşi România are cea mai mare populaţie ocupată în agricultură din Uniunea Europeană, conform ultimelor statistici Eurostat publicate, fermierii români sunt în continuare la mâna statului şi a intermediarilor care câştigă din munca lor. Crescătorii de oi, care se luptă în 19 judeţe cu scrapia sau „boala vacii nebune“ şi stau şi sub ameninţarea pestei micilor rumegătoare care face ravagii la vecinii bulgari, sunt disperaţi că nu-şi mai pot ţine efectivele.

„Vă spun sincer că, dacă n-ar fi subvenţiile, oamenii ar renunţa, le-ar da, au ajuns la preţ de nimic. Ceea ce nu e normal, nu trebuie să creşti animale pentru subvenţii, normal e să câştigi din munca ta şi să reinvesteşti, să-ţi modernizezi ferma, să te dezvolţi. Noi de-abia supravieţuim“, spune Traian Gârtan, liderul unei asociaţii a crescătorilor din Olt.

Oierilor li s-a promis, anul trecut, că ministerul va lansa un program care să ducă în final la creşterea vânzărilor de carne de oaie şi în România, cei mai mulţi exportând, astăzi, animalele în ţările arabe, prin intermediari.  Aşa a apărut „Alege oaia“, cu multă expunere pe TV a ministrului Petre Daea, oi în mijlocul oraşului, două zile de vânzare, după care crescătorii s-au întors la aceleaşi probleme. Conform programului, urma ca cel puţin în municipiile reşedinţă de judeţ să se înfiinţeze magazine de producător, unde fermierii să-şi poată vinde carnea.

Un alt proiect în care şi-au pus speranţele a fost, în primăvară, chiar înainte de Paşte, legat de un parteneriat cu o mare cooperativă, Ţara Mea, care le promitea că le va vinde produsele în reţeaua retailer-ului Kaufland. S-au făcut mostre de produse, s-au pus la punct, teoretic, detalii, şi totul a murit în faşă. Nici măcar centrele de colectare a lânii nu s-au făcut aşa cum le-a promis acelaşi ministru al agriculturii, în Olt, spre exemplu, un astfel de centru figurând pe o primă listă, fiind elimninat de pe a doua, revenindu-se pe o altaiar lucrurile nu s-au urnit nici până astăzi.

„Concluzia ar fi că dacă noi nu ne ajutăm, nimeni n-o face“, le-a spus preşedinta Asociaţiei Crescătorilor de Oi „Ţara Loviştei“, Constanţa Ştefan, celor câţiva crescători care s-au decis în sfârşit să-şi facă şi în Olt propria cooperativă. Formalităţile sunt în mare parte perfectate, iar lucrurile ar trebui să se deruleze pe repede înainte, pentru că, spune Traian Gârtan, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Animale din Slătioara, iniţiatorul coperativei, vor ca până la Paşte să reuşească să achiziţioneze un abator mobil.

„Nu trebuie să mai aşteptăm totul de la autorităţi“

Abatorul mobil ar fi prima dintre soluţii pentru ca oamenii să nu-şi mai vândă munca pe nimic. Cu ajutorul asociaţiei la care sunt afiliaţi s-ar găsi şi contracte şi astfel s-ar ajunge ca fermierii să poată vinde şi în restul anului, pentru că singura perioadă în care crescătorii reuşesc să vândă şi direct, fără intermediari, la preţuri ceva mai bune, este cea de Paşte. 

„Ne trebuie un abator mobil pentru sacrificarea animalelor, pentru că dacă nu vom fi în stare să ne organizăm cât mai repede într-o cooperativă, să ne vindem noi produsele din carne şi din lapte, vă spun, va fi foarte greu. Nu trebuie să mai aşteptăm totul de la autorităţi, de noi depinde viitorul nostru. Preţul este foarte scăzut la animalele în viu şi noi trebuie să luăm măsuri. (...) La Vâlcea deja am făcut un centru de colectare a lânii, să terminăm cu această problemă şi la Olt  (n.r. - înfiinţarea cooperativei) şi să putem să preluăm şi de aici, chiar dacă este o problemă, pentru că lâna este de o mai proastă calitate din cauza scaieţilor, dar am reuşit să dăm de o maşină care poate să scoată scaieţii din lână şi o să rezolvăm şi problema asta“, a spus Ştefan, explicând că în cazul în care nu se mişcă repede, fermierii vor fi puşi în situaţia de a-şi vinde efectivele.  Pe de altă parte abatorul mobil, care înseamnă o investiţie de 55.000 euro, dar pe care o pot face şi cu sprijin european odată asociaţi, are marele avantaj că este conform normelor sanitar-veterinare şi nu se mai pune problema altor autorizări, un aspect de care s-au lovit crescătorii întotdeauna.

„De ce între dumneavoastră şi noi, crescătorii, sunt peste 1.000 de intermediari?“

„Se vând oi, turme întregi, cu 70-80 de lei oaia, deja, iar miei, care se mai vând, tineretul, la 4 lei kilogramul, este ceva dezastruos. Am avut luna trecută o întâlnire la Ministerul Agriculturii cu domnul ministru şi cu exportatorii de ovine din România, am avut  surprinderea să văd că exportatorii de ovine din România, din toţi care s-au prezentat, unul singur este român, restul sunt arabi. Şi au venit la minister să le găsească ministerul piaţă de desfacere în afară. Bineînţeles că eu le-am spus aşa – «Dumnevoastră ar trebui să fiţi importatorii, noi să exportăm. Dacă tot o faceţi şi pe asta, aveţi avantajul cunoaşterii limbii arabe, aveţi avantajul cunoaşterii pieţei din ţările dumneavoastră, de ce nu găsiţi cui s-o vindeţi, de ce între dumneavoastră şi noi, crescătorii, sunt peste 1.000 de intermediari? De ce nu ni se plăteşte preţul la timp sau suntem înşelaţi?“, a continuat Constanţa Ştefan să relateze cu ce se confruntă crescătorii.

Nici măsurile pe care deja le au în plan nu vor fi de-ajuns dacă intermediarii vor continua să câştige pe spatele celor care produc. Prin urmare, fermierii i-au cerut ministrului să le garanteze un preţ minim de vânzare, de 7 lei/kilogram, şi să-i susţină statul în situaţia în care nu se ajunge la acest preţ în tranzacţii. Crescătorii vor şi o autoritate care să se ocupe de importul şi de exportul produselor, pentru că, a mai spus Ştefan, fermierii din ţările vecine îi concurează la preţuri care pe ei îi duc la faliment.

„Am mai propus la minister să se facă o autoritate de import-export pentru sectorul zootehnic, pentru că nu numai la export este problemă, şi este preţul mic, dar şi la import. Ne vine brânză din Bulgaria cu 4 lei, se-aduc animale, ovine, cu 2 lei kilogramul din Ungaria şi altele, şi automat abatoarele din România nu mai cumpără de la noi, spun – aducem de-acolo, că e mai ieftin.  Nu ştiu cum ajung la preţul ăsta, se poate să fie şi subvenţiile mai mari. (...) Tot mai puţini sunt cei care au curajul să crească animale şi mai ales să aibă şi ei un profit. În afară de vânzarea mieilor la Paşti, când se scoate un profit, restul e poate nu munca în zadar, dar ca să trăieşti de pe-o zi pe alta“, a concluzionat preşedinta asociaţiei „Ţara Loviştei“.