Cum livrează Centrul de Transfuzii Slatina sânge în ţară pe timp de criză. „Căutăm persoane dispuse să lase orice şi a doua zi să se prezinte la donare“

Centrul de Transfuzii Sanguine din Slatina a ajuns să aprovizioneze nu doar spitalele din judeţ, ci şi pe cele din ţară, de mai bine de doi ani. Numărul de donatori s-a stabilizat la 40 zilnic, iar media de vârstă a donatorilor a scăzut.

Astăzi, cel mai mare câştig, spune directorul Centrului de Transfuzii Sanguine Slatina, medicul Ramona Lesnic, este acela că în cazuri disperate, când e nevoie de o grupă rară de sânge şi nu există în stocul centrului, cu un telefon la donatorii fideli de obicei se rezolvă problema. Când în ţară din centre se aud apeluri disperate să se doneze sânge, de la Slatina pornesc în mod constant pungi cu sânge şi produse din sânge către spitalele mari, „hematofage“, cum le numeşte şefa centrului, având în vedere numărul de cazuri tratate şi complexitatea acestora. „Chiar şi când avem o problemă o rezolvăm tot aici. Cum să mai apelez la un centru căruia de obicei îi livrez eu sânge?! Rog spitalul să temporizeze cazul, contactăm donatorii noştri fideli şi-i chemăm la donare. Sângele trece prin procedura obişnuită şi în cel mai scurt timp ajunge la pacient“, declară medicul Ramona Lesnic.

„Căutăm persoane dispuse să lase orice şi a doua zi să se prezinte la donare“

Fidelizarea donatorilor are, de altfel, nenumărate beneficii. „Oamenii au început să conştientizeze importanţa donării de sânge, cel puţin asta este concluzia noastră, constatând că nu se mai îmbulzesc la donare în preajma sărbătorilor mari, ci s-a ajuns ca în mod constant să avem 40 de donatori zilnic. Selectăm persoane foarte sănătoase, responsabile, care vor să doneze sânge nu neapărat pentru beneficiul material - acele tichete de masă şi decontarea transportului – ci din dorinţa de a face o faptă bună. Căutăm persoane pe care le putem apela telefonic şi înţeleg importanţa donării, prin urmare sunt dispuse să lase orice şi a doua zi să se prezinte, să ştie că este vital să doneze sânge. Este o muncă pe care o ducem de peste doi ani, dar o fată de aici, foarte bine pregătită, doar asta face“, spune directorul centrului.

Timp de mai bine de doi s-a dus o campanie asiduă de informare, vizate fiind în special liceele, unde elevii care au împlinit 18 ani pot fi admişi la donare şi chiar au devenit donatori fideli. Mobilizarea lor s-a putut observa în noiembrie anul trecut, după episodul Colectiv. Aceşti tineri, dar şi alţii, care au terminat şcoala, care lucrează în instituţii sau în diverse societăţi, sunt înscrişi în mare parte în registrul donatorilor de celule stem hematopoietice, unde numărul a ajuns la 80, Oltul situându-se pe locul V la nivel naţional, după Slobozia, Ploieşti, Cluj şi Timişoara. 95% din numărul celor înscrişi în registru sunt, de altfel, donatori onorifici de sânge. 

Jandarmii, pompierii şi poliţiştii sunt de asemenea donatori fideli, răspunzând oricărui apel şi, atunci când există beneficii de imagine, chiar şi organizaţiile partidelor politice.

Există însă, chiar şi aici, perioade delicate, în care scad stocurile, de plasmă, în general, motiv pentru care se impune, în urma măsurilor adoptate în comisia de hemovigilenţă, o anume conduită.
Pentru că în perioada muncilor agricole, a concediilor şi a examenelor proporţia donatorilor fideli versus donatori ocazionali se inversează,  fiind mai numeroşi cei din urmă, se impune „raţionalizarea“ consumului de plasmă.

Plasma comportă un regim diferit, spune medicul Ramona Lesnic. Donatorului aflat pentru prima dată în centru i se recoltează MSL (masă sărăcită în leucocite), pentru că plasma de la prima donare se rebutează. Este nevoie de un interval de cel puţin trei luni între donări pentru a se stabili că plasma provenită de la un anumit donator este sigură. „Folosim plasma de la a doua, chiar a treia donare, pentru că este vorba de acea fereastră imunologică de trei luni în care nu putem depista prezenţa anumitor viruşi, iar pentru a diminua riscurile recoltarea de MSL este o precauţie în plus, pentru a nu fi tentaţi să folosim produsul în cazul grupelor rare de sânge, în special“, spune medicul.

Pentru că vara tocmai acest produs nu poate fi livrat întotdeauna conform cerinţelor s-aimpus prioritizarea transfuzării pacienţilor cu risc vital şi, pe cât posibil,temporizarea intervenţiilor care ţin de chirurgia generală şi ortopedie până la completarea stocurilor. Este vorba, în fapt, de respectarea întocmai, la transfuzie, a prevederilor din ghidul naţional de produse din sânge.

„Nu facem terapia hipertensiunii arteriale“

Numărul donatorilor s-a stabilizat în centrul de la Slatina, în medie, la 40 zilnic, însă lucrurile nu se mai petrec din multe puncte de vedere ca odinioară. Sunt chiar momente în care oamenii vin să doneze şi acceptă cu greu faptul că nu sunt eligibili, având în vedere diversele afecţiuni de care suferă. „Nu putem să ne bazăm pe persoane care vin pentru prima dată să doneze la 55 de ani şi care au nevoie de un examen cardiologic serios şi de un examen de laborator extins. Nu spunem că sunt excluse, însă încerc să explic de ce este important să creştem numărul donatorilor fideli la vârstă tănără. Pentru că, deşi au venit mulţi donatori în ultimii ani, numărul totuşi n-a crescut pe cât s-ar crede, iar asta pentru că în această perioadă ne şi ies foarte mulţi din program, ajunşi la vârsta la care nu mai pot dona“, ne lămureşte medicul.

Pentru că în trecut se obişnuia ca medicii cardiologi să le indice pacienţilor cu tensiune arterială mare să doneze sânge pentru normalizarea acesteia, oamenilor le vine greu să accepte că există reguli clare. „Nu facem terapia hipertensiunii arteriale, trebuie să înţeleagă. Un pacient cu HTA poate dona sânge, însă doar dacă nu este supus unui tratament, altfel sângele transfuzat unui pacient îi poate produce celui din urmă reacţii adverse foarte grave. E greu de crezut că la 55 de ani un pacient hipertensiv nu urmează un tratament în acest sens“, a mai spus medicul.

Promisiuni neonorate

Deşi asigurarea sângelui pentru transfuzii este un domeniu vital al sistemului sanitar, sau ar trebui să fie, încă multe aspecte întâlnite în activitatea de zi cu zi a centrului lasă de dorit. Promisa compatibilizare a sistemului informatic de evidenţă a donatorilor cu dosarul electronic al pacienţilor, sau cu sistemul în care se ţine evidenţa stocurilor de sânge în secţiile de transfuzii din spital nici astăzi n-a fost transpusă în realitate. Este doar unul dintre motivele pentru care personalul din centru insistă în cazul donatorilor ca aceştia să înţeleagă importanţa completărilor cu date reale a chestionarului pe care îl primesc înainte de donare, să nu ascundă anumite afecţiuni, situaţii, infecţii contactate în trecut etc., situaţii care în cele din urmă se descoperă în rezultatul analizelor de sânge. Mai mult, li se atrage atenţia că ascunderea anumitor informaţii este chiar infracţiune, pedepsindu-se cu închisoare de la 3 la 6 luni şi amendă de 5.000 lei.

Pe de altă parte, acelaşi sistem public are prea puţină grijă să le asigure donatorilor fideli accesul la serviciile de care beneficiază prin lege. Pentru că revin la donare de trei-patru ori pe an, donatorii, care în toate cazurile sunt asiguraţi în sistemul de stat,  au dreptul anual la un consult cardiologic de specialitate şi un set complex de analize de laborator. Doar că, deşi de ani de zile întreabă cum şi unde le pot face, primesc răspunsuri deloc mulţumitoare. „Nu ştim ce să le spunem, chiar nu ştim ce să le spunem, pentru că legislaţia care reglementează donarea nu a fost armonizată cu legea sănătăţii, în baza căreia se acordă serviciile medicale gratuite“, mai spune directorul centrului.

Cu toate acestea, donatorii vin. Vin pentru că un anumit moment din viaţă i-a convins cât de important este să ai o a doua şansă la viaţă, pentru că îşi doresc să ajute şi din puţinul lor altfel o pot face mai greu, pentru că, foarte mulţi spun asta, se simt bine şi fizic de când donează constant sânge. „Până acum, recunosc, nu am mai donat, însă nu neapărat pentru că respingeam acest act, ci pentru că nu am fost în situaţia să mă gândesc la acest lucru. S-a întâmplat ceva şi ne-am mobilizat pentru cineva anume. Recunosc, la început mi-a fost frică, acum nu mai am nicio teamă. Sigur voi reveni“, a declarat o doamnă care de-abia a trecut pragul vâsrtei de 50 de ani şi s-a bucurat să poată să ajute pe cineva apropiat.

Tinerii, în schimb, au fost mobilizaţi prin discursul celui sosit să le prezinte posibilitatea de a „dona şansa la viaţă“. Au fost repede convinşi şi spun că s-ar lăsa cuprinşi şi în alte activităţi de voluntariat.