Cum stabilim reguli şi pedepse în educarea copiilor. „Când un prieten le spune că au o camera ca o cocină, mesajul are de zece ori mai multă forţă“

Educaţia nu se mai face cu bătaia, e un lucru pe care părinţii din prezent îl constată singuri, chiar dacă nu toţi reuşesc să se impună altfel. Cum stabilim regulile şi cum le putem impune copiilor să le respecte, iată în continuare sfaturi avizate de la specialişti.

Specialiştii consultaţi de Agenţia Naţională Antidrog au reunit într-o broşură dedicată părinţilor sfaturi utile în educarea copiilor de toate vârstele. Conform acestora, este important şi cum stabilim regulile de comportament, dar la fel de important pentru reuşita demersului nostru este şi cum le comunicăm, cum îi recompensăm atunci când le respectă şi cum îi pedepsim atunci când refuză să o facă.

Începem cu o singură regulă

De la „fără reguli“, la un set care să reglementeze o mulţime de aspecte care ţin de comportamentul copilului poate fi o cale destul de lungă. Specialiştii ne recomandă să începem cu o singură regulă. De-abia după ce copilul a înţeles-o şi constatăm că o respectă putem trece la următoarea. Indiferent că vorbim de una sau mai multe reguli, fiecare trebuie explicate raţional. Avem şanse mult mai mari să-l facem pe cel căruia îi este adresată să o respecte dacă îl convingem de necesitatea acesteia şi nu îi oferim răspunsuri de tipul „că aşa spun eu, pentru că sunt părinte“, sau „pentru că aşa e bine“.

Trebuie să luăm în calcul dacă la stabilirea regulii putem negocia cu copilul, dacă acesta are argumente solide. După ce am căzut de acord, comunicăm clar copilului regula, după care menţionăm, la fel de clar, ce se întâmplă în cazul în care nu o respectă.

Regulile nu se schimbă

Consecvenţa este cheia în educarea copiilor de orice vârstă, ne comunică specialiştii. Este important ca ei să ştie că regulile nu se schimbă şi la fel de important este să le aplice amândoi părinţii, să nu existe pentru copii marjă de negociere. Regulile se pot schimba, dacă am constatat că acestea nu sunt adecvate, dar după o perioadă bună de timp. „Un semestru cel puţin sau un an şcolar reprezintă o perioadă rezonabilă de valabilitate“, spun specialiştii ale căror sfaturi au fost reunite în broşura „Eu şi copilul meu“ editată în cadrul unui proiect naţional de prevenire a comportamentelor nedorite.

La fel de important este să aplicăm pedeapsa stabilită. „Dacă nu îi pedepsim de fiecare dată, deşi îi ameninţăm că data viitoare pedeapsa va fi mai severă, copiii vor fi şi mai tentaţi să încalce regulile“, spun specialiştii.

Ce îi „învaţă“ pe copii pedepsele fizice

Pedepsiţi în trecut atât la şcoală, cât şi acasă, prin aplicarea de corecţii fizice, astăzi astfel de modalităţi de a „aduce pe calea cea bună“ un copil nu mai sunt nici recomandate, dar nici tolerate. Nu este însă un moft, constatându-se că în fapt pedepsele fizice, deşi ni se poate părea pe moment că dau rezultate, au efecte nedorite şi în viaţa de adult a copilului de astăzi. „Îl învaţă pe copil să folosească el însuşi forţa şi violenţa fizică atunci când vrea să-şi rezolve conflictele cu ceilalţi“, spun experţii, care atrag de asemenea atenţia că graniţa între o pedeapsă fizică şi rele tratamente este extrem de uşor de trecut, părinţii riscând ca într-un moment de furie să-i producă leziuni grave copilului, nemaivorbind de resentimente şi tulburări emoţionale grave.

Care sunt regulile pedepselor

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:
- Putem să aplicăm pedepse mici, dar trebuie să fim consecvenţi – ceea ce înseamnă că de fiecare dată când se încalcă regula vom aplica pedeapsa convenită. Pedepsele mici aplicate cu consecvenţă sunt mai eficiente decât pedepsele foarte severe, dar aplicate o dată da, altădată ba;
- Să aplicăm pedepse pe măsura gravităţii comportamentului – dacă se întâmplă ca pentru un anumit tip de comportament nedorit să nu fi stabilit anterior o regulă, specialiştii ne recomandă să nu adoptăm decizii „la nervi“, ci să aşteptăm să ne liniştim şi să evaluăm corect gravitatea situaţiei şi, în consecinţă, şi pedeapsa care poate fi aplicată;
- Să aplicăm pedepse în legătură cu comportamentul – evitând genul de pedepse care nu au legătură cu cele întâmplate. Spre exemplu, dacă am stabilit o oră anume de întoarcere casă, iar copilul a încălcat-o, potrivit este să-i interzicem următoarea ieşire, şi deloc potrivit să stabilim drept pedeapsă să-şi cureţe camera. Ar putea înţelege de aici că a păstrra ordine şi curăţenie în cameră este o pedeapsă, nu o îndatorire firească. În cazul în care, însă, a organizat fără acceptul nostru o petrecere acasă cu prietenii, iar în urmă a rămas dezordine, devine absolut firesc să-i impunem să restabilească ordinea şi curăţenia. Legat de obiceiul adolescenţilor, în special, de a lăsa în grija părinţilor să facă ordine în cameră, specialiştii ne asigură că mai mult decât insistenţa noastră de a se implica ar putea da roade situaţia în care cineva de vârsta lor constată „dezastrul“. „În general, copiii ţin cont de părerea celor de-o seamă cu ei. Când un prieten le spune că au o cameră ca o cocină, mesajul are de zece ori mai multă forţă decât cea mai inspirată intervenţie părintească. Dacă orice altceva eşuează, puteţi insista să ţină uşa închisă. Asta îl învaţă că ceea ce face îi afectează şi pe alţii“, mai spun experţii.
- Să nu pedepsim şi alţi membri ai familiei – anumite pedepse stabilite pot fi în acelaşi timp o pedeapsă şi pentru alţi membri ai familiei, avertizează specialiştii. E cazul, spre exemplu, al pedepselor care vizează o perioadă prea lungă de stat în casă, ceea ce îi afectează şi pe părinţi, confruntaţi cu rugăminţi de tot felul, reproşuri etc.

Cum comunicăm pedepsele

Modul cum comunicăm pedeapsa va influenţa comportamentul copilului. Va trebui să-i spunem pe ton ferm, dar calm, ce am decis. Dacă ne dăm seama că există riscul să nu ţină cont de regula stabilită, putem acorda una-două avetismente înainte de pedeapsa efectivă. De asemenea, este important şi să nu lăsăm, cum aminteam şi anterior, loc de negocieri, sistând orice discuţii pe temă.

Dacă cele expuse mai sus am reuşit să le impunem, iar copilul a dovedit că respectă cele convenite, la fel de important este să-l recompensăm pentru comportamentul său, încurajându-l, lăudându-l.