Cum descriu elevii profesorul ideal şi ce îi determină să chiulească. Psiholog: „Când îi avem în cabinet să nu-i condamnăm, oricum îi condamnă toţi ceilalţi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În multe şcoli absenteismul şi abandonul şcolar afectează peste o treime din numărul elevilor, fenomenul de bulliyng fiind necuantificat. Preocupaţi să înţeleagă de ce copiii ocolesc în număr din ce în ce mai mare şcoala, psihologii i-au întrebat chiar pe elevi. În plus, realitatea pe care fiecare copil „cu probleme“ o zugrăveşte când ajunge la cabinet  depăşeşte orice cifră statistică.

Psihologii şcolari sunt îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă cu din ce în ce mai mulţi elevi. Rata absenteismului creşte, iar asta nu mai rezultă din statistici, pe care de doi-trei ani nu le mai cere nimeni, ci din observaţiile de la catedră. În plus, violenţele, fizice sau verbale, sunt la ordinea zilei, fenomenul definit ca bullying fiind din ce în ce mai greu de stăvilit. Consilierii şcolari sunt depozitarii unor poveşti, din păcate reale, greu de reprodus, copiii care reacţionează chiulind sau rănindu-i pe alţii fiind, adesea, victimele unor familii dezordonate, martorii divorţului părinţilor sau al plecării acestora peste hotare pentru un salariu mai bun, dar nu numai. 

Mergând mai departe, consilierii şcolari din cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Olt au încercat să afle ce îi îndepărtează pe elevi de şcoală, aplicându-le în acest sens acestora un chestionar. Unul similar, a declarat consilierul Speranţa Mihalcea, cea care a coordonat această cercetare, ar urma să fie aplicat şi profesorilor, astfel încât să se poată stabili unde „se rupe filmul“ şi să fie gândite soluţii eficiente pentru a-i aduce pe copii din nou la şcoală.

   

La întrebarea „Îţi  place să mergi la şcoală?“ majoritatea (85%) au răspuns DA, diferenţa fiind constituită din elevi care vin din oricare alt motiv, dar nu din plăcere.

Asta deşi, tot conform răspunsurilor oferite în cadrul aceluiaşi chestionar, elevii consideră în proporţie de 94% că este important să frecventezi şcoala, 96% răspunzând chiar că sunt susţinuţi în mare măsură de familie să meargă la şcoală, nici măcar un elev nemarcând varianta „Deloc“, cea care ar fi indicat că nu beneficiază de susţinerea părinţilor.

Câţi sunt de acord cu afirmaţia - „dacă nu aş chiuli, colegii m-ar considera un fraier“

Disciplinele preferate de elevi, pe de altă parte, sunt: româna, limbile străine, istoria (60 %); psihologia, sociologia, filosofia (9,5 %);  matematica, informatica, fizica, chimia, biologia (19 %);  educaţia fizică, educaţia vizuală, educaţia muzicală (5%); altele, ca de exemplu: contabilitatea, economia (6,5%).

Cifre covârşitoare s-au obţinut la descrierea profesorului ideal, 81% dintre cei intervievaţi răspunzând că vor ca profesorii să fie deschişi şi comunicativi în relaţiile cu elevii, 14% apreciază obiectivitatea profesorilor  în ceea ce priveşte evaluarea şi notarea, 3%  şi-ar dori ca profesorul  să fie subiectiv în ceea ce priveşte notarea şi evaluare, 2% - să nu facă discriminări între elevi, să fie calm, să nu fie agresiv, să explice pe înţelesul elevilor.

Cifrele care zugrăvesc fenomenul absenteismului se regăsesc şi în răspunsurile elevilor. 70% au răspuns că absentează uneori nemotivat de la cursuri, 12% au recunoscut că absentează deseori şi doar 18% au răspuns că nu o fac niciodată. E interesant şi motivul pentru care elevii absentează, 42% răspunzând că sunt prea multe ore de curs, 25% că nu le place stilul de predare şi evaluare adoptat de dascălii lor, 17% consideră că orele de curs sunt plictisitoare, sunt neatractive, 8% au spus că dacă nu ar chiuli „colegii m-ar considera un „fraier” (aş „trăda” gaşca), 3% au răspuns că au alte lucruri mai bune de făcut decât să stea la şcoală, de exemplu: merg la serviciu, ajută în gospodărie şi la muncile agricole; 3% sunt neîncrezători în perspectivele socio-profesionale oferite de diploma de absolvire.

Cel mai mult elevii chiulesc cu colegii de clasă – 65%, însă 19% o fac şi singuri, sau cu prietenul/prietena – 12%, sau cu alte persoane din liceu – 4%. Cât despre frecvenţa chiulului, cifrele sunt următoarele: foarte rar (52 %); o dată pe săptămână (27 %); o dată pe lună (16 %); în fiecare zi (5 %). Aproape jumătate dintre cei care chiulesc spun că stau acasă şi se odihnesc ( 46 %); stau cu prietenii ( 26 %); se plimbă prin oraş ( 15 %);  merg în baruri, cafenele ( 6 %);  merg la un club de internet ( 4%); au alte preocupări, de exemplu: merg la ţară, lucrează (3%). 37% au spus că părinţii ar şti că ei chiulesc, 32% au recunoscut că le ascund părinţilor acest lucru, iar 31% nu au răspuns la această întrebare sau au recunoscut că nu ştiu dacă părinţii lor au habar ce se întâmplă cu frecvenţa copiilor la şcoală.

Când află, părinţii se supără, au răspuns 56% dintre elevi; au încredere în mine / îmi dau libertatea să mă descurc singur, au răspuns  38 %; nu-i interesează absenţele mele -3 %; altă atitudine, de exemplu: îmi fac morală 3 %.

Violenţa şi motivele ascunse pentru care copiii merg la şcoală

Deşi cifrele sunt interesante, ce aud consilierii în cabinetele de consiliere întrece orice închipuire. Aici ajung adesea elevii care chiulesc constant de la ore, cei care sunt violenţi, fizic sau verbal, cu colegii lor sau crează probleme de tot felul. Pentru a-i aduce pe drumul cel bun, le-a transmis psihologul şcolar Aurora Szocs colegilor săi, participanţi, vineri, 17 mai 2019, la simpozionul „Exemple de bună practică în prevenirea absenteismului şcolar, părăsirii timpurii a şcolii şi violenţei din mediul şcolar“ organizat de CJRAE Olt la Slatina, în primul rând elevii trebuie înţeleşi, şi nicidecum judecaţi sau etichetaţi. 

Imagine indisponibilă

De cele mai multe ori elevii rămân la poarta şcolii, nu mai găsesc motivaţia să intre la cursuri FOTO: Alina Mitran

„Absenteismul şi violenţa se văd la preşcolar şi la şcolarul mic, dar cel mai mult se văd aceste lucruri la liceu. Toţi ziceţi că adolescenţii sunt o bombă cu ceas, li se urcă hormonii la cap şi...Trecerea este foarte grea. Ideea că ceilalţi au aşteptări de la ei, toate traumele din copilărie, atunci se văd, în adolescenţă. Şi ca urmare, se văd şi într-un astfel de fenomen. Ştiţi vorba cu - copii mici, probleme mici, copii mari, probleme şi mai mari? Este foarte adevărată. (...) Problema majoră este că exact în momentul în care copiii au cea mai mare nevoie de părinţii lor, părinţii lor îi lasă de izbelişte. Uitaţi-vă la statistici! Câţi vin la şedinţele cu părinţii în I-IV, câţi vin la gimnaziu şi câţi vin la liceu, pentru mine este un semn că exact în clasa a IX-a, când copilul este într-un maxim de debusolare, atunci îi lăsăm cu totul, să se descursce singuri, sub deviza – ei sunt mari, de acum încolo trebuie să-şi ia viaţa în propriile mâini şi tebuie să se descurce. Nu este aşa! Nu zic că nu au şi ei o contribuţie, au o contribuţie foarte mare, dar în acelaşi timp şi noi ca părinţi trebuie să avem grijă mare de ei“, a transmis psih. Szocs.

Pentru că la simpozion au participat şi elevi, cei care au şi fost premiaţi pentru lucrări în cadrul unui concurs, „Prezent non-violent“, au fost întrebaţi şi aceştia care sunt motivele pentru care vin la şcoală, răspunsurile oferite fiind cele dorite de orice adult: „să învăţ“, „pentru că educaţia contează“, „să-mi asigur un viitor“ etc. Psihologul a atras, în schimb, atenţia că pe lângă motivele „la vedere“, în viaţa de adolescent şi tânăr în formare apar şi altele, ascunse. Elevii caută, tot la şcoală, şi atenţia, puterea, răzbunarea şi distracţia, fiind şi locul în care îşi manifestă neputinţa. De cele mai multe ori îşi ating aceste motivaţii ascunse fie chiulind, fie agresând, fie punând etichete. Pentru a-i putea ajuta, trebuie înţeleşi. „Pentru mine e important să înţelegeţi care sunt scopurile adolescenţilor – să înţelegem de ce-a făcut ce a făcut şi să-l valorizăm, să-i recunoaştem şi succesul, oricât ar fi de mic. Nu toţi trebuie să fiţi olimpici la matematică. Toţi aveţi ceva bun în voi, care trebuie valorizat la maxim. Numai aşa puteţi să fiţi şi voi liniştiţi şi să vă vedeţi de drum în viaţă.

Când îi avem în cabinet să nu-i condamnăm, pentru că oricum îi condamnă toţi ceilalţi. Trebuie să înţeleagă ce se-ntâmplă cu ei, să-i sprijinim şi să le acordăm foarte mult suport afectiv, pentru că sunt copii care nu se simt iubiţi şi asta este o mare problemă la noi“, a încheiat psih. Aurora Szocs.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite