Instructorii auto independenţi, disperaţi că şcolile de şoferi îi desfiinţează: „Ştiţi ce mă întreabă cursanţii? Dacă le aranjez examenul, că asta fac ei!“

Un ordin de ministru care-i obligă să facă investiţii costisitoare i-a scos în stradă pe instructorii auto independenţi, care acuză că patronii şcolilor de şoferi, de fapt, îi vor afară de pe piaţă.

De la 1 septembrie, un ordin al Ministrului Transporturilor amânat timp de patru ani urmează să intre în vigoare, spre disperarea instructorilor auto independenţi, care vineri, 18 august 2017, au ieşit în stradă în toată ţara. Conform acestui ordin, maşinile-şcoală trebuie dotate cu  aparatură de înregistrare şi sisteme de poziţionare globală, iar imaginile cu ceea ce se întâmplă în timpul orei de şoferie, şi în maşină, dar şi pe traseu, trebuie stocate şase luni. Instructorii sunt nevoiţi, la rândul lor, să aibă săli de curs, iar pentru a îndeplini noile cerinţe se pot asocia, dar nu mai mulţi de patru.

Reprezentanţii şcolilor de şoferi îi acuză pe instructorii independenţi că, de-a lungul anilor, ar fi „fabricat“ dosare ale cursanţilor şi că ar perpetua un sistem evazionist. Tocmai aceşti patroni, spun independenţii, de data aceasta, ar fi făcut presiuni pentru aplicarea ordinului emis în mandatul lui Relu Fenechiu şi blocat atâţia ani prin procese în instanţă.

„Ei vor să ne elimine pe noi, care stabilizăm piaţa într-un fel. Ca şi număr de ore, ca şi timp de condus nu se pot compara cu noi, pentru că noi nu avem interesul să dăm elevul repede din maşină, să vină altul, ci să înveţe şi să ne recomande, să aducă alţi clienţi. Şcolile de şoferi ce-ar vrea: să ia bani mulţi şi să facă ore puţine. Asta nu le convine, că noi am reuşit să scădem preţurile mult, să facem treabă de calitate şi oamenii sunt mulţumiţi“, a declarat Marian Barbu, sosit alături de alţi cinci colegi în faţa Prefecturii Olt, pentru a-i înmâna prefectului o notă de protest semnată de 28 de colegi (câţiva, culmea, care activează în cadrul unor şcoli de şoferi), notă care să fie transmisă către Guvern. Că preţul este, într-adevăr, o problemă, o dovedeşte determinarea patronilor de a lupta pentru fiscalizarea întregului proces. „Ne acuză pe noi că nu tăiem bon pe toată suma, să vină Fiscul să ne controleze, dar ei ce fac? Ei fac altfel? Vom face la fel toţi şi va fi în regulă. Dar lor nici asta nu le convine, scopul este să ne scoată de pe piaţă. Întrebaţi-i pe poliţişti, să vedeţi care elevi sunt mai bine pregătiţi, ai noştri sau ai şcolilor de şoferi? De asta am şi solicitat camerele în sala de exeamen, pentru că ştim cu toţii ce se întâmplă. Când vine la mine elevul, prima dată întreabă dacă pot să-i aranjez examenul, pentru că ei ştiu că aşa se face. Cine face aşa, cine oare se bucură de protecţie?!“, şi-a exprimat părerea un alt instructor.

De ce nu vor să se aplice ordinul

Trei sunt nemulţumirile mari ale instructorilor independenţi, în perspectiva intrării în vigoare a ordinului ministrului Transporturilor. În primul rând camera video pe care vor fi obligaţi s-o cumpere are un preţ foarte mare, spun aceştia. „Pleacă de la 800 euro, ăsta e preţul cel mai mic. Şi nu putem s-o luăm noi de oriunde, ne spun ei“, explică instructorii. Îi mai nemulţumeşte şi prevederea ca promovabilitatea cursanţilor să nu mai fie mai mică de 40%. „Nu procentul în sine e problema, să-l pună cât vor, dar să nu ne şmecherească ei în sală, să nu facă ei acolo rezultatele cum vor“, spun instructorii, care, recunosc, nu pot băga mâna în foc că aşa se va întâmpla, însă au temeri mari. O altă mare problemă o constituie posibilitatea de a se asocia cel mult patru persoane. „Practic, ne obligă să ne facem şcoli, pentru că altfel nu vom mai rezista pe piaţă. Nu ştiu de ce trebuie să am eu sală de curs, pentru că oricum orele le fac elevii la şcoală şi astăzi, nu le fac eu“, mai spun instructorii.

Perspectiva de a lucra ca angajaţi ai unei şcoli de şoferi, în cazul în care, în noile condiţii, nu se mai descurcă singuri, e aproape de neluat în seamă. „Eu sunt primul instructor independent din judeţ, am legitimaţia cu numărul 1. Mă mai apuc eu acum, la peste 70 de ani, să mă duc la patron?  Asigurarea e mai mică la mine, am nişte avantaje. Şi n-am normă, iau câţi elevi vreau, dacă vreau. Am avut şase tot anul, până acum“, spune un alt instructor, subliniind că se doreşte, efectiv, înlăturarea celor mici, fără susţinere, dar care le fac marilor şcoli concurenţă reală.

„Noi am tăcut ca proştii toţi, cea mai coruptă ţară suntem. Dac-a ajuns elevul să te-ntrebe dacă-i aranjezi examenul?“ , se revoltă şi colegii.

De primit, ia primit subprefectul Radu Ioniţă, care după câteva zeci de minute de dialog i-a asigurat că păsul lor va fi transmis unde trebuie.

„Instructorii auto au solicitat posibilitatea de a se organiza în aşa fel încât să-şi poată continua activitatea. În momentul de faţă, şi după părerea mea s-au gândit relativ târziu să reacţioneze, sunt puşi în situaţia de a nu mai putea presta aceste servicii. Probabil, prin înţelegerea de care să dea dovadă alţi factori de răspundere şi  printr-o modalitate de negociere inteligentă vor reuşi să obţină anumite lucruri. Şi dânşii, dar şi cei care se află de cealaltă parte a baricadei trebui să înţeleagă un lucru, anume că numai prin dialog pot ajunge la consens. I-am rugat să mai vină cu nişte documente în plus, în aşa fel încât să ne putem contura o poziţie pertinentă. Dânşii au fost de acord şi au înţeles că sprijinul pe care noi îl putem oferi este să intermediem acest dialog“, a declarat subprefectul.