Legenda delicatului Domn de Rouă, transformat în pârâu la răsăritul soarelui: „Venea la iubita sa, fata lui Ler Împărat“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Urmele cetăţii Sucidava, de unde legenda spune că pleca Domnul de Rouă către aleasa inimii sale FOTO Albumul monografic al judeţului Olt“
„Urmele cetăţii Sucidava, de unde legenda spune că pleca Domnul de Rouă către aleasa inimii sale FOTO Albumul monografic al judeţului Olt“

Un domn dac, o prinţesă romană, două cetăţi din care se păstrează şi astăzi vestigii şi o poveste cu multiple versiuni. Legenda Domnului de Rouă poate fi însăşi legenda naşterii poporului român, spune istoricul Dumitru Botar.

Romanaţiul plin de poveşti adăposteşte o legendă cu totul specială, care i-a impresionat pe mulţi de-a lungul timpului: Dimitrie Bolintineanu i-a închinat o poezie, iar istoricii au studiat Legenda Domnului de Rouă.

Domnul de Rouă, un prinţ delicat, cu reşedinţa la Sucidava (Celeiul de astăzi, un cartier al oraşului Corabia), se îndrăgosteşte de fata lui Ler Împărat (împăratul Galerius, dă istoricul caracalean Dumitru Botar o versiune probabilă), din cetatea Romula Malva, capitala Daciei Malvensis (lângă Caracal). Povestea lor frumoasă poate dura atâta vreme cât delicatul Domn de Rouă nu este atins de razele soarelui, altfel se va topi.

Domnul de Rouă vine în fiecare seară, cum altfel, pe Drumul de Rouă, la aleasa inimii sale, şi pleacă înainte de răsăritul soarelui, avertizat de cântatul cocoşilor. „Numai că localnicii de-acolo, pizmaşi pe dragostea asta mare şi frumoasă, ascund într-o dimineaţă cocoşii, care nu mai pot cânta, iar prinţul nu mai poate fi avertizat. Pleacă târziu de la Romula, iar razele soarelui îl potopesc în dreptul localităţii Dobrosloveni de astăzi. Aşa apare pârâul Potopin, care există şi astăzi la Dobrosloveni“, rezumă profesorul Dumitru Botar frumoasa legendă, care de-a lungul timpului a impresionat, a incitat, a făcut să se scrie poeme, cercetări.

Dimitrie Bolintineanu i-a dedicat o poezie, din care profesorul Dumitru Botar ne-a redat un fragment:

„Leru Împărate, tu iubeşti o scită
Dulce ca un vis.
Când se face seară, la Istru mare
Către Olt te duci,
Ca să ştergi de lacrimi, cu o sărutare,
Ochii ei cei dulci.
Află că odată, Soarele pe cale 
De te va găsi,
Într-o rouă dulce, ca zilele tale,
Te va potopi“.

Repere istorice, dincolo de legendă

Drumul de Rouă este, de fapt, Drumul lui Traian, care pornea pe teritorul României de astăzi de la podul transdanubian de piatră şi lemn de la Sucidava (podul, lung de peste 2 kilometri, lega cetăţile Oescus – Ghighen astăzi, din Bulgaria şi Sucidava – Corabia de astăzi), inaugurat în anul 328 chiar de împăratul Constantin cel Mare, prin câmpia romanaţeană, pe lângă cetatea Romula Malva (lângă Caracal) şi urca spre Transilvania pe Olt. Prin podul construit, din care astăzi se mai poate vedea la Corabia piciorul, se făcea legătura cu drumul din Balcani, pe valea Iskerului (în Bulgaria). 

Astăzi, la Corabia, se păstrează ruine ale cetăţii Sucidava, scăldată în vechime de braţul nordic al Dunării, presupusa reşedinţă a Domnului de Rouă. Vechiul pod era menţionat de cărturarul Constantin Cantacuzino pe harta redactată la Padova între 1694 şi 1699.

Cetatea Romula, în care ajungea Domnul de Rouă la aleasa inimii sale, care se întinde pe mai mult de 300 de hectare, este astăzi cel mai important sit arheologic de la sud de Carpaţi, situat în localitatea Reşca, judeţul Olt. Romula Malva, important centru economic şi cultural din provinciile romane dunărene, a fost reşedinţa guvernatorului Daciei Inferior (Malvensis).

Alte versiuni ale legendei

Impresionanta poveste de dragoste s-a transmis în popor, Ler Împărat fiind un personaj întâlnit destul de des în poveştile românilor. Domnul de Rouă este însă, în alte versiuni, nu prinţul dunărean, ci un domn care coboară din munţi la iubita sa de la câmpie, la Celeiu (Sucidava), pe acelaşi drum de piatră. Soarele îl potopeşte la ivirea zorilor şi se preface într-un lac de rouă.

În a treia versiune, prinţul pleacă de la cetatea Romula către Râmnic, unde i se află iubita, sfârşitul delicatului personaj fiind acelaşi. La Mânăstirea Brâncoveni, aflată pe traseul vechiului „drum de rouă“, „drumul sării“ sau „calea lui Traian“ există heleşteul despre care se spune de asemenea că ar izvorî din lacrimile Domnului de Rouă, seara, după vecernie, în liniştea care se lasă putând fi auzite şi astăzi tânguirile acestuia.

Dacă poeţii au simţit nevoia să se exprime în versuri, istoricii s-au aplecat, la rândul lor, asupra legendei, cercetând ce s-a păstrat în memoria românilor. Istoricul Nicolae Densuşianu a aplicat chestionare pe această temă.

CITIŢI ŞI: 

FOTO Căutătorii de comori din satul Reşca

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite