Necunoscutul Moş Ion Roată al Ţării Româneşti. „E unic în ţară. Moldovenii au făcut o legendă, noi l-am băgat în anonimat pe Tănase Constantin“
0
A fost învăţător, pornind de jos, revoluţionar la 1848, pentru ca la evenimentele care au precedat Mica Unire să fie ales deputat în divanul ad-hoc, reprezentându-i pe ţăranii plugari. Boierul satului l-a alungat şi i-a pârjolit casa, dar nu i-a putut stăpâni dorinţa de dreptate. Pe scurt, povestea neştiută a lui Constantin Tănase.
Învăţătorul Constantin Tănase s-a născut în 1824, în Izvoarele, judeţul Olt. Fiu de ţăran, este ales să urmeze cursurile Şcolii Ionaşcu din Slatina pentru a deveni învăţător în satul său. Cel care i-a întins la împlinirea a 18 ani o mână, boierul Izvoranu, susţinându-l material în şcoală, avea să fie şi cel care l-a alungat, pârjolindu-i casa, pentru că a ales ca în 1848 să se alăture oamenilor cu idei revoluţionare. Astăzi se ştie doar că Tănase Constantin a fost înmormântat în cimitirul comunei, astăzi oraş, Drăgăneşti, fără să se fi identificat acel loc.
„Un rebel pentru drepturile ţărănimii“
Constantin Tănase nu are niciunde o statuie, nici măcar în localitatea de baştină, deşi el este egalul lui Moş Ion Roată. Desemnat să-i reprezinte pe ţăranii plugari din judeţul Olt, a ajuns liderul celorlalţi reprezentanţi ai ţăranilor în divan şi cel care întocmea şi rostea discursurile.
Există un singur portret realizat de artistul Traian Zorzoliu, fost director al Muzeului Câmpiei Boianului, şi o carte scrisă în 1997, de asemenea, de Traian Zorzoliu – „Tănase Constantin“. În arhive a rămas şi jalba deputaţilor ţărani din divanul ad-hoc, scrisă de învăţătorul muntean, la fel de actuală şi astăzi, spune dr. Cristian Zorzoliu, fiul autorului cărţii „Tănase Constantin“.
În 1946, datorită bunei sale pregătiri, scrie Traian Zorzoliu în singura carte biografică, este numit subrevizor şcolar al Plăşii Şerbăneştilor (cu localităţile din jurul Drăgăneştiului), iar un an mai târziu şi al plăşii Mijlocu (zona Potcoava de astăzi).
„Datorită iscuisinţei şi seriozităţii de care a dat dovadă în perioada candidaturii, cât şi a activităţii de revizor şcolar va fi alăturat de intelectualitatea progresistă a judeţului înscrisă în avangarda evenimentelor anului 1848“, a mai scris Traian Zorzoliu.
Ceea ce-i aducea recunoaştere pe de-o parte, îi complica viaţa pe de alta. Boierul Izvoranu îl alungă din casa pe care i-o asigurase aproape de şcoală şi pune slugile s-o ardă. Nu i se mai permite să locuiască nici măcar la fratele mai mic, în Viişoara, aflată în apropiere. Alături de alţi revoluţionari este propus spre arestare. Ţăranii, însă, îl iubeau şi îl apreciau, aşa că în 1857 îl aleg să-i reprezinte în divanul ad-hoc.
Uitat aproape complet după moartea lui Traian Zorzoliu
„Ştiţi cum erau zilele Unirii aniversate când trăia tata? A fost un exeget al lui Constantin Tănase. E singura carte scrisă despre viaţa lui Constantin Tănase. A şi cercetat în Alimăneşti (n.r. - satul natal al lui Constantin Tănase), a mers şi cu mine o dată, pe la primărie, în arhivele bisericii, a vorbit cu nişte neamuri îndepărtate, a găsit arborele genealogic prin registrele de plugari. (…) E (n.r. - Constantin Tănase) şi în fotografia cu divanul ad-hoc cu Moş Ion Roată, undeva în partea stângă. După fotografie, tata i-a făcut şi un portret. Mai este un document întocmit de Constantin Tănase, legat de cerinţele ţărănimii la vremea aceea faţă de mai marii ţării. Dacă-l citeşti, 99% e valabil şi astăzi, ce se cerea atunci e nevoie să se ceară şi acum, dar raportat la tehnologia şi vremurile pe care le trăim“, spune Cristian Zorzoliu.
Tot el povesteşte că Tănase Constantin a fost un om „isteţ, învăţător, subrevizor şcolar - un inspector teritorial astăzi. A avut o voce mai bine auzită faţă de necazurile ţăranilor şi ale oamenilor din zona asta a noastră, Lunca Oltului şi a Dunării. A fost votat să reprezinte Ţara Românească, nu a fost un om nebăgat în seamă de autorităţi. A avut necazurile lui, şi de familie, şi de serviciu, a îndurat multe, dar a fost şters din memoria istoriei. E unic în ţară, el a reprezentat Ţara Românească. Cum moldovenii au creat o legendă din Moş Ion Roată, noi am fost opusul moldovenilor şi l-am băgat în anonimat pe Tănase Constantin. Manifestul, mesajul către mai marii ţării, e întocmit de el, gândit de el. Se vede că e un vizionar, un patriot, un bun diplomat, dar l-am ascuns undeva, l-am uitat undeva, cum se întâmplă de obicei cu oamenii noştri în sud“, a mai spus Cristian Zorzoliu.
Ce rostea în divan Constantin Tănase
La 7 decembrie 1857, reprezentantul ţărănimii plugare din judeţul Olt, ales ca delegat de toţi deputaţii ţărani prezenţi în Divanul ad-hoc al ţării Româneşti, cuvânta astfel:
„Domnilor, cari am jertfit şi care suntem datori şi gata a jertfi orice interes al nostru parte pentru păstrarea cu întregime a sfintelor drepturi strămoşeşti ale ţării noastre a tuturor, ca credincioşi şi hotărâţi înfăţişători ai alegătorilor noştri şi ca cetăţeni ţărani, cari dorim din tot sufletul nostru pacea, liniştea, bună înţelegere, unirea şi fericirea obştească a tuturor sătenilor de rumâni, venim acum cu mare încredere a depune în sânul aceştii onorabile adunări amara suferinţă şi statornica hotărâre a noastră în tristele împrejurări de astăzi ale scumpei şi nenorocitei noatre patrii a tuturor.
În adevăr, domnilor, este de prisos a vă mai arăta noi cu deamănuntul nemărginitul şi durerosul şir de sugrumătoare suferinţe în care ne-am chinuit şi ne chinuim încă noi ţăranii rumâni plugari, fraţii cei mai adevăraţi ai dumneavoastră, căci inimile dumneavoastră pline de simţiri omeneşti şi rumâneşti credem că le cunoaşteţi, ca şi noi şi că niciodată nu pot fi reci pentru cei ce ne-au dat vii dovezi că vor să fie fierbinţi.
Acum însă, după ce fundamentalele doprinţe politice ale ţării şi actul dezvoltător al lor le-am votat cu dumneavoastră şi cu dumneavoastră toţi în în urma răspunsului ce l-am dat cu dumneavoastră dimpreună la cele două note ale înaltei comisii internaţionale, ne simţim cu nestrămutare datori ca potrivit cu mandatul ce îl avem de la alegătorii noştri şi spre împăcarea conştiinţei noastre să aducem aminte în faţa sfântului altar al patriei noastre acestea:
Că în drepturile de autonomie ale ţării are parte fireşte şi rumânul ţăran plugar, ca fiecare rumân;
Că cel de astăzi Regulamentul Organic al ţării, care ne-a strivit şi ne striveşte de moarte şi chiar Tractatul de la Paris a hotărât să se schimbe, n-a fost făcut cu ştirea şi voinţa noastră a ţăranilor. Noi nu l-am primit, ci l-am alungat cu chiar primejdia vieţii noastre şi nu ne-am plecat capul în greul jug ce el ne-a impus, decât numai după ce în multe părţi ale ţării am fost zeciuiţi de cortece şi baionete;
Că oricâte legiuiri s-au mai făcut de la înfiinţarea Regulamentului Organic încoace, s-au făcut tot fără noi şi în paguba noastră!
Că cu adâncă durere vedem că cu cât ţara se îmbunătăţeşte prin munca şi sudoarea noastră, cu atât soarta noastră, a ţăranilor, se face mai amară şi mai de nesuferit.
Că astăzi, nu numai nouă, rumânilor, ci lumei întregi este cunoscut cât de rău e întocmită această ţară şi cât de apăsat este poporul ei!
Că noi am fost chemaţi în această onorabilă adunare pentru că şapte împăraţi, în virtutea autonomiei ţării, au găsit de cuviinţă ca să se facă în ţară noi întocmiri, care fiind aşezate pe dreptate să fie în folosul tuturor rumânilor şi spre întărirea patriei.
Că noi rumânii, ţărani plugari am suferit şi suferim mai dureros de nedreptatea legilor şi aşezămintelor ce sânt astăzi în ţara noastră.
Că dacă noi n-am deschis gura spre a arăta omorâtoarea noastră împilare, este totdeodată şi rana din năuntrul Ţării Române, pricina a fost că am împins în fundul inimilor noastre orice chin al clasei noastre, ca să nu avem înaintea ochilor nostril acum decât numai suferinţele ţării întregi.
Că din această tăcere a noastră însă să nu voiască nimenea a înţelege că noi sântem mulţumiţi cu cea de astăzi stare a noastră din năuntru.
Că noi mai înainte de toate cugetăm acum cu neclintită îngrijire , ca şi dumneavoastră toţi, la apărarea autonomiei patrii noastre a tuturor.
Că pentru noi rumânii ţărani de am votat şi stăruim acum a nu intra în cercetarea treburilor din năuntrul ţării nu este nepătrundere de ceea ce facem, nici temere că vom pierde noi ţăranii vreun folos al nostru în parte, ci este numai via simţire că nu cumva să se va teme autonomia ţării prin noi înşine.
Că noi rumânii ţărani stăruim aicea aşteptând hotărârea Înaltului Congres de la Paris asupar celor patru dorinţe politice ale ţării, votate de toată această onorabilă adunare la 9/21 octomvrie şi care ţin întrânsele viaţa viitoare a rumânilor.
Că noi rumânii ţărani plugari ca partea cea mai însemnată a unei ţări autonome , avem dreptul netăgăduit d-a lua parte la viitoarele adunări, care vor face Constituţia ţării şi legiuirile din năuntru.
Că noi rumânii ţărani, prin urmare, ne păstrăm dreptul ca în Adunarea ce va face legile din năuntrul ţării să dăm de faţă toate greutăţile la care legile acum în fiinţă ne-au împlinit şi să arătăm îndreptările ce trebuie să se facă ca să fie fericire şi pace adevărată în această ţară şi
Că dacă locul nostru al rumânilor plugari ne-ar fi răpit din adunările viitoare, noi, prin aceasta, protestăm dinainte şi facem cunoscut de astăzi că orice legi s-ar face fără de noi, vor fi private de ţară ca împilatoare şi nedrepte şi nu vor fi primite de noi decât impuse cu sila ca şi Regulamentul Organic.
În numele dreptăţii, dar, cerem cu stăruinţă ca această mărturisire de credinţă a noastră să se treacă în procesul verbal al şedinţei de astăzi.
Tănase Constantin, Ioan Roateş, Nicolae Mazilu, Marin Pârcălăbescu, Stan Panait, Stroe Ivaşcu, Mircea Mălăieru, Ene Cojocaru, Ioan Roibu, Stancu Stănică, C. Moglan, Stamate Bodorăscu, Preda Cernat, Tică Ioan, Teodosie Murgescu, Stoica Cojocaru (deputaţii ţărănimii plugare din Ţara Românească).“
Un sătean şi-a botezat un fiu cu numele lui
În Izvoarele, astăzi, puţine lucruri se ştiu despre cel care a scris istoria ţării, alături de marii oameni înfăptuitori ai idealului Unirii. Localitatea îi cinsteşte numele, strada principală fiind numită Constantin Tănase, iar în trecut şi şcoala (denumire la care se doreşte să se revină). Însă cam aici se opresc toate cele ştiute despre marele revoluţionar.
Colonelul (r) Victor Epure, originar din Alimăneşti, interesat, la rândul său, să scoată la iveală istoria neştiută a locurilor oltene, cel care l-a amintit pe Constantin Tănase în mai multe cărţi scrise despre localitatea natală, a redat, de asemena, în câteva cuvinte, povestea unionistului.
„Boierul Izvoranu l-a trimis la şcoală, pe banii lui, să-l facă învăţător, aici în Slatina, la Şcoala Ionaşcu. L-a făcut învăţător, l-a adus în Izvoarele, i-a dat în curtea lui o porţiune de teren şi i-a făcut casă, iar în momentul în care a văzut că el e cu revoluţionarii, a pus pe slugi să-i dea foc la casă. L-au bătut şi l-au alungat de acolo. Toate s-au întâmplat înainte de a deveni deputat în divanul ad-hoc. În curtea lui a adus să-i muncească pe moşie nişte sârbi, iar un unchi al meu, Aurică Sîrbu, a fost aşezat exact pe vechea vatră, vechiul loc de casă al lui Constantin Tănase. Din ruina casei a mai rămas o ruină de zid pe care eu mă căţăram când eram copil.(…) S-a dus la un frate de-al lui în Viişoara, astăzi Mărunţei, la un frate de-al lui care era cântăreţ la biserică, dar boierul a aflat şi l-a obligat să-l gonească. A ajuns în Slatina, învăţător. Se ştie că a fost îngropat în cimitirul de la Drăgăneşti. Nu se mai îngrijeşte nimeni de acel mormânt, pentru că nu se mai ştie locul. A fost o cruce de lemn, a putrezit“, a povestit Epure.
Colonelul în rezervă mai spune că Tănase a fost ales în divanul ad-hoc ca reprezentant al ţărănimii plugare din judeţul Olt, iar când a ajuns acolo ţărănimea plugară din toată Ţara Românească l-a ales pe el să-i reprezinte şi să ia cuvântul în numele tuturor.
„Are o cuvântare fabuloasă. A reuşit efectiv să fie ales el în divanul ad-hoc în condiţiile în care avea contracandidaţi renumiţi, pentru că l-au ales ţăranii. Când a mai îndrăznit să candideze, chiar a fost arestat o perioadă, sub diferite acuze“, a mai povestit col. (r) Victor Epure, oferind, de asemenea, informaţia conform căreia primul care s-a preocupat ca numele lui Constantin Tănase şi cele înfăptuite de acesta să nu fie date uitării a fost învăţătorul emerit Ion Paraschiv, în monografia localităţii.
Ţăranul care a primit, în schimb, de la boier casa lui Constantin Tănase, după ce învăţătorul a fost alungat, s-a simţit dator, la rândul său „Aurică Sîrbu, din respect pentru memoria lui Constantin Tănase, ştiind că e locul în care a fost aşezat de către boier, şi-a botezat unul dintre fii cu numele de Tănase“, a mai spus col. Epure.
Se încarcă comentariile...
