Neurolog: „Anticorpii circulanţi pot dispărea. Capacitatea organismului în faţa agresiunii contează“
0
Vaccinul anti COVID-19 pregăteşte corpul să atace ţintit COVID-19, evitând astfel ca „armata“ de anticorpi să distrugă şi alte organe. De asemenea, nu este atât de important numărul de anticorpi, cât capacitatea lor de a se mobiliza, spune medicul Renică Diaconescu.
Ce lasă în urmă COVID-ul, dar şi cum au scăzut şansele la îngrijire de calitate pentru pacienţii non-COVID, am căutat să aflăm stând de vorbă cu medicul primar neurolog Renică Diaconescu, şeful secţiei Neurologie din cadrul SJU Slatina. „Făceam 10-15 trombolize pe lună şi am ajuns în perioada de COVID să mai facem două-trei“, spune medicul.
COVID-ul, o boală despre care începem să ştim din ce în ce mai multe, ne-a dat peste cap viaţa, iar implicaţiile se văd în toate aspectele. Medicii au început să înţeleagă boala, însă atrag atenţia că oamenii în continuare sunt afectaţi şi de alte boli, acele boli lăsate cumva „în aşteptare“, însă cu consecinţe extrem de grave. De pildă, adresabilitatea pacienţilor care suferă accidente vasculare cerebrale, caz în care prezentarea la spital, pentru o bună recuperare, este obligatorie în primele patru ore, a scăzut dramatic, spune doctorul Renică Diaconescu. De asemenea, neurologii sunt îngrijoraţi şi de scăderea, în ultimii ani, a vârstei pacienţilor care sunt afectaţi de accidente ischemice şi hemoragii craniene, numărându-se şi ei printre specialiştii care cer o lege a prevenţiei.
„Weekend Adevărul“: Este COVID-19 o boală care dă mai mult complicaţii neurologice, mai mult vasculare, mai mult pneumologice? Ce ştim după aproape doi ani?
Dr. Renică Diaconescu: Este o boală cu multe necunoscute, dar mai ales cu multe complicaţii. Complicaţiile neurologice şi cardiovasculare cred că sunt cele mai periculoase. În timpul bolii, dar şi după, s-au produs accidente vasculare, accidente coronariene, ischemii de membre inferioare sau superioare, cu consecinţe uneori nefaste. Nu mai târziu de două săptămâni s-a externat o doamnă de 29 de ani care a făcut o tromboză venoasă cerebrală a cărei etiologie o atribuim tot COVID-ului. S-a întâmplat la două săptămâni de la COVID, pe care nu l-a depistat la timp, a făcut şi vaccin în timpul bolii. După administrarea pe injectomat de heparină, dar în doze mari, este bine. Foarte rar întâmpinăm astfel de afecţiuni la vârste tinere.
- Care au fost simptomele?
Simptomele au fost durere mare, pierderi de cunoştinţă, cefalee intensă, vărsături, şi s-a descoperit pe tomograf că era tromboză într-o venă cerebrală. Au fost două cazuri care au venit aproape în acelaşi timp. O femeie de 29 de ani, care a ieşit din criză, şi o femeie de 29 de ani care a ajuns la Terapie prin tromboză de venă bazilară, care e în stare gravă. Cealaltă pacientă mai avea nişte factori de risc, anticoncepţionale, care sunt factori de risc pentru trombozele venoase şi sinusale cerebrale. Deci nu, COVID nu e o simplă răceală. Implicaţiile sunt de la acea neuropatie periferică, tradus în limbajul cititorilor prin oboseală la mers, cu scăderea forţei musculare, până la astenia aceea generalizată, şi până la complicaţii trombotice post-COVID.
- Pot să apară astfel de complicaţii la mai multă vreme de la trecerea prin COVID?
În general, nu. Dacă pe durata asta pacientul a reuşit să nu aibă o simptomatologie cât de cât modificată, adică în rău, evoluţia este bună. Dacă evoluţia pe o durată de 14 zile este bună, înseamnă că anticorpii au învins şi au apărat organismul. Tocmai acesta este şi rolul vaccinului. Mulţi oameni spun: „De ce să fac vaccin, tot mă infectez din nou“. Da, te infectezi, dar scazi riscul de mortalitate, de agravare, de a ajunge la Terapie Intensivă. Uitaţi-vă ce se întâmplă în ţările civilizate.
„Vaccinul, o fotografie a virusului“
- Ce se întâmplă la a doua, la a treia infectare? Ai siguranţa că va fi la fel, fără vaccin?
Faptul că ai trecut prin boală nu-ţi oferă o imunitate crescută pe termen lung – trei, patru luni şi atât. Singurul care-ţi oferă o imunitate de până la şase luni este vaccinul, cu rapel, şi până la urmă şi a treia doză. Vaccinul este de fapt o fotografie a virusului, pe care corpul trebuie să o recunoască şi să trimită anticorpii. În prima fază, dacă nu a avut COVID şi este prima infectare, organismul reacţionează haotic. Nu reacţionează specific, trimite armata, dar armata trage oriunde. Trage şi-n virus, trage şi-n organe, trage şi-n vase... Aşa, prin vaccin, ai fotografia inamicului, cum se spune, şi anticorpii se duc ţintă. Este un mesaj care vine pentru organism, pe care-l identificăm. Foarte mulţi sunt speriaţi de faptul că a scăzut numărul de anticorpi. Nu este specific asta, pentru că ei se pot mobiliza. Anticorpii circulanţi nu dovedesc că eşti protejat. Poţi să n-ai anticorpi circulanţi, dar organismul trebuie să aibă posibilitatea să-i mobilizeze. Foarte mulţi îşi fac anticorpii şi spun „am, nu mă mai vaccinez“. Nu e asta o regulă. Aceşti anticorpi circulanţi pe care-i găseşti în sânge pot să dispară într-o săptămână. Pe noi ne interesează capacitatea organismului de a face faţă unei agresiuni.
Fără evaluări periodice, de frica virusului
- Ce s-a întâmplat cu ceilalţi pacienţi neurologici? A scăzut incidenţa celorlalte boli neurologice sau adresabilitatea?
Adresabilitatea a fost foarte scăzută. Vă dau un exemplu despre tromboliză. Noi făceam 10-15 trombolize pe lună şi am ajuns în perioada de COVID să facem două-trei, până la cinci. S-a schimbat mentalitatea. Pacienţii nu mai ajung, deşi noi am spus-o pe toate canalele că trebuie să ajungă în primele patru ore pentru a efectua această tromboliză. Li se spune să stea acasă, că este COVID în spital, că poate îşi revin, s-a încetăţenit o idee de a întârzia venirea la spital a pacientului vascular, uneori încurajată şi de unele cadre medicale, în zona rurală. Această teamă de COVID face ca pacientul vascular să întârzie. Până la urmă tot ajunge, după o zi, două, trei, dar este tardiv pentru a mai putea face ceva în recuperarea lui. Este îngrijorător. M-am uitat pe date. La Bucureşti, la „Universitar“, la „Colentina“, sunt 130-150, la Cluj la fel, la Timişoara la fel, dar în toate spitalele judeţene din provincie adresabilitatea este din ce în ce mai mică. Ceva s-a fracturat şi nu-mi dau seama bine ce. Programul acesta s-a pus greu pe picioare.
Medic primar neurolog dr. Renică Diaconescu FOTO: Facebook/Renică Diaconescu
Este destul de costisitor şi am muncit un an să implementez acest program în teritoriu, pentru că rămăsese apanajul Bucureştiului, Clujului şi Timişoarei şi a trebuit să le demonstrez că n-are nicio vină un bolnav care face accident vascular la Corabia. El trebuie să moară, faţă de pacientul care face accident vascular în Militari sau în Colentina? Se vede că răspund foarte bine în mediul urban. Probabil că şi salvările îi aduc cu prioritate pe cei cu accident vascular. Colegii de la Ambulanţă trebuie să ştie că un pacient COVID poate să întârzie două, trei ore până-l aduce salvarea la spital, dar pentru un accident vascular aceste ore sunt fatale, sunt determinante. Fiecare minut pierdut înseamnă creier pierdut. Timpul înseamnă creier, cum spunem noi.
- Dar la evaluările periodice vin pacienţii?
Au fost perioade în care n-au venit. Cât timp a fost relaxare, în decembrie 2021, au început să mai vină. Dar foarte mulţi dintre bolnavii cronic n-au mai apărut, care mai veneau la recuperare. Mult timp noi n-am putut să internăm cu bilete de trimitere şi cu programări.
- Ştiţi ce s-a întâmplat cu ei în acest interval?
Părerea mea este că s-au pierdut foarte mulţi bolnavi cronic, pentru că n-a fost o politică în care să se gândescă soluţii şi pentru ei, la fel şi în cazul celor cu neoplasm sau cu accidente vasculare. Când spun că i-am pierdut înseamnă că nu i-am mai monitorizat, prin aceste chemări periodice, o dată la trei sau la şase luni. Nu ne informează nimeni când mor.
Colegii de la Ambulanţă trebuie să ştie că un pacient COVID poate să întârzie două, trei ore până-l aduce salvarea la spital, dar pentru un accident vascular aceste ore sunt fatale, sunt determinante. Fiecare minut pierdut înseamnă creier pierdut.
„Este necesară o lege a prevenţiei bolilor neuro şi cardiovasculare“
- S-a schimbat cumva patologia pe care o trataţi?
Foarte mult. În trei ani avem o simptomatologie care ne pune multe obstacole, ne pune la încercare cu multe diagnostice. Vârsta este tot mai tânără: accidente ischemice la 40 de ani, hemoragii cerebrale la 30 de ani. Cred că cel mai mult ar conta, şi asta se discută în Parlament, să facem o lege a prevenţiei, în care să acordăm foarte multă atenţie prevenţiei bolilor neuro şi cardiovasculare. Fără această lege, toată povara se va îndrepta pe sistemul spitalicesc. În ţările avansate, medicul de familie vede pacientul obligatoriu de două ori pe an.
- Cine credeţi că se gândeşte la prevenţie în acest context?
Prevenţia trebuia făcută printr-o lege. Din păcate, medicii de familie au fost transformaţi în „scriitori de hârtii“ – m-am zbătut foarte mult să li se acorde nişte sporuri pentru ce consultă. Dacă-l plăteşti la capitaţie, nu-l motivezi, dacă-l plăteşti la consultaţii, poate. Deplasarea la domiciliu a medicului de familie ar creşte calitatea serviciilor. Şi mai avem o problemă: au mai rămas 8.000 de medici de familie în ţară. Este un dezastru ce va urma. Din aceşti medici, mulţi au depăşit vârsta de pensionare şi ţinem de ei că n-avem alţii. Din păcate, generaţia tânără nu are apetit pentru această specializare. Moldova rămâne în continuare deficitară. Medicul de familie astăzi îşi vinde praxisul (n.r. – lista de pacienţi). În trecut, dacă un tânăr medic de familie termina şi voia loc, direcţiile sanitare scoteau locuri acolo unde era nevoie de ei. Acum trebuie să aibă praxis. Cele neacoperite sunt luate tot de medicii de familie care îşi mai fac un punct de lucru acolo. Eu m-am zbătut foarte mult să se scoată la secundariat, am avut o luptă foarte grea. Ei scoteau 5.000 de locuri şi doar 2.500 aveau posturi, mulţi plecau din ţară şi se specializau afară. Creşterea salariilor la rezidenţi a fost un factor foarte benefic, au rămas foarte mulţi în ţară.
- Legea prevenţiei ar însemna o creştere a rolului medicilor de familie?
Da, dar şi a medicilor specialişti din ambulatoriu. Este necesară crearea unor programe de prevenţie, cu controale periodice gratuite şi obligatorii pentru identificarea factorilor de risc, a stării de sănătate.
CURRICULUM VITAE - DR. RENICĂ DIACONESCU
Data şi locul naşterii: 2 octombrie 1957, comuna Schitu, jud. Olt
Studiile şi cariera: În 1985 a absolvit cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, iar în 1993 a obţinut specializarea în neurologie, ocupând, în acelaşi an, postul de medic specialist neurolog în cadrul Spitalului orăşenesc Drăgăneşti Olt.
În perioada 1995-1997 a fost medic specialist neurolog la Spital Judeţean Olt, fiind şi şeful Secţiei de neurologie recuperare din cadrul aceluiaşi spital.
În 2000 îşi susţine teza de doctorat, iar în 2003 obţine supraspecializarea în ultrasonografie DOPPLER (investigaţii paraclinice cerebrale).
În prezent este şeful secţiei Neurologie din cadrul Spitalului de Urgenţă Slatina. De asemenea, el a înfiinţat Compartimentul de tromboliză SJU Slatina, unitate spitalicească devenită Centru Regional de Tromboliză.
A înfiinţat Centrul Regional de Tromboliză din Slatina
Locuieşte în: Slatina
Vă recomandăm să citiţi şi:
Studiu Australia: Cancerele sistemului digestiv sunt în creştere în rândul tinerilor
Se încarcă comentariile...
