Povestea puţin ştiută a celui mai mare concurs al căluşarilor. Cum au interzis comuniştii un personaj central: mutul

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În 1969, la prima ediţia a concursului de căluş, spectacolele s-au susţinut pe scena teatrului de vară din Slatina, dar şi la Pădurea Saru. În imagine este formaţia de căluşari din Vâlcele FOTO: arhiva Centrului Cultural Municipal Caracal
În 1969, la prima ediţia a concursului de căluş, spectacolele s-au susţinut pe scena teatrului de vară din Slatina, dar şi la Pădurea Saru. În imagine este formaţia de căluşari din Vâlcele FOTO: arhiva Centrului Cultural Municipal Caracal

Recunoscut drept „concursul la care dacă nu ai fost, nu exişti“, „Căluşul Românesc“ de la Caracal împlineşte vineri, 21 iunie 2019, 50 de ani. Puţini sunt cei care ştiu că aventura a început, de fapt, la Slatina, dar şi că mai-marii comunişti sunt responsabili de dispariţia unui personaj central din căluş.

De la prima ediţia a Concursului Naţional „Căluşul Românesc“, organizată, în urmă cu 50 de ani, tot în perioada 21-23 iunie, s-au întâmplat multe, iar viaţa căluşarilor s-a schimbat radical. Puţini mai sunt cei care să poată povesti cum a început, de ce, cum s-a transformat, cum le-a schimbat căluşarilor de rând viaţa. Unul dintre vechii căluşari este Nicihita Dragomira, la prima ediţie simplu membru într-o formaţie de căluşari, astăzi coregraf şi organizator al evenimentului.

„A fost prima manifestare culturală de seamă a judeţului“

Cunoscuţi fiecare în satele din care proveneau şi prin localităţile vecine, căluşarii au început să fie o atracţie pentru publicul larg de-abia după ce un grup de căluşari din satul argeşean Pădureţi a făcut senzaţie la un festival internaţional de dansuri populare, la Londra. Era 1935, o vreme în care căluşarii depuneau un jurămâmt pe care îl respectau cu sfinţenie, ţineau de ceată cel puţin trei ani, nu ieşeau din cuvântul vătafului etc. Specialiştii au început să studieze obiceiul, iar competiţia între cetele de căluşari nu s-a mai dat pe uliţele satelor, ci a urcat în scenă. Din doi în doi ani, înainte de apariţia „Cântării României“, formaţiile şi ansamblurile folclorice se întreceau într-o competiţie denumită „Dialog la distanţă“.

În 1968, la reorganizarea administrativă şi apariţia judeţelor, judeţul Olt a ieşit din arondarea regiunii Argeş. Ca o primă manifestare culturală de amploare, pentru că în Olt existau multe şi valoaroase vetre căluşăreşti, a apărut ideea unui concurs de căluş.

„Când s-au format judeţele, în 1968, au apărut şi noi instituţii de cultură. La Olt preşedintele Inspectoratului de Cultură a fost profesorul Ilie Dragomir, din Corbu, profesor de română. Atunci au venit mulţi la Inspectoratul de Cultură, şi de la Argeş, şi de la Craiova, nu mai aveau unde să le dea de lucru, şi aşa a apărut. Preşedintele fiind de Argeş, ştiu precis că a fost influenţat de ceata de căluşari de la «Dialogurile de la distanţă» între regiuni. Noi am fost 100 de căluşari din Argeş, sub comanda lui Puiu Vasilescu, şi am concurat cu Suceava. I-am învins la dans, dar ăia ne-au bătut la muzică populară şi-am pierdut concursul, la vremea aia.. Şi venind de la Argeş, primul lucru, a pus ochii pe căluş. (...) La prima ediţie au fost cei mai mari coregrafi pe care-i avea ţara la acel moment, unul singur mai este, Puiu Vasilescu. A fost Gheorghe Popescu-Judeţ, a fost Ion Baciu..., în sfârşit, toată spuma.

S-a desfăşurat la teatrul de vară şi în pădure la Saru. Concursul propriu-zis s-a desfăşurat la teatrul de vară din Slatina, dar s-au dat spectacole şi în pădurea de la Saru. Nu mai ştiu numărul de ediţii, dar cel puţin 5-6 s-au desfăşurat la Slatina. Este minciună de care se folosesc caracalenii că din cauza proastei organizări s-a mutat la Caracal. Nu! A fost mutat pentru că s-a demolat teatrul de vară. Un teatru excepţional, cu peste 1.100 de locuri, toate dotările posibile la scenă, în speranţa că se va mai face alt teatru de vară. N-a mai fost mutat la Slatina nici când s-au făcut scene, pentru că imediat, la Cultură, a venit un domn Popescu, din Caracal. Festivalul a fost, de altfel, bine organizat la Caracal, datorită lui Mitu Şlătculescu. Bine organiat, fără niciun dubiu“, povesteşte astăzi Nichita Dragomira, care la acea primă ediţie a dansat în formaţia căluşarilor de la Vâlcele.

La un pas de desfiinţare, pentru că se pierdea forţa de muncă a CAP-urilor

Concursul a căpătat repede amploare. Organizat în perioada Rusaliilor, când tradiţional căluşarii alungă, prin jocul lor, relele din sat, „căluşarii de ţărână“, care la acea vreme dansau aşa cum învăţaseră de la înaintaşi, veneau în număr din ce în ce mai mare în competiţie. „Exista chiar şi o vorbă: «Ai fost la Caracal? Nu?! Atunci nu eşti căluşar!»“, spune Nichita Dragomira. Doar că şefilor de prin CAP-uri nu le-a prea convenit ce se întâmplă. Era perioada în care se prăşea pentru a doua oară porumbul şi nu-şi permiteau ca oamenii să piardă vremea aiurea.

festival calus caracal

Şi astăzi se înfruntă la Caracal cei mai buni căluşari din ţară 

„La un moment dat au vrut să desfiinţeze festivalul, au venit într-un an doar câteva formaţii, nu s-a mai ţinut nimic. M-am dus la nea Lică Bărbulescu (n.r. – cumnatul lui Nicolae Ceauşescu) şi l-am mutat la 23 August, pentru că erau formaţiile aduse la defilare, iar după defilare, câţiva ani de zile am ţinut concursul. Pretextul? Chipurile, că erau tractorişti, şoferi şi oameni care lăsau atelajele şi trebuia să vină la Caracal, pentru că în perioada aia era sapa porumbului. Aceasta era motivaţia la suprafaţă“, a dezvăluit Dragomira.

Înainte de a se decide sugrumarea cu totul a evenimentului de amploare, mutul, personaj central în jocul de căluş, îşi pierduse, iar asta încă de la primele ediţii, falusul, pentru ca în cele din urmă să fie eliminat cu totul. „De regulă, mutul căluşului, în perioada aceea, ca şi acum, mai scăpa anumite vorbe contra primarului, contra miliţianului... Că te-am văzut azi-noapte pe la poartă pe la aia, că i-ai dat lot ajutător mai mult, că te-ai dus şi i-ai dezumflat bicicleta şi te-ai apucat s-o umfli, bicicleta, nu pe doamna... Şi-atunci au început să deranjeze. Mutul mai înjura, falusul se scosese de mult, de la primele ediţii, fără doar şi poate, nu s-a mai pus problema. După o vreme a fost interzis cu totul“, a explicat coregraful, care mai spune că ar fi văzut rostul unui astfel de eveniment într-o comună mai dezvoltată, nu la oraş, unde pentru spectatori, cel puţin atunci, era ca un experiment, aceştia neavând prea mult contact cu obiceiul. „Multă lume nici nu ştia ce înseamnă căluş, la oraş, cetele veneau foarte rar în oraş“, a mai spus Dragomira.

„Concursul căluşăresc este construcţie comunistă, să fie clar!“

Cu toate privaţiunile, faptul că, în timp, s-a pus problema ca şi copiii să înveţe jocul, iar căluşarii, odată urcaţi pe scenă, au început să fie ajutaţi de la nivelul primăriilor, a ajutat, crede Nichita Dragomira, ca dansul în sine să nu se piardă, deşi multe dintre elemente s-au alterat până la a ajunge, astăzi, doar un spectacol de scenă.

„Până atunci ad-hoc se întâlneau. În momentul în care i-ai dus la concurs, i-au băgat în seamă primăriile şi au început să-i motiveze puţin pe căluşari: le dădea loc ajutător mai mult, le dădea câte-o grămadă de lemne, o grămadă de piatră, ca să nu vină degeaba, a-nceput să-i motiveze, au început să repete în căminul cultural. Până atunci, repetiţiile se făceau la vătaf acasă sau la mutul căluşului, cetele se constituiau necontrolat, tradiţional. Când şi-au dat seama de importanţa căluşului, cetele le-au luat căminele culturale.

Imagine indisponibilă
festival calus caracal

Căluşul a apărut în scenă în 1937 prima dată, datorită Pădureţilor. Dacă n-ajungeau la Londra, căluşul probabil că nici la ora actuală nu era studiat şi probabil că dispărea. Şi-au dat seama de importanţa lui atunci. Focloriştii au pus problema vizionării lor, şi-aşa au ajuns ei în scenă, dar ceata căluşărească, până a fi scenizată, cu mici excepţii, trei ani era formată din cam aceiaşi căluşari, prin jurământ. Dacă scădea numărul sub şapte, ceata se destrăma.

Concursul căluşăresc este construcţie comunistă, să fie clar, dar a fost şi un mijloc de propagandă, la un moment dat a apărut pe stadioane, era în faţa lui Ceauşescu... Concursurile şi scenizarea sunt interese comuniste, dar au şi ajutat. I-au stimulat cu ceva şi a început grija pentru costumaţii, iar aici greşeala a fost că s-a uniformizat. Până la apariţia concursurilor costumul era făcut în casă, şi era foarte variat, cum la ora actuală mai este la Oporelu“, a mai precizat coregraful. Pe atunci, vetre celebre, chiar mai vestite decât Vâlcele, erau, în judeţul Olt, conform coregrafului: Bălăneşti, Şerbăneşti, Potcoava, Perieţi, Brâncoveni, Verguleasa.

„După ce termină liceul se cam lasă de căluş“

Căluşarii au ajuns în timp să facă distincţie între jocul pe care-l jucau între ai lor, cu toate semnificaţiile lui, şi jocul de scenă. Masa de selecţie pentru dansatori a rămas lumea satului, aceştia fiind cei care „aveau jocul în sânge“, însă lumea a început să se obişnuiască să-i vadă şi în afara perioadei Rusaliilor, ce-i drept, doar pe scenă.

„Bunica mea, când m-a văzut la Anul Nou îmbrăcat, pentru că ne chemau la spectacole, s-a dus la popa – Părinte, să-i citeşti lu’ zăpăcitu’ ăla, că l-am văzut îmbrăcat în căluş!“, a explicat coregraful, pentru că în lumea satului încă nu se accepta noua transformare.

festival calus caracal

Dansatorii, însă, se bucurau de un statut aparte.„Plecau pe litoral, plecau la munte, erau foarte solicitaţi, le mergea ziua muncă şi se şi plimbau. (...) Astăzi însă la maturi nu se stă prea bine. După ce termină liceul se cam lasă de căluş. Se pierd, pleacă din ţară, le e jenă, primăriile nu mai au stimul, cu ce să-i cheme, repetă cu încălţămintea lor... Pe copii îi mai păcăleşti, dar formaţiile mari nu mai sunt stimulate ca pe timpul comuniştilor. Căluşarii sunt formaţi astăzi cu gândul la spectacol, nu la tradiţii, deja jurământul este pe moarte. Jurământul şi mutul căluşului vor dispărea foarte curând, fără dubiu“, a conchis coregraful.

Trei seri de spectacol la Caracal

În acest an, în mod excepţional, la ediţia aniversară nu va mai fi concurs la Caracal, deşi pe scenă vor urca foarte multe ansambluri de dansuri şi formaţii de căluşari, căluşeri şi căiuţi. Festivalul, la care vin şi invitaţi din Bulgaria, începe vineri, 21 iunie 2019, cu o paradă pe traseul Piaţa Agroalimentară – bulevardul Antonius Caracalla – Platoul Administrativ, la ora 19,30, la teatrul de vară, începând efectiv spectacolul care se va încheia cu evoluţia Ansamblului „Maria Tănase“ din Craiova.

Spectacolul va contimua sâmbătă, când pe scenă urcă atât căluşarii, cât şi formaţii de dansuri macedonene şi bulgăreşti, seara fiind încheiată de formaţia folk-dance „Hop-Trop“ din Provadia, Bulgaria.

Duminică este programat, cu începere de la ora 11,00, un simpozion la Teatrul Naţional, iar seara va fi ultimul spectacol din ediţia jubiliară a Festivalului internaţional de Folclor „Căluşul Românesc“, când din nou vor urca pe sceană invitaţii din ţară şi străinătate, invitatul special fiind Aurel Tămaş.


 

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite