Prefectura Olt, acelaşi loc de întâlnire, aceiaşi protestatari. Luni - o seară cu puţin peste 20 de oameni în stradă

S-au strâns din nou,  luni-seara, ceva mai mult de 20 de protestatari în Slatina, „nucleul dur“ din prima seară de proteste. N-au mai scandat, iar mesajele tipărite au fost accesorii inutile în discuţia între amici.

Sediul Prefecturii  s-a transformat în punctul de întâlnire al celor care încă mai cred că protestul paşnic îşi are rostul. Luni, la 18,00, au început să vină, unul câte unul, slătinenii prezenţi în prima seară de proteste la Slatina. Oameni nici foarte tineri, dar nici suficent de „înţelepţi“ să-şi vadă de-ale lor, în loc să-şi „chinuie“ copiii în seri reci, strigând împreună pe străzi „Afara, afară, cu hoţii din ţară!“. Numărul nu i-a încurajat să mai spere că ar putea pleca în marş pe străzi, i-a pus doar pe gânduri, ambiţionându-i să găsească alte metode de a-şi trezi semenii.

S-au salutat familiar, deşi se cunosc, unii, de doar câteva zile.  După care au început să se-ntrebe cât îi mai trebuie omului de rând, care nu trăieşte din şpagă, până să i se umple paharul. Într-un oraş în care aproape că toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, frica trebuie să fie singura explicaţie pentru lipsa de atitudine, şi-au explicat oamenii. În tot acest timp au mai trecut „şmecheri“ cu maşini bune care au simţit nevoia să întoarcă cuţitul în rana celor jigniţi oricum de indiferenţa semenilor.

Deşi de pe celălalt trotuar totul trebuie să fi fost comentat ca un spectacol, în răstimpuri chiar oprindu-se oameni şi privind insistent către grupul celor adunaţi la Prefectură, cel puţin două ore s-au scurs plăcut, chiar dacă nu doar despre lucruri agreabile s-a povestit. Toate nefericitele experienţe relatate, că a fost vorba despre cum sunt trataţi pacienţii în spital, sau despre cum li se închide gura salariaţilor din instiuţiile de stat, cum se manipulează votul, cum s-a dezoltat şi se întreţine industria meditaţiilor etc., n-au făcut decât să întărească o convingere clară: aşa nu se mai poate.

Ce anume trebuie făcut să se poată altfel, încâ se caută răspuns. Şi marţi, şi miercuri şi cât va fi nevoie, doar „să schimbăm sistemul“. Pentru scurt timp, celor sosiţi la 18,00 li s-au alăturat, ceva mai târziu, şi tinerii (puţinii care au rezistat seară de seară) care au deja o istorie întreagă de polemici cu jandarmii sosiţi şi ei la faţa locului. De-acum aşteptarea pare să-i unească. Aşteptarea a ceva, dacă cineva nu s-a ivit, orice, care să schimbe un pic lucrurile.