Probele de netrecut ale şcolii online. „Doar 30% dintre elevi au posibilitatea să se conecteze cu clasa. Copiii rămân acasă cu bunica, bunica are telefon cu butoane“

Din ce în ce mai multe localităţi se îndreaptă spre „scenariul roşu“, iar primele afectate sunt şcolile, pentru că elevii nu mai pot veni în sala de curs. Discrepanţa este mare între arsenalul unui adevărat studio de televiziune pe care şi-l permit anumite şcoli şi condiţiile minime din altele sau între elevii liceelor cu pretenţii şi cei din satele în care „pică semnalul“.

„Un nou an şcolar compromis“, cred mulţi dascăli despre anul şcolar 2020/2021, „o generaţie de sacrificiu, a câta?!“, continuă aceştia, deşi puţini pun la îndoială necesitatea adoptării măsurilor de siguranţă. Aceste măsuri vor duce, mai devreme sau mai târziu, şcoala exclusiv în mediul online. Acest lucru va însemna însă lipsirea unui număr însemnat de elevi de şansa de a-şi urmări profesorii predând, iar pentru alţii, chiar abandon şcolar.

Dacă în şcolile cu pretenţii scenariul roşu nu afectează în mod deosebit întâlnirea elevilor cu profesorii lor, pentru că s-a putut investi în achiziţionarea de dispozitive care permit o bună conexiune, fie din sala de clasă, fie de la domiciliul dascălilor, în şcolile din mediul rural problemele au rămas aceleaşi din anul şcolar trecut: lipsa dispozitivelor în şcoală, lipsa dispozitivelor în familiile elevilor. 

Asta face ca şcoala online să le răpească, practic, elevilor şansa la un an şcolar aproape de normal, pentru că politicienii şi-au uitat promisiunile, iar laptop-urile şi tabletele nu au ajuns nici până acum.

„La sfârşitul orei, fiecare face poză cu telefonul şi-mi încarcă lucrarea pe Teams“

La Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, elevii au experimentat deja scenariul hibrid, iar anumite clase, care au avut ghinionul să se confrunte cu teste pozitive pentru SARS-CoV-2 în rândul elevilor, chiar scenariul roşu. Şcoala însă s-a pregătit şi profesorii au putut preda din sala de clasă elevilor care i-au urmărit de acasă, din faţa dispozitivelor. Telefonul este cel mai des folosit, spune prof. Felicia Alexandru. Conexiunea la şcoală este bună, însă acasă mai sunt situaţii în care elevii se plâng.

„Avem foarte multe clase care sunt pe scenariul hibrid, în sensul că sunt 20 în clasă şi şapte acasă. Este ok, dar de multe ori se pierde conexiunea, nu noi o pierdem ca şcoală, o pierd copiii de acasă. Şi atunci, la fiecare oră, când se termină, cineva face poze din caiet şi postează şi celor de acasă. Să-şi completeze ici-colo ce goluri au. În principiu merge, s-au adaptat. Majoritatea au telefoane mobile de ultimă generaţie, inclusiv cei care vin la noi din mediul rural. Majoritatea pe telefon se conectează. În anumite clase s-au cumpărat camere cu trepied, se montează pe o masă din mijloc şi se vede tabla foarte bine. Atunci, în timp real, se pozează şi se trimit şi celor din online“, spune profesoara.

Există soluţii chiar şi pentru momentul evaluării elevilor, chiar dacă lucrurile nu mai sunt la fel de simple ca la interacţiunea faţă în faţă. Şcoala foloseşte platforma TEAMS, care oferă o serie de facilităţi. Uşor n-a fost, spune prof. Alexandru, pentru că „nu ne-a dat nimeni ceva nou, nici primăria, nici ministerul, absolut nimeni“. S-a putut rezolva, însă, şi interdicţia de a schimba fişe de lucru.

„Şi evaluarea se poate face. Sunt teste care se pot da şi online, poţi să le setezi un interval orar în care să răspundă. Am dat lucrări şi nu am luat lucrările acasă. La sfârşitul orei, fiecare face poză cu telefonul şi-mi încarcă lucrarea pe Teams. Dacă îmi încarcă după 5 minute, poza nu mai e valabilă. Se pot face nişte subiecte în aşa fel încât poate să aibă lângă el toate cărţile posibile“, mai spune prof. Felicia Alexandru, răspunzând astfel temerii că, la testare, elevii aflaţi în faţa telefoanelor s-ar putea „inspira“ pentru completarea răspunsurilor corecte.

„La gimnaziu, din 69 elevi au conturile active vreo 24“

Lucrurile stau cu totul altfel în mediul rural, indiferent de cât de mult s-ar strădui profesorii. Sunt familii şi cu patru copii la şcoală, care nu-şi permit, nici pe departe, să cumpere pentru fiecare dintre ei tablete sau telefoane cu abonament la Internet. Pe de altă parte, deşi s-a solicitat în repetate rânduri necesarul de dispozitive, la şcoală n-a ajuns nici măcar o tabletă din cele promise, cum n-a ajuns, de altfel, niciunde în judeţul Olt. 

Directorul Şcolii Gimnaziale Brâncoveni, prof. Laura Sandu, spune că va avea o reală problemă dacă nu i se repartizează toate cele 183 tablete solicitate în ultimele documente, pentru că va fi pusă să aleagă cine să primească şi cine nu, în condiţiile în care nu există diferenţe mari între elevi. Are temeri că nu va primi pentru toţi pentru că prima dată profesorii au fost întrebaţi în luna aprilie cum se ţine legătura cu elevii, iar la acel moment şcoala a răspuns că peste 60 dintre ei nu au niciun fel de dispozitiv electronic.

„Eu nu ştiu nici măcar pe ce criterii se vor acorda aceste tablete, pentru că noi am tot trimis situaţii din martie-aprilie. Situaţia din aprilie nu va fi conformă cu ce avem acum, pentru că în aprilie, am spus atunci, la nivelul şcolii erau 63-67 copii care nu se conectează deloc, pentru că nu au de pe ce. Dar cei mai mulţi se conectau de pe dispozitivele părinţilor. Ei n-au luat în calcul şi aspectul acesta, că acel copil depinde de telefonul părintelui. Dacă voi primi 60 de tablete, cui le dau?! Pentru că eu am situaţia pe clase din aprilie (n.red. - când România era în stare de urgenţă, iar mulţi părinţi nu mai mergeau la lucru), iar atunci au fost pur şi simplu nişte sondaje“, spune directoarea Şcolii Gimnaziale Brâncoveni, prof. Laura Sandu.

Între timp a început un nou an şcolar, şcoala a fost înregistrată pe o platformă educaţională, demers care s-a realizat fără sprijin de specialitate, însă nici măcar jumătate dintre elevii şcolii nu şi-au activat conturile pe respectiva platformă, deşi pentru prima dată în noul an şcolar s-a apelat la predarea online în weekend-ul în care şcoala a devenit secţie electorală. Pe de altă parte, profesorii au învăţat şi ei din mers. Puţini au mers la cursuri de predare online, iar cei care au făcut-o, au făcut-o pe banii lor şi interesându-se personal, nu a fost ceva organizat.

„La gimnaziu, din 69, au conturile active vreo 24 de elevi. Cei de ciclu primar sunt mai puţini, iar la grădiniţă, unu-doi“, mai spune dir. Sandu, explicând că foarte puţini copii vor intra online, dacă va veni şi acel moment, şi va veni (localitatea Brâncoveni, din nefericire, se apropie de rata de infectare 3/1.000 locuitori, ceea ce înseamnă scenariul roşu). 

„În faţa curţii va fi doar învăţătorul cu elevul, să-i dea nişte fişe de lucru“

„Teoretic, aproximativ 30% mă aştept să intre, care 30% înseamnă mai mult dinspre partea de gimnaziu, preşcolar mai nimic, pentru că ei sunt mici şi depind de părinţi. Atâta timp cât părinţii sunt plecaţi, ei clar nu vor intra să facă ceva cu doamnele educatoare. Rămân cel mult cu bunicii, care nu au acces la tehnologie, nu se pricep... Trebuie clar să-i instruiască cineva. Şi pe lângă asta, trebuie să aibă şi dispozitivele necesare. Dacă bunica are telefon cu butoane...“, mai spune prof. Laura Sandu.

O problemă reală vor avea şi dascălii, pentru care a solicitat, de altfel, 20 de laptop-uri. Şcoala nu are posibilitatea să monteze în fiecare sală de clasă câte un laptop, un microfon, o cameră de filmat, aşa că profesorii vor intra de acasă, pe dispozitivele personale. „Nu am laborator de informatică. În schimb, vor fi unii învăţători care se vor duce acasă la elevi. În faţa curţii, doar învăţătorul cu elevul, şi să-i dea nişte fişe de lucru. De predat în niciun caz nu se pune problema. Nu poţi să predai copilului la poartă, şi să predai acelaşi lucru la 15 copii...“, explică directoarea Sandu cum se vor derula lucrurile în cazul acelor elevi care nu au posibilitatea să se conecteze la platforma şcolii.

Altfel, părinţii fac eforturi, mai spune profesoara, doar că, pentru cei care au mai mulţi copii în şcoală, va fi imposibil să le asigure fiecăruia dispozitivul propriu.

„O mămică are un copil la Pregătitoare, unul în clasa a IV-a şi unul la grădiniţă. Trei copii. I-ar trebui trei dispozitive, dacă teoretic intrăm în scenariul roşu. Va renunţa cel de la grădiniţă şi va renunţa şi cel de la pregătitoare, ca să facă Andrei, de la clasa a IV-a. Au făcut părinţii un efort, au cumpărat un laptop şi mi l-au adus mie să-l configurez. «Doamna director, noi nu ştim ce să facem cu el!»“, expune directoarea doar una dintre situaţii. Tuturor se suprapune problema reţelei de comunicaţii.

„La Văleni (n.r. – sat din localitatea Brâncoveni) semnalul este foarte prost. Sau, am familii numeroase, care au câte patru-cinci copii în şcoală, şi toţi sunt de primar sau de gimnaziu. Ei cum îşi vor desfăşura orele? Cumpără cinci dispozitive? Cu cinci abonamente? Dacă vrei într-adevăr să-ţi fie suport, trebuie să cumperi o tabletă cât de cât performantă, nu de 200-300 lei. Părinţii, unii dintre ei, se străduiesc să le ofere copiilor, dar...!“, mai spune profesoara.

„Se poate face o evaluare, dar, din punctul meu de vedere, nu poate fi obiectivă“

Ne întoarcem în Slatina, la cea mai mare unitate şcolară din judeţ, Colegiul Naţional „Ion Minulescu“, o şcoală cu 1.800 elevi. Directorul şcolii, prof. Christian Ionescu, spune că se poate preda online, însă acest sistem nu va putea egala, vreodată, interacţiunea directă cu elevul. Elevii colegiului nu au neapărat problema conexiunii proaste la internet sau pe cea a lipsei unui dispozitiv personal, însă provocările sunt altele.

„Predarea online este o soluţie, nu este nicio problemă, eu pot să predau şi-aşa şi-aşa. Problema este că elevii nu au toţi bunăvoinţă, iar părinţii nu ne sprijină în această predare online. Ştiu doar să spună că nu se face carte în online. Nu este adevărat! De regulă, profesorii care intră în online îşi fac treaba. Problema apare în momentul în care elevii nu au tehnologia neapărat necesară, sau se ascund, se fofilează.«Nu merge camera, nu merge microfonul, nu...». Asta este marea problemă. 

Profesorii noştri, unii dintre ei, şi-au cumpărat inclusiv tablete grafice, pot să scrie, pot să facă figuri, la matematică, la fizică, şi-au luat inclusiv lavaliere, ca să poată să vorbească şi să fie auziţi, se poate face share-screen, se poate pune pe ecranul dispozitivului lecţia deja pregătită acasă de profesor, problema este că dacă tu te uiţi pe telefon, normal că nu poţi să vezi imaginea. Minim tabletă, mai bine laptop şi cel mai bine ar fi desktop, să aibă ecranul mare, să poţi să vezi pe el ceea ce îţi pune profesorul acolo. Dar dacă vii cu telefon şi vrei pe telefon să şi auzi, să şi vezi ce ţi se predă... Nu vezi rândul de la o margine la alta, trebuie să muţi cursorul...“, explică directorul ce lipseşte pentru ca predarea online să fie cu adevărat eficientă.

A solicitat, de altfel, dispozitive pentru toţi elevii, chiar dacă, este adevărat, nu toţi provin din familii fără posibilităţi materiale.

„Necesar am transmis pentru toţi elevii, mi se pare că ar fi discriminare în momentul în care ai spune că X elev are nevoie şi Y elev nu are nevoie, că are deja. Noi am cerut pentru întreaga populaţie şcolară. Bineînţeles că nu am primit de la nimeni nimic, dar la noi, elevii, în general, au pe ce să intre, peste 90% au cu ce să intre, problema este să fie bunăvoinţă şi un pic mai multă atenţie din partea părinţilor“, a mai precizat prof. Ionescu, precizând, în schimb, că interacţiunea directă cu elevul, chiar şi în condiţiile actuale, când elevilor nu li se mai citesc la fel de bine emoţiile pe chip, nu poate fi suplinită de conexiunea la distanţă. Profesorul consideră în schimb că va fi o problemă evaluarea elevilor.

„Cred că s-au dus lucrurile prea departe, se aruncă prea multe în cârca profesorilor “

„Din punctul meu de vedere, nu se poate face evaluarea online. Nu se poate face o evaluare obiectivă. Spun asta din punctul de vedere al profesorului care are materie de examen, de Bacalaureat, Evaluare Naţională. 

Pentru că una este să facă un desen copilul şi să-l prezinte, şi alta este să mă convingă pe mine că ştie să ia o notă bună sau foarte bună la Evaluarea Naţională sau la Bacalaureat. Pentru asta am avea nevoie, din când în când, măcar la două săptămâni, sau la trei, de o prezenţă a copiilor, pur şi simplu pentru a putea să evaluăm. (...) Îi dau testul contra-timp. În acel test el poate să nu ştie două elemente, sau trei, şi pentru acelea să caute, pe internet chiar, să le pună. Ştia, de exemplu, de un 7, şi face de 10. Atunci nu le dau la toţi 10? 

Părintele trebuie să-i explice că trebuie să înveţe. Profesorul poate să-i ofere cel mai bun material, sau să-l îndrume, dar, să ştiţi că învăţătura tot elevul o face“, apreciază prof. Ionescu, ridicând şi o altă problemă, a întregului corp didactic, anume aceea că profesorii sunt obligaţi să facă faţă nu doar provocărilor predării online, ci şi noilor sarcini, deloc puţine, care le revin în timp de pandemie.

„Profesorul trebuie să şi predea, să se ocupe şi de fonduri europene (n.red. – fiecărei şcoli i s-a recomandat să numească un responsabil cu accesarea de fonduri europene pentru a se solicita dispozitive electronice şi materiale de protecţie sanitară), să se ocupe şi de dezinfectarea mâinilor copiilor, şi de darea măştilor. Cred că s-au dus lucrurile prea departe, se aruncă prea multe în cârca profesorilor şi se pierde din vedere că ei sunt acolo în primul rând să predea, să le ofere informaţie elevilor, să facă educaţie, pentru că nu e  vorba doar de informaţie, ăsta e rolul lui. De aici şi până la a face triajul copiilor dimineaţa... Asta trebuie să facă profesorul? Întreb. Să stea la uşă să dea măşti, pentru că nu e treaba cadrelor medicale?! Trebuie să anunţe de fiecare dată când se îmbolnăveşte un copil? Asta trebuie să facă acum profesorul, şi colateral să mai şi predea“, a conchis prof. Christian Ionescu.

VĂ RECOMANDĂM ŞI: 

Studiu: Peste un sfert dintre elevi nu au acces la educaţia online

Soluţii pentru a urni căruţa digitală în şcoli