Profesoară ucisă într-o pădure acum 11 ani, criminal în libertate. Cum a scăpat de puşcărie cel pe care procurorii îl credeau vinovat

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu povestea uciderii unei profesoare de franceză din Olt, în urmă cu 11 ani. Au urmat procese şi două achitări pentru cel considerat de procurori vinovat. Familia caută şi astăzi adevărul, iar dosarul se află din nou în evidenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu „autor necunoscut“.

Liniştea oraşului Slatina era întreruptă, în vara lui 2005, spre sfârşitul lunii iunie, de vestea că o Ileana Damian, o tânără profesoară, în vârstă de 31 de ani, era de negăsit. Femeia, profesor de limba franceză la Colegiul Naţional „Ion Minulescu“ din Slatina, dispăruse în drum spre Colegiul Agricol „Carol I“, unde în 28 iunie ar fi trebuit să ajungă, la ora 16.00, la întrunirea comisiei de Bacalaureat din care făcea parte. Unul dintre colegii de catedră o apelase cu câteva zeci de minute înainte de ora la care trebuia să fie prezentă la liceu, pentru a se asigura că va ajunge. A fost ultimul cunoscut care i-a mai auzit glasul.

În zilele următoare, prietenii persoanei dispărute au început căutările. Au mers la publicaţiile locale, au anunţat dispariţia şi a fost anunţată şi Poliţia. De-abia după şase zile, în 3 iulie, prietenii au găsit cadavrul profesoarei în Pădurea Strehareţ, din imediata vecinătate a unităţii de învăţământ spre care pornise în după-amiaza zilei de 28 iunie. Plouase în ultimele zile, temperaturile erau cele specifice unei zile de vară în sudul ţării, cadavrul era deja în putrefacţie. Zilele scurse până la momentul descoperirii trupului şi-au pus amprenta asupra anchetei. Probele prelevate n-au mai fost concludente. Nu se putea spune dacă victima a fost sau nu violată, dar era clar, în schimb, în urma probelor toxicologice, că cel care a săvârşit fapta a obligat-o pe profesoară să bea 300 ml de alcool.

Urma să se căsătorească

Speranţei din zilele când prietenii încă o căutau pe Ileana Damian i-a luat locul revolta. Un oraş întreg a ajuns să fiarbă, criminalul era liber pe străzi. Familia a înmormântat-o creştineşte, în comuna în care părinţii locuiesc şi astăzi, Ileana ajungând să poarte rochia de mireasă nu în toamna care stătea să vină, aşa cum plănuise cu logodnicul său, ci pe cel din urmă drum.

În tot acest timp anchetatorii căutau diverse piste, anunţau că au un cerc de suspecţi, audiau martori. Ziarele vuiau în fiecare zi, se vehiculau scenarii de tot felul. Ca la orice crimă, logodnicul fetei apărea printre suspecţi. La nici o săptămână de la descoperirea cadavrului, unul dintre cei mai buni ofiţeri judiciarişti, pornit alături de alţi doi colegi spre o pistă care avea legătură cu cazul, piere într-un îngrozitor accident de maşină, pe Drumul European 574, în zona Pădurea Sarului. Şi astăzi sunt voci care spun că alta ar fi fost soarta anchetei dacă această tragedie nu se producea.

Despre acele zile şi despre lunile care au urmat, sora victimei, Adriana Vasile, îşi aminteşte ca şi cum s-ar fi petrecut ieri. „Ne-am gândit, în toţi anii ăştia, ce s-ar mai putea face, cum s-ar putea relua cazul. Mass-media, sunt convinsă, are un rol important în astfel de situaţii, însă ce n-aş mai suporta nici eu, dar mă gândesc cu atât mai mult la părinţii mei, ar fi să mai văd descrisă scena despre starea în care a fost găsită“, spune Adriana Vasile.

Scenariul procurorului

Cel care a fost în cele din urmă trimis în judecată pentru omor, tâlhărie şi tentativă la viol a fost reţinut de-abia după o jumătate de an, în ianuarie 2006, oamenii legii ajungând la el după ce au dat de urma celor două telefoane mobile pe care victima le avea asupra sa şi care ulterior au fost vândute, se prepunea, de către criminal. Era vorba de un muncitor pe un şantier din apropierea traseului pe care Ileana Damian l-a urmat pentru a ajunge la şcoala unde trebuia să se prezinte.

Gheorghe Ioana, stabilea procurorul de caz Eugen Iacobescu, un zilier pe care cunoscuţii îl descriau ca fiind bun prieten cu alcoolul şi obsedat de femei, şi care obişnuia să plece de la locul de muncă fără să anunţe, ziua în amiaza-mare, ar fi putut s-o urmărească pe profesoară, iar în pădure, profitând de faptul că zona era necirculată, s-o abordeze. Ar fi urmat o luptă între victimă şi agresor, pe trupul victimei fiind identificate 13 urme de violenţă, victima fiind în cele din urmă târâtă din aleea principală câţiva metri într-un desiş. Ce s-a întâmplat acolo sunt presupuneri, ipoteza tentativei la viol fiind susţinută de faptul că victima a fost descoperită fără lenjerie intimă, cu mâinile legate atât cu o bucată din cordonul sarafanului pe care îl purta, cât şi cu o bucată din chilot. Probabil victima a ţipat, moment în care agresorul a intrat în panică, strangulând-o.

„Faţă de cele relevate s-a stabilit că în cauză avem de-a face cu un criminal, cu o personalitate psihopatoidă şi tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv. Profilul personalităţii profunde relevă că autorul în sfera vieţii afective are opresie isteriformă aproape de panică, demonstrat de faptul că, atunci când victima a fost târâtă în pădure de el şi a început să ţipe pentru că nu vroia să întreţină raport sexual cu el, a strangulat-o ca urmare a panicii de care a fost cuprins“, precizează procurorul în rechizitoriu.

„Din păcate, nici după 11 ani nu ştim exact ce s-a întâmplat. Asta căutăm, nişte răspunsuri, nici măcar nu mai pot spune că mi-aş dori ca vinovatul să plătească, să stea în închisoare. Mi-aş dori să înţeleg ce s-a întâmplat acolo, ce a fost nevoită să îndure sora mea şi de ce, de asta avem nevoie“, spune sora victimei.

Profilul învinuitului

Gheorghe Ioana a fost trimis în judecată. În cursul anchetei a fost recunoscut de persoanele cărora le-ar fi vândut cele două telefoane mobile, dar şi de angajaţi ai staţiei Meteo din Slatina, situată în vecinătatea Colegiului Agricol „Carol I“, care l-au identificat ca fiind persoana care în acea perioadă, în zona Pădurii Strehareţ, le agresase verbal o colegă, făcându-i acesteia propuneri deocheate.

De altfel, Gheorghe Ioana a fost descris de mai toţi cei cu care a avut de-a face (patroni ai firmelor la care a lucrat, cunoscuţi) drept: „un mare consumator de alcool şi că nu este interesat de colaborarea cu firma sa“, „ o persoană neserioasă, deseori părăsea locul de muncă, fără aprobare şi se deplasa la diverse persoane pe cont propriu să le muncească, de la care primea bani“, „o persoană neserioasă deoarece venea şi pleca de la locul de muncă şi era mare consumator de alcool“, „inculpatului îi plăceau femeile şi că făcea pasiune pentru ele, însă el (unul dintre patronii la care a lucrat – n.r.) i-a atras atenţia că are familie şi că trebuie sa aibă grijă de ea“.


FOTO DREAPTA: Singura fotografie care ani de zile a fost redată în presa locală a celui judecat pentru crimă 

image

Procurorul a încercat, astfel, să demostreze că bărbatul, aflat la muncă pe un şantier în spatele Bisericii Catolice, foarte aproape de traseul urmat de Ileana Damian, ar fi putut părăsi locul de muncă, aşa cum o mai făcuse adesea, urmărind-o pe femeie. Mai mult, la începutul lunii iulie, după comiterea crimei, patronul la care lucra a observat că Gheorghe Ioana era abătut, însă a pus aspectul pe seama unei boli mintale.

Deşi inculpatul a declarat iniţial că în 28 iunie, ziua crimei, se afla la lucru în zona menţionată, în timpul anchetei şi-a schimbat declaraţia, precizând că de fapt, în acea zi, era la lucru la o adresă din vecinătatea Mânăstirii Clocociov, în partea opusă a oraşului. Mărturia sa a fost întărită de declaraţia unui martor, proprietarul la care se presupune că lucrase, şi care menţiona că l-a întâlnit atât dimineaţa, cât şi seara, la plecarea muncitorilor. Anchetatorii au interceptat o scrisoare în care soţia lui Ioana îl îndemna să-şi schimbe declaraţia. Mai mult, martorul care îl susţinea s-a dovedit că a minţit (anchetatorii au obţinut de la angajatorii martorului foaia de parcurs completată de martorul de profesie şofer, conform căreia la orele menţionate acesta nu se afla în Slatina). Martorul a fost învinuit de mărturie mincinoasă, acesta recunoscând că a dat declaraţia respectivă la rugămintea soţiei şi a sorei inculpatului.

Totuşi, deşi lucrurile păreau evidente, procurorii nu au prezentat în instanţă probe care să-l lege direct pe învinuit de locul crimei. Lănţişorul de aur (pe care, cel mai probabil, agresorul i l-a smuls victimei de la gât, anchetatorii găsind la marginea aleii cruciuliţa aparţinând, de asemenea, Ileanei Damian), inelul de logodnă cu pietre semipreţiose  şi o brăţară din argint, care se aflau de asemenea în posesia victimei, şi care se presupune că au fost vândute de criminal, nu au mai fost găsite niciodată.

În cursul anchetei, inculpatul chiar le-a solicitat poliţiştilor să refacă presupusul traseu al victimei până la locul crimei. „La data de 23 ianuarie 2006, după reţinerea sa, inculpatul Ioana Gheorghe a solicitat organelor de urmărire penală şi le-a declarat că le poate conduce până la locul unde a ucis-o pe Damian Ileana şi poate reda traseul parcurs. Cu acest prilej inculpatul a solicitat deplasarea pe traseul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Olt, strada Cornişei, Hanul Cireasov, Pădurea Strehareţi, respectiv locul unde a fost găsit cadavrul lui Damian Ileana, deoarece suferă de o boală de natură psihică care îi afectează memoria şi nu-şi mai aminteşte dacă în ziua de 28 iunie 2005 a mers cu Damian Ileana în Pădurea Strehareţi unde a strangulat-o. Inculpatul a declarat că, în urma acestei activităţi, crede că îşi va reaminti şi va reda împrejurările în care a ucis-o pe Damian Ileana. Tot inculpatul a declarat verbal că, cunoaşte zona Pădurii Strehareţi, deoarece a fost de mai multe ori la pescuit în locul situat în apropiere şi, de asemenea, a fost cu familia la grădina zoologică – obiectiv ce este situat tot pe raza acestei păduri. După ce inculpatul a fost condus pe traseul mai sus menţionat până la locul unde a fost identificat cadavrul victimei, Ioana Gheorghe a declarat că nu-şi mai aminteşte dacă în ziua de 28 iunie 2005 a fost cu victima Damian Ileana în Pădurea Strehareţi şi a strangulat-o. În urma relatării inculpatului că este bolnav psihic, în cauză s-a dispus verificarea la spitalele de psihiatrie de pe raza judeţului Olt pentru a se stabili dacă inculpatul Ioana Gheorghe s-a aflat vreodată în situaţia relatată de el“, se mai precizează în rechizitoriu. Cercetările au dus la concluzia că în 1995 învinuitul a fost internat la psihiatrie.

Toate cele menţionate de procuror nu au fost în măsură să-i convingă pe judecători. Inculpatul a fost achitat în 2008, de Tribunalul Braşov. Soluţia a fost contestată, Înalte Curte a casat-o şi s-a trimis procesul spre rejudecare, la acelaşi tribunal, care în martie 2011 l-a achitat din nou pe Gheorghe Ioana, considerându-se că nu sunt suficiente probe care să-l lege pe învinuit de crimă. Cercetările, în schimb, nu au fost refăcute între cele două faze ale procesului, judecarea având loc pe baza aceloraşi probe.

„La momentul când a început judecata lucrurile păreau că evoluează bine, nu ne-am fi aşteptat la acel final. Nu ştiu, poate dacă procesul nu ar fi fost strămutat, dacă ar fi rămas la Slatina, unde, poate, interesul pentru aflarea adevărului era altul, poate şi presiunea publică… Cert este că experienţa procesului mi-a lăsat un gust amar. Sunt foarte mulţi oameni în funcţii care n-ar avea ce să caute acolo“, spune astăzi sora victimei.

 „Am avut convingerea că este vinovat“

Procurorii, cel puţin declarativ, nu au renunţat. Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt are dosarul înregistrat cu autor necunoscut şi se speră că se vor putea obţine noi probe. „Câtă vreme este în evidenţă, este în atenţia noastră şi strângem în continuare informaţii. Şi câtă vreme el este pe rol nu pot să vă furnizez informaţii. Dar, aşa cum vă spuneam, toate dosarele cu autor necunoscut sunt în atenţia noastră, inclusiv ăsta. Nici măcar membrilor familiei victimei nu le putem spune ce acte întreprindem. Câtă vreme am dispus trimiterea în judecată, am avut convingerea că acea persoană este vinovată. Nu ştiu ce ar mai putea apărea, dar este în continuare în atenţia noastră orice informaţie. Convingerea, la vreme aceea, era că este criminalul. Noi l-am înregistrat în continuare cu AN, pentru că aceasta este procedura. Câtă vreme s-a dispus achitarea, că nu este el autorul, a trebuit să ne înregistrăm cu o cauză cu autor necunoscut şi să continuăm invesigaţiile. Nu mai pot să spun acum că am convingerea că el este, dacă sunt înregistrată cu o cauză cu autor neidentificat, dar...“, spune prim-procurorul Anca Anuţa.

11 ani cu aceleaşi întrebări

Părinţii fetei n-au renunţat nici astăzi să afle adevărul. Nici măcar nu au căutat un avocat să-i reprezinte, nu pentru că nu şi-ar fi permis, ci convinşi că este de datoria procurorului, spune astăzi sora Ileanei, Adriana Vasile.

În acei ani, atât părinţii, cât şi sora, au trecut prin momente cu adevărat cumplite. „La una dintre înfăţişări am călătorit spre Braşov în acelaşi compartiment cu acel bărbat. Nu pot să vă descriu ce-am simţit. La o altă şedinţă m-am aşezat ostentativ în spatele lui, convinsă că voi exercita o mare presiune, iar din atitudinea lui s-a văzut că aşa a fost. Convingerea noastră este că el este autorul, însă evident că nu mi-aş dori ca cineva să fie aruncat nevinovat în închisoare, tocmai de aceea e necesar ca adevărul să iasă la iveală. Nu ştiu la ce să mai sper. Poate sunt persoane care ştiu mai mult decât au spus până acum şi s-ar putea hotărî să vorbească. Atât ne mai dorim, să ştim adevărul, părinţii mei sunt deja în vârstă, au dus o povară mult prea mare atâţia ani“, încheie Adriana Vasile, sora victimei.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite