Saloanele de înfrumuseţare, luate cu asalt în prima zi de relaxare. „Toţi au vrut pe 15. Încep la 5.00 şi termin la 21.30“

Prima zi de „libertate“ le aduce patronilor comenzi mult peste capacitate saloanelor de înfrumuseţare. Munca a început dis-de-dimineaţă, după o perioadă fără venituri, dar cu cheltuieli suplimentare.

Toate clientele vor să beneficieze de serviciile specialiştilor din saloanele de înfrumuseţare încă din prima zi, spun patronii acestui tip de afacere. Este un moment aşteptat îndelung de toată lumea, care le permite micilor întreprinzători să înceapă, în sfârşit, să-şi amortizeze din cheltuieli. Starea de urgenţă a însemnat un „dezastru“, spune proprietara unui mic salon în care lucrează singură, pentru că n-a avut niciun alt venit.

Cât costă redeschiderea

„Pentru mine a fost un dezastru, pentru că eu trăiesc din afacerea mea. Neavând niciun fel de venit, eu îmi plăteam singură la şomaj, n-am beneficiat de niciun fel de sprijin. Toate cheltuielile a trebuit să le suport eu. După o perioadă în care nu ai niciun fel de venit, pentru mine au fost, într-adevăr, nişte costuri foarte mari cele generate de redeschiderea salonului, în jur de 1.500-2.000 lei. A trebuit să cumpăr mănuşi, dezinfectanţi, pe care eu le foloseam şi înainte, dar stocul este mult mai mare acum, pentru că cerinţele sunt altele, a trebuit să-mi cumpăr plexiglas pentru masa de manichiură, termometru cu scanner, care costă 300 şi ceva de lei, plexiglasul 200 lei, dezinfectanţii 300 lei… Sunt «nimicuri» care au costat foarte mulţi bani, în condiţiile în care eu n-am înregistrat niciun fel de venit“, a relatat Mirela Mohor, care deţine un mic salon de înfrumuseţare în Slatina.

Condiţiile noi impuse nu le dau cu mult peste cap organizarea, pentru că specialiştii din saloane fac ce făceau şi în vechile condiţii. E adevărat, acum se insistă mai mult pe anumite operaţiuni. În plus, nu se mai permite accesul clienţilor cu însoţitori. Partea bună a faptului că Mirela lucrează singură este aceea că nu are probleme în a asigura distanţa de siguranţă între angajaţi. Va trebui, însă, să asigure pentru clienţi mănuşi şi mască.

„Nu au voie să intre două persoane în salon, nu au voie să intre cu însoţitor, mănuşile şi masca sunt obligatorii, distanţa între programări - 15-20 minute, ca să pot dezinfecta şi pregăti salonul pentru clientul următor. Lucrul ăsta eu îl făceam şi înainte, dar acum mult mai atent“, a mai spus Mirela.

„Nu ştiu nici dacă voi avea timp să mănânc“

Deşi pentru primele zile comenzile sunt asigurate, specialiştii din saloanele de înfrumuseţare sunt conştienţi că lucrurile este posibil să nu stea pentru multă vreme la fel. Faptul că evenimentele sunt permise în condiţii de participare restrânsă înseamnă şi că nu vor mai veni la fel de multe comenzi generate de participarea la nunţi, botezuri, majorate etc. până atunci însă, e mult de muncă acum, pentru că toţi clienţii, după două luni de stat în casă, vor să-şi rezolve problemele cât mai repede, mai ales în situaţia în care se reia munca de la birou.

Între manichiuristă şi client va sta, de acum, un panou din pexiglas

„Toţi au vrut pe 15. Încep undeva la 5,00 dimineaţa şi termin undeva la 9,30 seara. Continuu, da, nici nu ştiu dacă o să am timp să mănânc. Inclusiv sâmbătă am de la 8,00 dimineaţa până la 7,00 seara, duminică nu am luat niciun fel de programări, dar luni şi marţi, din nou, de dimineaţa până seara. Nu pot să spun că lucrurile vor fi cumva pe roz, pentru că, nemaifiind nunţi, botezuri şi majorate… Cred că perioada următoare nu va fi deloc roz“, a mai spus Mirela Mohor.

Stocurile de dezinfectanţi au crescut considerabil

Dacă cei care lucrează legal au avut, pe de o parte, interdicţii pe perioada stării de urgenţă, iar pe de alta cheltuieli neprevăzute legate de redeschidere, cei care lucrau de acasă, evident, fără forme legale, au avut cel mai mult de câştigat financiar. Nimeni nu i-a controlat, cum nu se întâmpla nici înainte, în schimb comenzile au explodat în cele două luni, dovedindu-se că frica de a contracta noul coronavirus a fost învinsă în rândul clienţilor de obişnuinţa de a fi tot timpul „ca scos din cutie“.