Secretele unui inginer mecanic ajuns un agricultor prosper. „E greu să spun cât câştig, n-am stat niciodată să calculez“

Un inginer din Olt reuşeşte să practice agricultura profitabil, mizând pe culturi de nişă şi oferindu-le clienţilor produse sănătoase, obţinute folosind un minimum de substanţe chimice.

Grigore Saimac (48 ani) este de profesie inginer mecanic, dar face şi agricultură aşa cum a învăţat mai întâi de la părinţii şi bunicii soţiei, legumicultori renumiţi din localitatea olteană Doba, ulterior perfecţionându-se din ce a văzut şi aflat şi de la alţi producători, din ţară şi din străinătate.

Ferma pe care o întreţine alături de soţia sa, Iulia, de profesie economist, are în prezent aproximativ 5 hectare, fiind vorba şi de cereale, de cultură de legume în câmp, de cultură în solar etc.

A înţeles că, oferind produse cât mai diversificate, de foarte bună calitate, îşi găseşte mai uşor loc pe piaţă. Iar produsele familiei Saimac, unele mai puţin întâlnite, chiar au succes. 

Pregătiri pentru livrare

Cel mai des ajung pe masa a sute de familii din Bucureşti, membri ai unei comunităţi on-line care şi-au propus să achiziţioneze doar hrană sănătoasă pentru copiii lor. Aşa că, din două în două săptămâni, duminica, din iunie până-n decembrie, inginerul livrează comenzile. E vorba de cantităţi pentru consum personal – o legătură de ceapă verde, două-trei kilograme de tomate, conopidă verde, broccoli etc. etc., dar de un număr mare de destinatari, aşa că afacerea a devenit profitabilă. Tot acestora le livrează şi pui crescuţi în ogradă, cu furaje naturale.

Roşii din producţia soţilor Saimac, puse la uscat, pentru iarnă

„E greu să spun cât câştig, pentru că n-am stat niciodată să calculăm, şi n-am făcut numai asta“, spune fermierul, care povesteşte că, după 1989, deşi socrii deja cultivau legume, şi-au deschis şi un magazin în sat. Au şi lucrat, nu au renunţat la profesiile de bază, iar câştigul l-au reinvestit, şi-au dezvoltat gospodăria, şi-au creat confortul dorit, lucrurile au mers şi merg bine. Solarul vechi, pe structură din lemn, l-au înlocuit, realizând unul pe structură metalică, după proiectul propriu, au mărit suprafeţele, au încercat pieţe noi.

Pui afumat, o delicatesă pregătită tot din producţia proprie

„Eu m-am adaptat şi mă adaptez, dar e totuşi ceva care nu merge cum trebuie, chiar şi cu aceste programe, cum este cel de susţinere a producerii de tomate în sere. Scopul care este, de fapt? Să ajungă gustul de tomată românească la consumator, nu? Şi-a atins acest program scopul, avem aceste tomate produse în România în magazine?“, se întreabă fermierul, constatând că banii le sunt, bineînţeles, de folos fermierilor, dar că, în esenţă, lucrurile nu se schimbă. Iar ca acest program„ Tomata“ vor urma, e convins fermierul, şi altele.

„Mă orientez către culturi care nu au un ciclu foarte lung de producţie“

Agricultura, spune Grigore Saimac, a rămas în continuare o loterie. Fermierii au investit, mulţi dintre ei au capacităţi de producţie moderne, însă tot nu poţi să-ţi faci un plan de afaceri solid, să ştii din start pe ce câştiguri te-ai putea baza în anul următor. Nici marii retail-eri nu se dovedesc, tot timpul, parteneri serioşi. Ca producător ai obligaţia să livrezi cantităţile cerute şi la calitatea contractată atunci când cere supermarket-ul, chiar dacă ai putea vinde, atunci, şi cu un preţ mai mare în altă parte, în schimb supermarket-ul nu se obligă să cumpere tot de la tine şi când pe piaţă este supraproducţie şi chiar ai avea nevoie de ajutor, şi nici când ţi-ar putea oferi un preţ mai mare. „Atunci te trezeşti că n-ai loc, a intrat altcineva“, spune fermierul. Este o relaţie pe care o accepţi sau nu, de aceea inginerul s-a profilat pe cultivarea unor produse care să-l diferenţieze de alţi producători. Şi mai căută ceva, spune fermierul – să-i rămână timp, atât de important când vrei să faci şi alte lucruri care de asemenea contează.

Iulia Saimac şi prima recoltă de roşii cherry din 2017

Şi-a achiziţionat un tractor mic şi astfel a reuşit să nu depindă de forţa de muncă pe care o găseşti greu. În străinătate (în vacanţă, vara, merge cu soţia în Olanda, unde au prieteni), spune, fermele sunt afaceri de familie, fermierii investesc în tehnologie, care le uşurează mult munca. Şi mai fac şi altceva străinii, lucru pe care nu are speranţa că-l va vedea curând în România – sunt membri în cooperative de producători, iar atunci când nu reuşesc să-şi valorifice individual producţia în târgurile la care se înscriu, apelează la asociaţie, acesta fiind doar unul dintre multele avantaje.

„Suntem grădinari, nu e păcat ca acum să stăm în casă, să nu mai facem nimic?!“

Primele bucăţi de broccoli şi varză de Bruxelles le-a livrat la Metro, în 2005. „Cultura a fost extraordinar de bună, doar că n-am ştiut atunci că atât de uşor se depreciază. Broccoli trebuie recoltat şi îi asiguri o temperatură de maximum 7-8 grade Celsius, altfel înfloreşte. Am fost de asemenea printre primii din zonă care am pus conopidă la solar. Vindeam la Sighişoara, la piaţă, şi am văzut că, totuşi, ardelenii cunosc produsul. Chiar eram impresionat de câţi bani pot să iau. Dădeam un broccoli şi o conopidă şi luam 120 de mii – 130 de mii, pe atunci, cât luau ceilalţi pe cantităţi mari de legume din acestea comune. Şi de atunci am zis: «Hai să fim altfel decât ceilalţi!». Chiar şi acum spun: «Suntem grădinari, nu e păcat ca acum să stăm în casă, să nu mai facem nimic?!», pentru că acum, dacă mergeţi la Doba, s-a încheiat sezonul. Asta a fost, e sfârşitul sezonului“, descrie fermierul situaţia.

Roşii de multe feluri...

A cultivat şi pepeni galbeni, atunci când, de asemenea, puţini mizau pe o astfel de cultură, după care producţia a explodat, mulţi alţi fermieri mizând pe aceeaşi cultură. A încercat o mulţime de alte culturi, iar de succes au fost, în acest an, conopida verde, roşiile cherry galbene, roşiile ciocolată, cultivă şi roşii carbon etc. Pe aceste roşii-carbon a reuşit să obţină într-un an, livrând unui retailer, un preţ de 7,4 lei/caserolă - însemnând şase bucăţi, un preţ foarte bun.

Roşii uscate la borcan, cu ulei de măsline

„Loterie e, pentru că depinzi de natură, nu depinzi de tine. Vedeţi ce uşor influenţează un lucru aparent mărunt totul. Agricultura poate fi profitabilă, până la urmă, dacă faci un plan de afaceri bun. Trebuie să fac asta, să pun culturi diversificate, mă ajută şi solariile mele, cred că trec cu roşiile din 2017 în 2018. Şi anul trecut am avut până la Crăciun. Aş renunţa la ele, dar acum ce să mai fac?!“, mai spune fermierul care a rămas acum cu sute de kilograme de tomate pe care nu le mai poate vinde, şi pe care le dăruieşte colegilor. „Găinile mele mănâncă de două săptămâni roşii“, explică fermierul şi situaţiile mai puţin plăcute prin care trece.  De obicei, când nu reuşesc să vândă toată marfa, apelează la metode de conservare şi mai  vând şi conservele, iar clienţii lor au avut numai cuvinte de laudă. „Am mers de curând la rude şi cea mai mare satisfacţie a fost să le pot duce ardei kapia şi roşii din solar, care au un gust deosebit şi pe care le obţin folosind un minimum de produse chimice. Satisfacţia celor care ne apreciează produsele este, pentru noi, cea mai mare mulţumire“, a mai spus fermierul.