Secretul sănătăţii de fier, destăinuit de un apicultor. „Am început la 12 ani şi am lucrat numai după carte“
0Are 82 ani, de 70 de ani creşte albine şi îl întristează doar gândul că meşteşugul îl va lua cu el. Reţeta sănătăţii a descoperit-o urmându-şi pasiunea.
Cei care au cumpărat o dată miere de la Costică Dănănău ar fi în stare să vină a doua oară în târgul de duminică de la Osica de Sus, judeţul Olt, doar pentru asta. „Nu ştiu cum se testează mierea veritabilă, pentru că nu m-a interesat, nu m-am gândit că aş putea să-mi bat joc de mierea mea, iar de alţii nu mă interesează“, spune bărbatul, care ajunge să vândă şi zeci de kilograme într-o zi bună de târg. Anul acesta a făcut 1.400 kilograme, a fost un an foarte bun, deşi în primăvară semnele erau altele.
Bărbatul are 82 ani împliniţi, dar nu-i arată. Vesel, sprinten, se bucură de reîntâlnirea cu oameni cunoscuţi din zonă şi face şi vânzare. Un borcan de miere polifloră costă 10 lei, mai puţin decât în supermarket, iar apicultorul garantează calitatea. „Să ducă cine vrea mierea mea la Protecţia Consumatorilor sau la laborator, asta aş vrea“, spune apicultorul, care continuă povestind cum a început să se apropie de albine, în urmă cu 70 de ani.
„Mă uit la o albină, cât să culeagă ea, ca să facă borcanul ăsta de miere...“
Tatăl apicultorului a încercat, la rândul său, să crească albine, „dar nu prea i-a mers“, spune Costică Dănănău. Asta până când băiatului de 12 ani i-a căzut în mână o carte, adusă de un refugiat moldovean. „ Scria în carte de păsări, animale, de vite, cai, creştere, dresaj, chestii... Şi mai scria şi de albine. Nu mult, lucru mare, dar ce a scris lucruri - curate, adevărate şi descurcate. Şi de-atunci m-am hotărât să lucrăm numai după carte. Citeam în carte – tată, ia mai fă tu aşa, că uite ce scrie aici. Îmi era frică de albine la început, dar tot acolo văd scris despre modul de a lucra cu albinele fără să te-nţepe. Am aplicat şi eu în practică ce–mi spunea cartea şi nu m-a-nţepat nicio albină. Şi-am căpătat experienţă, din câştig, din pierdere, asta a fost. E ca un drog, e o pasiune mare. Ce să faci, unii cu stupii, alţii cu porumbeii, alţii cu sportul, fiecare are câte ceva“, spune bărbatul, trist însă că fiul său nu i-a putut continua pasiunea, pentru că are alergie la veninul albinelor. „Fiul are alergie la venin, nora, la fel. Nepoţii sunt plecaţi, la facultate. Niciunul nu vine, când oi pleca de-aici, plec cu totul cu mine, rău îmi pare, dar...“, spune bărbatul.
Secretul unei sănătăţi de fier
Apicultorul munceşte şi astăzi tot ca în tinereţe. Are însă şi câteva secrete, pe care le dezvăluie cu drag. „La 17 august anul viitor fac 83 ani. Cred că nu-mi ajung 50 kg de miere pe an. Noi, apicultorii, de-asta oprim, polifloră, c-are toate calităţile nutritive în ea. Fac o sticlă din alea de 2 litri de ceai de sunătoare. Pun în cană, şi în cană câte-o lingură de miere. Aşa fac dimineaţa, la fel fac şi seara. Ceai de sunătoare, doar de sunătoare. De băutură m-am cam lăsat de vreo patru ani, ceva probleme cu tensiunea. Dac-a fost vorba că dăunează, n-am mai băut, şi m-am obişnuit aşa. Şi să ştiţi că-mi prinde bine! Ăsta sunt, ăsta am fost o viaţă întreagă “, a dezvăluit apicultorul, care a mai menţionat că, cu ani în urmă, prepara şi lăptişor de matcă, tot după cartea pe care o păstrează ca pe o Biblie. Consideră că mierea este unul dintre alimentele-medicament şi nu-i înţelege pe cei care strâmbă din nas când văd preţul, dar cumpără fel de fel de produse nocive. „Mă uit la o albină, cât să muncească ea ca să facă borcanul ăsta de miere... Şi oamenii strâmbă din nas când văd preţul, li se pare mult“, spune bărbatul.
Deşi a venit toamna, munca nu s-a încheiat. Cei 50 de stupi vor fi inventariaţi în detaliu, iar observaţiile îşi vor face loc în registrul apicultorului, pentru ca după această monitorizare albinele să primească hrana de care au nevoie peste iarnă.
Se încarcă comentariile...
