„Spovedania pe petec alb“, obiceiul preluat din poveşti cu feţi frumoşi şi zâne. Se întâmplă de Florii, în Oltenia

Iertarea de Florii de la Izbiceni, judeţul Olt FOTO: Valeru Ciurea

O seamă de obiceiuri specifice zonei de câmpie se păstrează şi astăzi în Oltenia şi se practică în duminica Floriilor, o dată încărcată de semnificaţii.

Floriile au fost mai întâi, la români, zeiţe ale primăverii, spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş,  personificări ale florilor, identificate în mitologia romană cu zeiţa Flora, peste care Biserica a suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim.

Pregătirea pentru Florii începe în gospodăriile oltenilor cu o zi înainte, când se aduc acasă rămurele înflorite de salcie, iar în dimineaţa de Florii acestea sunt duse pentru sfinţire la biserică.
De ce salcie? Pentru că salcia este considerată a avea puteri miraculoase. Ramurile înflorite se aduc de la biserică şi se pun la porţi, la uşile caselor şi ale grajdurilor, pentru protecţia magică şi alungarea spiritelor malefice.

Stupii se incing cu salcie, la fel femeile care vor să rămână grele

„În satele judeţului Olt (Poboru, Făgeţel, Spineni, Leleasca, etc.) ramuri de salcie sfinţite se înfigeau prin grădini, vii, livezi, pentru a le ajuta să rodească (înfigerea în pământ prefigura actul fecundităţii). În alte sate (Brastavăţ, Vădastra, Ianca)  există obiceiul atingerii copiilor mici cu ramuri sfinţite de salcie, pentru a creşte şi  a se dezvolta întocmai ca salcia. Stupii se încing cu salcie sfinţită pentru a rodi din belşug. Ramurile rămase se pun la icoană şi se întrebuinţează în timpul anului contra multor boli, ca apărare contra grindinei şi furtunilor sau erau folosite în diferite descântece şi vrăji. Aproape în toate satele femeile se încingeau peste mijloc cu crengi de salcie sfinţită, ca să nu le doară spatele la secerat şi ca să rămână grele. Pe vreme de furtună ramuri de salcie sfinţită se aruncau afară, în curte, sau pe acoperişul caselor pentru a opri furtuna“, spune muzeograful Claudia Balaş.

În alte comune, cum se întâmpla la Ipoteşti, cu salcia de la icoană şi frunze de nuc şi umbra iepurelui se descântau copiii care urinau noaptea în pat sau se descânta „de Soare sec“ şi de deochi.
Morţii nu sunt uitaţi în această zi, pe mormintele bine îngrijite şi semănate cu flori de asemenea punându-se ramuri verzi de salcie.

Masa va fi bogată în ziua de Florii şi va sta întinsă toată ziua. Peştele este vedeta, iar o bucăţică, bunicii o păstrau până în ziua de Paşte, din care gustau înainte de a pleca la biserică, fiind convinşi că astfel tot anul vor merge înainte, ca peştele.

Iertarea de Florii, în semn de respect şi recunoştinţă

Fetele aflate la vârsta căsătoriei îşi scoteau pe prispă, în duminica Floriilor, hainele cusute pentru Paşte, convinse că astfel vor fi ferite de farmece şi vor fi iubite. În unele sate de-abia de Florii se scotea mărţişorul purtat de la 1 martie, care se agăţa într-un pom înflorit.

Un obicei aparte se păstrează şi astăzi în două comune din sudul judeţului Olt, Giuvărăşti şi Izbiceni. Tinerii care s-au căsătorit în anul precedent îmbracă din nou straiele de mire şi mireasă şi merg să-şi ceară iertare, pe rând, socrilor mari (părinţilor bărbatului), socrilor mici (părinţilor fetei) şi naşilor de cununie şi, împăcaţi, merg apoi la biserică, unde se spovedesc şi primesc sfaturi de bună înţelegere din partea preotului. Se strâng în această duminică, teoretic, toate cuplurile căsătorite în anul precedent, deşi, cei care din diverse motive nu pot participa, o mai pot face doar în anul următor. „Spovedania se face în biserică «pe petic alb», iar obiceiul creionează tabloul unui basm cu feţi frumoşi şi zâne“, spune Claudia Balaş.

Obiceiul a făcut obiectul unui film realizat în urmă cu ani buni de consilierul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt, Valeru Ciurea, şi este şi astăzi disponibil pe Youtube.

Tot în sudul judeţului Olt se mai întâlneşte un alt obicei cu origini străvechi, practicat în miercurea de după Florii. „Este cunscut sub numele de Câţâ-Mâţi. Doi sau trei copii însoţiţi de un bărbat merg din casă în casă, sună din talangă şi strigă: „Câlţii, câlţii/Torsa-i câlţii?/ Două ouă-ncondeiate/La Mariţa pe perete/Scoate oul/ Că-ţi fur boul”. Gazda aduce un ou alb pe care îl pune în coşul copiilor, după care pornesc spre gospodăriile următoare.

„Credem că acest obicei îl înlocuieşte pe cel cunoscut sub numele de „Joimăriţa”. Începerea muncilor agricole în primăvară necesită terminarea activităţilor din timpul iernii (torsul, ţesutul). Locuitorii satelor şi-au imaginat controlarea acestor activităţi sub înfăţişarea unei femei , „Joimăriţa”, care umbla din casă în casă pedepsind pe femeile şi fetele care n-au terminat torsul şi ţesutul: le arde degetele şi mâinile, le pârleşte părul, le incendiază cânepa netoarsă. Joimăriţa putea fi înduplecată prin daruri“, spune muzeograful.

Previziuni meteorologice de Florii

Dacă de Florii încep să cânte broaştele, cred oltenii, vara va fi blândă şi frumoasă. Tot oltenii, dar nu numai ei, mai cred că aşa cum va fi ziua de Florii, la fel va fi vremea şi în duminica următoare, de Paşte.
Dacă Duminica Floriilor era frumoasă, hora avea loc, în Câmpia Boianului, chiar în pădure, de unde sătenii aduceau acasă flori de primăvară pe care le puneau în cuibul păsărilor sau în aşternutul animalelor.
Duminica Floriilor mai era cunoscută, în unele sate, ca „Nunta urzicilor“, pentru că acum înfloresc urzicile, plante considerate sacre.

CITIŢI ŞI: 

De ce sunt românii singurul popor din Europa care sărbătoreşte Anul Nou de două ori. Totul despre istoria milenară a mărţişorului