Bijuteria arhitectonică transformată de comunişti în CAP, salvată de la pieire. Cum va renaşte conacul Marghiloman
0
Conacul Marghiloman din Ialomiţa, o bijuterie arhitectonică de la sfârşitul secolului al XIX-lea, aşteaptă de un sfert de veac să fie reabilitat. Timp de 12 ani, statul a alocat fonduri pentru reparaţii, însă lucrările nu s-au finalizat. Conacul este acum închis, dar restaurarea domeniului se află pe lista de priorităţi a statului.
Institutul Naţional al Patrimoniului (INP), în proprietatea căruia se află din 2011, caută soluţii pentru revitalizarea domeniului de la Hagieşti, prin parteneriate public-privat.
De-a lungul timpului, moşia Hagieşti a purtat mai multe denumiri. O carte de hotărnicie datată 1779 apărea numele de Drăceşti, iar în documentele secolului al XIX-lea apare numele Agieşti sau Agieştii. În 1634, proprietarii moşiei erau vistierul Dumitru Dudescu şi fiul său Radu, proprietatea rămânând în posesia familiei până la mijlocul secolului al XIX-lea, când va ajunge în proprietatea lui Ioan Cătuneanu. Probleme financiare l-au făcut pe acesta să vândă repede moşia (1855), care va ajunge în posesia maiorului Mişa Anastasievici. Acesta o va stăpâni până în 1880, când va fi cumpărată de Ion (Iancu) Marghiloman, iar după moartea acestuia va intra în proprietatea fiului, Mihai Marghiloman. După decesul lui Mihail, petrecut în 1923, toată averea intră în posesia soţiei Suzana Lévé Marghiloman, iar în 1945, odată cu instalarea regimului comunist, proprietatea va intra în posesia statului care va amenaja, în conacul familiei, un post de jandarmi, biroul şi casa notarului. În perioada comunistă aici au mai funcţionat o şcoală de tractorişti şi sediul Cooperativei Agricole de Producţie.
Lucrări sistate din lipsa fondurilor
După 1990, conacul şi o suprafaţă de teren de 2025 mp au intrat în folosinţa Bibliotecii Naţionale Române, pentru ca la sfârşitul anului să intre în administrarea Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (DMASI), antecesorul Institutului Naţional al Patrimoniului (INP).
Analiza propriu-zisă a conacului dezvăluie patru mari etape constructive. Prima dintre ele e pivniţa, care după toate probabilităţile a fost ridicată de către reprezentanţii familiei Dudescu, prof. arh. Anca Brătuleanu situând momentul construirii în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
O a doua etapă constructivă semnificativă pare să corespundă secolului al XVIII-lea când pe laturile de est şi sud ale vechii locuinţe au fost adăugate mai multe încăperi. Cea de-a treia etapă corespunde sfârşitului secolului al XIX-lea, fiind marcată de Ion (Iancu) Marghiloman, care repară biserica şi reface conacul. Anul finalizării intervenţiilor asupra conacului este 1887, dată înscrisă în pardoseala din mozaic din dreptul intrării principale.
O ultimă etapă este situată la începutul anilor ’90 când asupra conacului au loc ample intervenţii. Imediat după 1989, sediul CAP este devastat, doar ulterior construcţia fiind preluată de DMASI - organismul de protejare a patrimoniului reînfiinţat în 1990 după desfinţarea de către regimul comunist în 1977. DMASI a propus realizarea unui centru cultural care să aibă în prim-plan activităţi educative, de cercetare şi documentare şi a iniţiat operaţiuni de consolidare şi restaurare care ulterior au fost stopate din lipsa fondurilor.
Cerere de finanţare în cadrul programului RO-CULTURA
Începând cu anul 2011, monumentul, care este proprietatea publică a statului, se află în administrarea Institutului Naţional al Patrimoniului. În mod paradoxal, spun reprezentanţii instituţiei, chiar din cauza acestui regim de proprietate - care nu a fost cuprins în condiţiile de eligibilitate pentru instrumentele de finanţare disponibile în această perioadă - nu a fost posibilă includerea conacului Marghiloman în Programul Naţional de Restaurare sau depunerea proiectului pentru finanţare prin fonduri europene (P.O.R. 5.1) .
”INP lucrează, în prezent, la elaborarea unui nou proiect de restaurare şi punere în valoare a Conacului Marghiloman şi în acest context trebuie înţeles şi apelul nostru de selecţie a unuia sau mai multor parteneri pentru componentele de dezvoltare şi derulare a planului de valorificare culturală şi economică a conacului Marghiloman; respectiv realizarea de activităţi de educaţie şi formare, pe termen cât mai lung, cu grupurile ţintă din comunitatea locală. Prima noastră ţintă este depunerea, la începutul lunii octombrie, a unei cereri de finanţare în cadrul programului RO-CULTURA, Apelul Restaurarea şi revitalizarea monumentelor istorice)», a declarat Ştefan Bâlici.
Bani investiţi degeaba
Conform INP, încă din anii 70-80 monumentul nu mai beneficia de o utilizare şi întreţinere adecvată şi începuse să se degradeze. La începutul anilor 90, când a fost preluat în administrare de către fostul Oficiu Naţional al Monumentelor Istorice s-a constatat necesitatea restaurării şi tot atunci au fost făcute şi primele demersuri în acest sens. Astfel, în perioada 1992 - 2004 au fost realizate o serie de lucrări de consolidare şi restaurare, care au fost însă întrerupte şi au rămas nefinalizate, din lipsa fondurilor.” Întreruperea unui proces de restaurare este însă o situaţie foarte periculoasă pentru un monument istoric fiind problematică inclusiv menţinerea stării de conservare”, atrage atenţia Ştefan Bâlici, director general al INP.
Viitorul Centru cultural Marghiloman care se doreşte a fi deschis aici va derula activităţi culturale, artistice şi educative diverse, adresate atât unui public local şi regional, cât şi unui public cosmopolit, şi aici se are în vedere potenţialul public din Bucureşti sau vizitatori din străinătate. Conacul Marghiloman poate intra într-un circuit turistic axat pe zona de est a Bucureştiului, o zonă mult mai puţin dezvoltată din punct de vedere al ofertelor turistice. Conform, INS, procesul de restaurare ar dura aproximativ 2 ani, cu parcurgerea tuturor fazelor necesare de proiectare şi execuţie. Astfel, în prezent este deja elaborată Documentaţia de Autorizare a Lucrărilor de Intervenţie, după care va urma Proiectul Tehnic de Execuţie, iar în baza acestuia se va lansa licitaţia pentru achiziţia serviciilor de restaurare şi se vor realiza lucrările propriu-zise.
Restaurarea va necesita costuri de aproximativ 2 milioane de euro, la care se vor adăuga însă alte sume, necesare funcţionării acestuia şi realizării activităţilor adresate publicului.
Ce viziune poate trezi interesul comunităţii locale?
Ştefan Bâlici, arhitect, director general al INP, a explicat pentru Adevărul ce înseamnă această revitalizare a zonei, care nu presupune doar restaurare propriu-zisă, ci şi o viziune de dezvoltare a comunităţii locale.
„Sperăm, totodată, ca acest monument să devină şi un catalizator pentru dezvoltarea locală şi ne dorim ca, în timp, să creăm o atitudine pozitivă faţă de acest loc în rândul oamenilor care locuiesc aici. Credem că va fi foarte importantă dorinţa actorilor locali şi mai ales capacitatea lor de a integra Conacul Marghiloman - atât spaţiul cât şi povestea lui - în activităţile curente ale comunităţii din Hagieşti, în special cele educaţionale. Către asta tindem, dincolo de evidentele beneficii ale restaurării unui monument, inclusiv cu acest apel la parteneriat.
Dificultatea acestui proiect la care am început să lucrăm ţine nu atât de partea de restaurare – dificilă şi costisitoare, fără îndoială - pentru care avem experienţă tehnică internă, cât de a găsi partenerul şi viziunea care să poată trezi şi ţine în priză interesul comunităţii locale. Nu căutăm doar un partener pentru viaţa de după restaurare, ci şi unul care să facă din procesul de reabilitare a conacului ceva important pentru comunitate şi asta pentru că în locuri unde istoria pare a fi fost uitată, şi la fel şi martorii acesteia, legăturile se (re)construiesc în timp. Primim întrebări de la posibili parteneri, ne bucură interesul lor pentru acest proiect şi încercăm să găsim soluţii la problemele pe care ni le semnalează”.
Acasă, pentru oamenii locului
De atfel, a explicat Bâlici, zonele rurale, precum Hagieştiul, au nevoie de centre în care educaţia, valorile comune, coeziunea şi binele comunităţii să fie prioritare, iar conacul Marghiloman poate deveni un astfel de “acasă” pentru oamenii locului – fie ei localnici sau vizitatori ocazionali. „Căutăm, aşadar, parteneri care să împărtăşească această viziune şi să o poată pune în aplicare pe termen lung la Hagieşti, printr-un model de colaborare public-privat încă destul de slab reprezentat în România.
Poate că va fi vorba chiar de mai mulţi parteneri, fiecare cu zona sa de competenţă dovedită practic şi contribuind la viziunea de ansamblu. Ideal, vom creşte împreună, două sau mai multe entităţi – INP, ONG, fundaţie comunitară, grup de iniţiativă locală, companie care investeşte în dezvoltarea comunitară - şi, cu noi, comunitatea din jurul conacului de la Hagieşti. Contăm şi pe transferul de cunoaştere şi bune practici cu privire la dezvoltarea economiei locale în relaţie cu patrimoniul cultural şi natural oferit de Colegiul universitar norvegian pentru agricultură şi dezvoltare rurală, partenerul care se va alătura acestui proiect”, a spus directorul INP.
17 monumente au aceeaşi soartă
Mai multe conace din Bărăgan au avut aceeaşi soartă. Conform INP, la finele anului 2018, Direcţia Judeţeană de Cultură Ialomiţa estima un număr de 17 monumente – conace, foste spitaluri, crame, mori, clase cu prăvălie - aflate în stare de colaps şi precolaps pe teritoriul judeţului. Cauza principală ţine de neclarificarea situaţiei juridice a imobilelor şi/sau de lipsa fondurilor pentru restaurare, toate în contextul scăderii populaţiei zonei şi a lipsei de viziune pentru reintegrarea acestor locuri în comunitate.
Se încarcă comentariile...
