Cel mai vechi sit din România: Piscul Crăsani şi comoara blestemată a regelui geto-dac Dromichete
0
Complexul arheologic „Piscul Crăsani”, aflat în apropierea localităţii ialomiţene Balaciu, este unul din cele mai vechi situri arheologice din ţara noastră. Aici s-a născut legenda despre comoara regelui dac Dromichete.
În această zonă a fost descoperită prima aşezare neolitică din Muntenia cu un sistem de fortificaţie. Săpăturile arheologice desfăşurate aici au scos la iveală niveluri de locuire neolitice.
Pe ruinele acestor aşezări a fost ridicat apoi un aşezământ geto-dac de mari dimensiuni a cărui reşedinţă a fost cetatea Helis. Sfârşitul existenţei davei de la Crăsani este menţionată a fi în secolul I î.Hr, când aşezările şi acropola au fost distruse de un incendiu puternic.
Mai multe cercetări arheologice au scos la iveală existenţa pe teritoriul Ialomiţei a „Cetăţii Soarelui”, Helis, care a aparţinut primului rege dac Dromichete. Înainte să moară, el ar fi ascuns sub cetate o comoară. Zeci de oameni ar fi încercat să-i dea de urmă, însă mai multe legende susţin că ei au avut parte de un sfârşit groaznic.
Fortificaţia, secţionată în 4 zone
Piscul Crăsani este unul din cele mai vechi situri arheologice cercetate şi publicate. Valentin Ioan Cernău, arheolog la Muzeul Judeţean Ialomiţa, merge în fiecare lună pe şantier pentru a verifica zona, iar în ultimii 11 ani a făcut parte din echipa de cercetare care sapă aici în fiecare toamnă. “Zona este spectaculoasă, dar din păcate oamenii care ajung aici sunt destul de dezamăgiţi. Este deschisă şi prezintă interes foarte mare pentru arheologi datorită numărului mare de artefacte scoase din pământ, dar încă nu este amenajat un centru turistic. Oamenii nu găsesc informaţii, şi-ar dori ca zona să fie mai bine semnalizată, să existe panouri, poate chiar o hartă”, spune arheologul.
Aici, în campania 2013, o echipă de arheologi din Călăraşi, Ialomiţa, Brăila, Bucureşti şi Iaşi a analizat îndeaproape zona. Conform raportului de cercetare, în total, au fost identificate 18 noi complexe, anume: trei locuinţe de suprafaţă, un bordei, 10 gropi, două vetre exterioare şi două a căror definire urmează a fi precizată (groapă ori bordei) ; se adaugă, desigur, continuarea cercetării fortificaţiei formată din şanţ şi val/parapet. Toate aceste complexe sunt de epocă geto-dacică ; din epoca neolitică s-au recoltat doar câteva piese izolate, evident antrenate în zona săpată din alte sectoare.
Piscu Crăsani, un muzeu în aer liber FOTO Facebook/Sat Copuzu
„Întrucât informaţiile despre această fortificaţie erau contradictorii, în campaniile din 2011-2013, ne-am propus secţionarea ei în patru zone, de est, centrală şi de vest, pentru a avea date cât mai complete în privinţa caracteristicilor şi a cronologiei ei, arată cercetătorii. Fortificaţia din această zonă are aceleaşi carcateristici generale, observabile şi în săpăturile din anii 2011-2012, dar cu unele diferenţe, datorate locului în care a fost executată. Cercetările arheologice au evidenţiat faptul că locuirea geto-dacică din sec. II-I a. Chr. se extinde atât la nord, cât şi la sud de fortificaţia ”C”, arată arheologii.
Valentin Cernău spune că la Piscul Crăsani, de-a lungul anilor, a fost descoperit un adevărat tezaur: peste 40.000 de fragmente ceramice, dar şi vase întregi şi întregibile, artefacte care se află în custodia muzeului din Slobozia. „Un tezaur vast şi diversificat, spectaculos din punctul nostru de vedere, un material bogat având în vedere că zona a fost locuită pe o perioadă de peste 150 de ani”, explică specialistul.
Resturi faunistice, analizate
Din totalul resturilor faunistice provenite din campaniile arheologice derulate la Piscul Crăsani în anii 2012-2013 au fost analizate, până în prezent, 505; dintre acestea 121 nu au fost identificate până la nivel de specie (reprezintă fragmente mici de oase lungi, oase late, craniu, vertebre, coaste). Au fost identificate şi resturi care provin de la peşti (4), păsări (4) şi mamifere, dar cea mai mare parte din resturi provine de la mamifere. În grupul mamiferelor predominante sunt cele domestice (97,3%), comparativ cu cele sălbatice (2,7%).
Speciile de mamifere domestic identificate sunt : vita, oaia, capra, porcul, calul şi câinele. Vita domestică are o proporţie de 39,3%, este urmată de ovicaprine (29%) şi porc (20,2%). Mamiferele sălbatice identificate sunt cerbul, mistreţul şi căpriorul. Atât pe Platou, cât şi pe Mamelonul de vest, toate complexele identificate au aparţinut sec. II-I a. Chr.
Piscu Crăsani, un muzeu în aer liber FOTO Facebook/Sat Copuzu
Nu s-au descoperit complexe neolitice (cultura Bolintineanu), ci doar piese izolate din acea epocă. Recipientele ceramice locale sunt caracteristice olăriei geto-dacice sec. II-I a. Chr., întâlnite în toate siturile din aria de locuire a acestora, noi amintind aici doar câteva situri din Muntenia care s-au bucurat publicări monografice, aşa cum sunt Grădiştea (Sîrbu 1996), cele din zona Căscioarele – Greaca - Prundu (Sîrbu et alii 1996) ori Borduşani (Trohani 2005-2006; 2006). Între categoriile de vase locale merită menţionat numărul mare de boluri cu decor în relief .
Zona sitului arheologic a fost locuită de geto-daci FOTO Facebook/Sat Copuzu
Importurile elenistice sunt reprezentate, îndeosebi, de amfore, dar există şi alte tipuri de recipiente ceramice. Merită evidenţiată o toartă ştampilată de amforă din Rhodos, cu numele producătorului Asklapiadas, însoţit de emblem unui ciorchine (Fig. 6/3a-b).
Numele producătorului este rar întâlnit. Este citat de Finkielsztejn (2001, 172) între producătorii târzii, a căror activitate începe în perioada IV, ce continuă şi în perioada V. Cum pentru perioada IV limitele cronologice sunt fixate între cca. 160-146 a.Chr. se poate aprecia pentru Asklapiadas o datare în al treilea sfert al secolului II a.Chr., relatează arheologii.
Helis, un adevărat centru comercial
Helis sau „Cetatea Soarelui“ se află amplasată în cadrul complexului arheologic Piscul Crăsani, în zona localităţii ialomiţene Balaciu, pe malul stâng al râului Ialomiţa.
Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că Helis a reprezentat în vechile vremuri ale istoriei un adevărat centru comercial.
Pe vremuri, aici era un adevărat centru comercial FOTO Facebook/Sat Copuzu
Populaţia geto-dacă din interiorul cetăţii Helis realiza numeroase schimburi comerciale pe râul Ialomiţa, care la vremea respectivă era considerată cea mai importantă arteră navigabilă a zonei de sud – est din străvechea Dacie.
În sprijinul acestei afirmaţii stau atât monedele descoperite în aşezările de la Crăsani şi Copuzu, monede getice locale sau sud-dunărene, ca şi monede provenind din Thasos, Macedonia Prima, Dyrrhachium, Tomis sau Imperiul roman.
Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că Helis-ul a fost locuit încă din paleolitic şi neolitic, epoci ale istoriei destul de îndepărtate ca timp, cultură şi civilizaţie, faţă de perioada geto-dacă, care confirmă practic existenţa aşezărilor umane în această zonă a Bărăganului.
Unii au rămas ologi, alţii, muţi
La Crăsani s-a păstrat o legendă care dă fiori. Arheologul Valentin Cernău spune că astfel de poveşti au fost amplificate. De exemplu, localnicii care au găsit vase întregi pe care ajunseseră să le folosească în gospodărie, au ţesut legende, gândindu-se că sigur există şi alte obiecte valoroase în pământ. Nimic din acest lucru nu este confirmat de către specialişti.
Se spune că, aflat pe patul de moarte, Dromichete ar fi îngropat sub cetate o impresionantă comoară. Este vorba despre bijuterii din aur, bătute cu pietre preţioase, dar şi alte podoabe şi monede. Vestea comorii ascunsă în pământ a atras numeroşi vânători de artefacte, însă toţi cei care s-au apropiat de Helis cu gânduri necurate au sfârşit într-un mod tragic. Localnicii povestesc faptul că au auzit astfel de poveşti, dar cei care au îndrăznit să se apropie parcă au fost blestemaţi .
„Am auzit şi eu că unii au rămas ologi, alţii au rămas muţi, alţii n-au mai văzut nimic după ce s-au întors de la cetate. Puterea lui Dumnezeu e mare!, a povestit una dintre localnicile satului Crăsani. Deşi oamenii se tem să vorbească deschis despre blestemul comorii, niciun arheolog nu a putut să ateste existenţa acesteia sub fortificaţiile de la Helis.
Ce au găsit arheologii
În cetatea de la Balaciu au fost găsite, până în prezent, locuinţe, morminte, vase ceramice, dar şi un altar de sacrificiu. Acolo, geţii aduceau ofrande zeilor: sacrificau animale. Cetatea se spune că a fost reşedinţa lui Dromichete, conducătorul geţilor din partea de nord a Dunării, în jurul anului 300 înainte de Hristos.
Piscu Crăsani, un muzeu în aer liber FOTO Facebook/Sat Copuzu
Complexul arheologic „Piscul Crăsani” este ceea ce a mai rămas din vechea davă (aşezare traco-dacă) de aici. În centrul acesteia era Cetatea Helis (a Soarelui), care a avut un puternic rol comercial, fiind construită în cinstea regelui dac Dromichete.
După ce a început să fie cercetat, a ieşit la lumină vechea fortificaţie dar şi multe obiecte folosite de civilizaţia vremurilor respective (neolitice), precum vase din ceramică, brăţări de sticlă şi diverse lucruri din metal. Toate acestea se pot admira la Muzeul Judeţean Ialomiţa.
Un lucru relativ curios a fost găsirea a peste 40 de amfore greceşti, care corespund insulelor Rhodos, Eridos sau Thassos. Acest ansamblu arheologic se află în partea stângă a râului Ialomiţa şi actualmente este inclus pe lista celor mai vechi situri din ţara noastră. Cetatea antică ascunde şi multe legende, fiind descoperită de istoricul şi arheologul Vasile Pârvan.
Ritonul, piesa de rezistenţă
Primele săpături arheologice au fost începute în anul 1870, dar abia în 1923 s-a confirmat faptul că aşezarea descoperită este una de mare importanţă istorică. După o pauză de câteva decenii, în anul 1969,săpăturile au fost reluate de arheologii ialomiţeni.
Drumeţie la Piscu Crăsani FOTO Facebook/Sat Copuzu
Legendele despre faptul că marele rege Dromichete ar avea o comoară îngropată între dealurile acestei zone au făcut, ani de-a rândul să nască vise de îmbogăţire printre locuitorii din zona sitului arheologic. Cu timpul „căutătorii de comori“ s-au împuţinat, iar în prezent doar paşii arheologilor mai străbat colinele de la Piscul Crăsani.
„Aici a fost o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit un candelabru din bronz, o vatra solară şi un riton… Locul şi cercetările sunt importante, fiind una dintre puţinele aşezări de sec II-I de tip davă” spunea Elena Renţea, arheolog în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie Ialomiţa.
Piscu Crăsani, monument istoric FOTO Facebook/Sat Copuzu
Piesa de rezistenţă a descoperirilor de la Piscul Crăsani o reprezintă ritonul, o piesă de cult format dintr-un corn şi o terminaţie în formă de cal. Ritonul a fost capul de afiş a mai multor expoziţii de istorie desfăşurate în România, dar şi la muzee celebre din străinătate.
Un muzeu în aer liber
Potenţialul istoric ascuns între colinele de la Crăsani i-au făcut pe oficialii judeţeni să se gândească la o strategie pentru dezvoltarea turismului în zonă. Astfel, una dintre văile din zonă ar putea fi amenajată în trepte, iar sus, în vârful colinei din mijloc, unde au fost descoperite vatra solară şi ritonul, va fi amenajat un muzeu în aer liber.
Turiştii vor fi îndrumaţi de un ghid care le va povesti legenda regelui Dromichete şi a lui Lysimah, aşa cum a fost ea relatată de marele istoric Diodor în una din scrierile sale despre civilizaţia geţilor: „Aici este cetatea lui Dromichete, cel care după ce l-a prins pe Lysimah, căpetenia macedonenilor, în loc să-l omoare a pregătit pentru acesta un ospăţ.
Piscu Crăsani, un muzeu în aer liber FOTO Facebook/Sat Copuzu
Oaspeţii au fost poftiţi pe cline aşternute cu stofe şi covoare aduse de acasă şi luate de geţi ca pradă, masa era din argint, iar cupele din aur. De cealaltă parte, geţii stăteau în bănci aşternute cu lăicere sărace, aveau mese simple de lemn, pahare din lemn ori din corn de vită precum era obiceiul la geţi. Dromichete a umplut cel mai mare dintre cornurile de băut, i-a spus lui Lysimah tată şi l-a intrebat care dintre mese e cea mai regească. Aceasta a răspuns că a lor, a macedonenilor. Atunci de ce ţi-ai părăsit regatul şi ai venit aici, a întrebat Dromichete”.
Cetatea dacică de la Crăsani a fost un puternic centru unde se desfăşurau importante tranzacţii comerciale, atât cu neamurile geto-dace vecine, cât şi cu lumea sud-dunăreană, tracică şi greco-romană. În sprijinul acestei afirmaţii stau atât monedele descoperite în aşezările de la Crăsani şi Copuzu, monede getice locale sau sud-dunărene, ca şi monede provenind din Thasos, Macedonia Prima, Dyrrhachium, Tomis sau Imperiul roman.
Piscu Crăsani, un muzeu în aer liber FOTO Facebook/Sat Copuzu
Sfârşitul existenţei davei de la Crăsani se plasează în cursul secolului I î.e.n. Aşezările deschise şi acropola au fost distruse de un incendiu puternic, după care locuirea a încetat definitiv în această zonă.
Vă mai recomandăm şi:
Păcatele Înalt Prea Misoginului Teodosie, un arhiepiscop cu convingeri de Evul Mediu
Se încarcă comentariile...
