Veronica Micuşcă, profesoară de engleză: „Cele mai educative metode de predare vin din cunoaşterea elevilor“
0
Un dascăl bun are spirit de observaţie şi dorinţa de a-şi cunoaşte elevii în profunzime, pentru a-şi putea adapta cu succes stilul şi metodele de predare în funcţie de nevoile copiilor, e de părere Veronica Micuşcă, profesoară de engleză la două şcoli rurale
Veronica Micuşcă (34 de ani) predă limba engleză copiilor din Sudiţi şi Mărculeşti, două sate sărace din judeţul Ialomiţa. A ales să facă acest lucru după ce mai mulţi ani a locuit în Spania, unde a urmat mai multe cursuri de perfecţionare şi a fost educatoare.
Spune că s-a întors în România cu speranţa că poate contribui la dezvoltarea copiilor din medii defavorizate, care au nevoie să fie însoţiţi în procesul de învăţare cu răbdare şi fără a fi judecaţi.
Profesoara subliniază că în comunităţile vulnerabile, unde comportamentele violente şi lipsa valorilor primează, elevilor le lipseşte educaţia socio-emoţională şi modelele pozitive, iar aceste lucruri le pot fi oferite de către profesori.
„Weekend Adevărul“: După o perioadă petrecută în Tenerife, aţi decis să reveniţi în ţară şi, prin programul Teach for Romania, să predaţi la o şcoală rurală. De ce aţi luat decizia asta?
Veronica Micuşcă: Iniţial, plecarea din România a fost doar o vacanţă. Însă neprevăzutul a făcut ca această călătorie să se extindă la câţiva ani, timp în care m-am adaptat unor noi culturi, am cunoscut oameni din diverse părţi ale lumii şi am învăţat o mulţime de lucruri ce au contribuit la dezvoltarea mea personală şi profesională. Tenerife a fost o oportunitate de a mă pregăti mai bine pentru profesia actuală. Locuiam deja în Spania de aproape opt ani când am decis să aprofundez o nouă metodologie în educaţie şi să desluşesc principiile pedagogiei Montessori.
Alături de eelvii săi FOTO Arh.pers.Veronica Micuşcă
Am petrecut aproape trei ani fiind educator şi urmând, în paralel, cursurile superioare de formare ca tehnician în educaţia copiilor. În iarna lui 2018, când am aflat de organizaţia Teach for Romania şi am văzut anunţul de recrutare a profesorilor, am simţit că este momentul să mă întorc în România şi să valorific tot ce culesesem în drumul meu de până atunci. Am revenit cu intenţia de a contribui la o dezvoltare armonioasă a copiilor şi, implicit, a societăţii în care trăim şi cu determinarea de a alege o comunitate alături de care, în pofida provocărilor şi prejudecăţilor, să scriu povestea speranţei.
Copiii din Tenerife i-au mulţumit Veronicăi FOTO Arh.pers.Veronica Micuşcă
Aţi predat într-o şcoală din Sudiţi, un sat defavorizat din Ialomiţa. De ce impedimente v-aţi lovit şi cum aţi reuşit să le faceţi faţă?
Odată ce ajunge să fie parte din registrul trecutului, orice experienţă are frumuseţea ei şi, cu siguranţă, ne lasă în dar o învăţătură. Momente plăcute şi neplăcute experimentăm zi de zi, mai ales când ne aflăm în postura de cadru didactic, însă nu-mi place să le delimitez, ci mai degrabă să le folosesc drept sursă de alimentare a motivaţiei.
Fiecare zi din activitatea de predare-învăţare este presărată cu suişuri şi coborâşuri. Când vine vorba despre vulnerabilitatea comunităţii pe care am descoperit-o în Sudiţi, pot spune că aceasta porneşte, în principal, de la o lipsă pronunţată a unei educaţii la nivel socio-emoţional.
De aici iau naştere, pe principiul reacţiei în lanţ, comportamentul violent, lipsa unor valori şi a unor principii de viaţă sănătoase, lipsa stimei de sine, a motivaţiei şi a unei discipline personale a elevilor, elemente ce duc la „împotmolirea“ demersului didactic. De aceea, caut să îmbin conţinuturile disciplinei pe care o predau cu activităţi ce contribuie la dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale ale elevilor şi a gândirii critice.
Elevii nu trebuie judecaţi, ci înţeleşi
Cum i-aţi perceput pe copiii din Sudiţi? Aţi reuşit să le stârniţi interesul pentru şcoală?
Sunt de părere că elevii trebuie priviţi mai degrabă prin prisma particularităţilor vârs-tei şi a modului în care grupul, comunitatea, societatea îşi lasă amprenta asupra lor. Când primează comportamentele violente şi nonvalorile, un bun început pentru a contracara greutăţile întâmpinate în lucrul cu copiii este exemplul propriu, oferirea de modele pozitive şi atragerea către activităţi în care să experimenteze şi alte contexte, în care să cunoască persoane şi realităţi diferite de cele cu care sunt atât de obişnuiţi.
Putem vorbi despre o reţetă a succesului în învăţământ?
Consider că cele mai interesante şi educative metode de predare vin din observarea şi cunoaşterea îndeaproape a elevilor cu care lucrăm. Resurse şi metode de predare sunt nenumărate. Nu-i nevoie să reinventăm roata, ci doar să ne adaptăm contextelor personale ale elevilor, să-i însoţim în învăţare fără să-i judecăm şi să le creăm noi contexte favorabile
învăţării.
Cum pot ajunge dascălii să-şi cunoască mai bine elevii?
De mare ajutor ar fi un transfer al informaţiilor între cadrele didactice, mai ales în cazurile în care nu există posibilitatea unei continuităţi în aceeaşi unitate de învăţământ. Din păcate, foarte mulţi dintre noi se confruntă an de an cu necunoscutul ce-l presupune începutul noului an şcolar, fără a avea niciun profil anterior al elevilor cu care urmează să lucreze, fără a avea nicio idee de problemele cu care se confruntă fiecare dintre ei. Şi e bine ştiut cât de diverse pot fi contextele personale ale elevilor, mai ales în mediile cu un grad de defavorizare ridicat.
În mijlocul elevilor FOTO Arh.pers. Veronica Micuşcă
Motiv pentru care, când vine vorba de metode educative şi tehnici de predare, pornind de la realitatea în care îmi desfăşor activitatea, cred că „reţeta succesului“ în educaţie are ca ingredient principal adaptarea demersului didactic ţinând mai întâi cont de ierarhia nevoilor umane şi, mai apoi, de tehnici de predare ori obiective de învăţare sofisticate.
Ce-ţi trebuie pentru a fi un dascăl bun
Se vorbeşte mult despre faptul că elevii ar trebui să fie încurajaţi să se implice în proiecte de voluntariat. Cât de importante consideraţi că sunt acestea?
Voluntariatul înseamnă compasiune, implicare şi sprijin dezinteresat, un mod de conectare la colectivitate şi la realitatea înconjurătoare, la realităţile semenilor noştri. Ştim că activitatea de voluntariat presupune interacţiune, spirit civic şi organizatoric, curaj, încredere, colaborare, iniţiativă, responsabilitate şi dinamism. Prin urmare, reprezintă un element de mare însemnătate în dezvoltarea educaţiei, contribuind la formarea de abilităţi şi cunoştinţe noi, dar şi de competenţe sociale atât de necesare elevilor, mai ales în societatea actuală.
Dincolo de metode, ce calităţi ar trebui să aibă un profesor pentru a câştiga încrederea elevilor săi?
Lucrul cu elevii presupune foarte multă răbdare, pasiune şi dedicare. Când îţi e clar ce ai de făcut, îţi dezvolţi abilităţile necesare atingerii obiectivului propus, fie că este vorba de răbdare, blândeţe, rezilienţă sau orice altceva.
Veronica, în timpul orei FOTO Arh.pers.Veronica Micuşcă
Totodată, este necesar ca dascălul să fie un bun observator şi să cunoască atât particularităţile vârstei copiilor cu care interacţionează, cât şi interesele lor, pentru a putea ajunge la ei, pentru a putea vorbi aceeaşi limbă şi pentru a face ca demersul didactic să se desfăşoare într-un mod benefic elevilor.
Pentru tinerii care îşi doresc să urmeze această profesie, ce sfat aveţi?
Revin la pasiune şi dedicare, pentru că asta presupune alegerea unei profesii. Dacă pot oferi un sfat tinerilor este acela de a face lucrurile având mereu în minte întrebarea: „De ce fac ceea ce fac?“. Pentru mine, această întrebare este ancora care mă ajută să nu mă pierd în apele atât de tulburi ale sistemului educaţional românesc.
Veronica se simte cle mai bine în mijlocul elevilor săi FOTO Arh.pers.Veronica Micuşcă
CV: Specializată în metoda Montessori
Numele: Veronica Micuşcă
Studiile şi cariera:
Este profesoară calificată şi este licenţiată în Filologie,
specializarea Limba şi Literatura Engleză şi Limba şi Literatura Franceză.
A urmat studii de formare în metodologia Montessori şi a obţinut o diplomă de profesor de yoga pentru copii, în Insulele Canare. Tot acolo a urmat cursuri în domeniul disciplinei pozitive.
În prezent, predă limba engleză la şcolile gimnaziale „Apostol D. Culea“ din Sudiţi şi la „Alexandru Rădulescu“ din Mărculeşti, judeţul Ialomiţa.
Vă mai recomandăm şi:
Tragedia de la Terapie Intensivă. De ce sunt insuficiente actualele restricţii
Se încarcă comentariile...
